Exercitarea de către autoritatea publică a dreptului de apreciere cu exces de putere.

Exercitarea de către autoritatea publică a dreptului de apreciere cu exces de putere.

Este de necontestat că pârâtul Consiliul Local este cel care apreciază dacă se impune trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat, însă, în speţă, pârâţii, au exercitat acest drept cu exces de putere, astfel cum acesta este definit de art. 2, lit. n din Legea 554/2008, prin încălcarea drepturilor reclamantei (dreptul acesteia de a beneficia de acelaşi tratament aplicat altor persoane aflate în situaţii similare), fiind inadmisibil ca în cazul unor apartamente din cadrul aceluiaşi imobil să se aprecieze că se justifică rămânerea în domeniul public, iar în cazul altora că nu se justifică.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 2556/07 mai 2012

Prin sentinţa administrativă nr. 736/CA/2011 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.G. în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL SIBIU şi PRIMARUL MUNICIPIULUI S.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Intre reclamanta C.G. şi Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ aparţinând pârâtei de rang 1 s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1772/19.05.2009 având ca obiect un spaţiu locativ situat în S., str. A.I., nr. X (f.X).

În această calitate reclamanta susţine că este beneficiara unui drept de dobândire a dreptului de proprietate asupra spaţiului închiriat, drept conferit de dispoziţiile Legii nr. 112/1992 şi ale Legii nr. 85/1992 republicată, drept care nu poate fi exercitat întrucât imobilul face parte din domeniul public al statului şi nu poate fi înstrăinat.

Reclamanta susţine, fără însă a face o dovadă în acest sens că, deşi a solicitat instituţiilor abilitate de lege să procedeze la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la imobilul deţinut legal cu contract de închiriere, şi deşi a notificat prin adresa nr. 147755/2010 pârâţii în sensul soluţionării favorabile a cererii de vânzare, pârâţii nu au manifestat disponibilitate în examinarea situaţiei juridice a cauzei sale, invocând doar dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 213/1198.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus copia extenso a cărţii funciare nr. 15132 Sibiu, eliberată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară S. cu nr. 50547 din 24.09.2010, privind imobilul situat administrativ în S., str. A.I., nr.X şi nu Y, Hotărârile Consiliului Local al municipiului S.  nr. 137/24.04.2008, 271/31.08.2006 şi contractul de vânzare- cumpărare încheiat între SC U. SA şi fam. M. , având ca obiect imobilul situat în S., str. A. I., nr.X, înscris în CF 15132, cu nr.top 353/I/4 , 354/I/4.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 978/2002, imobilul din S., str. A.I., nr. X face parte din domeniul public al  Municipiului S., fiind cuprins la poziţia de inventar nr. 412 din Anexa 2.

Având în vedere configuraţia legislaţiei în vigoare la data afectării acestui imobil la domeniul public, criteriile de delimitare a bunurilor din domeniul public de cele din domeniul privat au fost şi sunt: declaraţia legii, afectarea la o utilitate publică, uzul public şi interesul public (art.120 din Legea nr. 215/2001, art. 7 din Legea nr. 213/1998.

Criteriul principal al apartenenţei unui bun la domeniul public este criteriul destinaţiei sau al afectaţiunii, iar calificarea unui bun ca făcând parte din această categorie este o operaţie logică subsecventă care se face în funcţie de două criterii complementare şi anume criteriul naturii bunului, în absenţa unei declaraţii a legii şi criteriul voinţei legiuitorului.

Este adevărat că, criteriul naturii bunului nu exclude o apreciere subiectivă prin calificarea unui bun ca făcând parte dintr-o categorie sau alta.

Prin urmare, interpretul, în cazul în speţă Consiliul Local al municipiului S.  a stabilit în anul 2002 natura juridică specială a acestui imobil, ca făcând parte din categoria bunurilor de interes public, incluzând acest imobil în inventarul bunurilor din domeniul public al comunităţii locale, în baza dispoziţiilor art.19-21 din Legea nr.213/1998 şi HG nr.548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi al judeţelor.

Înscrierea acestui bun imobil individual determinat în inventarul bunurilor autorităţii administrativ teritoriale conform art.122 teza I din Legea nr.215/2001 şi art.22 din Legea nr.213/1998 dă naştere unei prezumţii de apartenenţă la domeniul public.

Actul administrativ de aprobare a inventarului nu a fost atacat în termenul prevăzut de Legea nr.554/2004 astfel că, forţa probantă a înscrierii nu mai poate  fi combătută decât dacă a intervenit un fapt juridic nou, or aspectul invocat de reclamantă este anterior anului 2002, data afectării bunului la domeniul public.

Transferul bunurilor din domeniul public în domeniul privat, în cazul unităţilor administrativ teritoriale se face în baza hotărârii consiliului local, conform art. 10 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr.213/1998.

Reclamanta invocă faptul că includerea imobilului în domeniul public s-a făcut pe baza unei aprecieri subiective fără însă a dovedi existenţa unui fapt juridic nou ulterior includerii în inventarul bunurilor din domeniul public (nominalizarea unor hotărâri ale consiliului local privind trecerea unor imobile din domeniul public în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale nefiind un argument pertinent şi concludent pentru justificarea propunerii şi adoptării unui asemenea act de dispoziţie din partea pârâţilor).

Potrivit dispoziţiilor Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale aprobat prin OG nr.35/2002 propunerile de declanşare a procedurii de adoptare a  hotărârilor aparţin primarului care poate să dispună luarea în studiu şi a propunerilor venite de la cetăţeni (art.35 şi 44), însă reclamanta nu a făcut dovada înregistrării unei asemenea propuneri argumentate de natură să justifice declanşarea formalităţilor procedurale anterioare prevăzute de lege pentru adoptarea unei hotărâri a consiliului local.

Prin urmare, pentru considerentele mai sus expuse Tribunalul, având în vedere dispoziţiile Legii nr.213/1998, ale Legii nr.215/2002, ale HG nr. 548/1999 şi OG nr.35/2002 urmează ca, în lipsă de dovezii contrarii a respinge acţiunea reclamantei.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat reclamanta C.G. solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:

- Potrivit dispoziţiilor Legii 213/1998 domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute în art. 136, alin. 3 din Constituţie şi din bunurile care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public; or, bunul în litigiu, având destinaţia de locuinţă nu este nici de uz nici de utilitate publică;

- Deoarece la data solicitării reclamantul ocupa prin suplinire un post rezervat, se apreciază că hotărârea atacată este legală;

- Este contrară dispoziţiilor art.1 şi 2 din Instrucţiuni interpretarea instanţei de fond conform căreia aceste articole nu s-ar aplica cadrelor didactice care au participat la concursul naţional de titularizare;

- Tocmai datorită faptului că nu există ore în specialitatea reclamantului, acesta nu a primit din partea Colegiului Tehnic „I.” acordul de continuitate pentru suplinire pentru anul şcolar 2011-2012.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 304, pct. 8 şi 9 C.pr.civ..

Reclamantul-intimat nu a depus întâmpinare.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Recursul reclamantei urmează a fi admis datorită următoarelor considerente:

Între reclamanta C.G., în calitate de chiriaş şi Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului S., în calitate de administrator s-a încheiat în data de 19.05.2009 contractul de închiriere nr. 1772 având ca obiect închirierea locuinţei situate administrativ în S., str. A.I., nr. X, jud. S., înscris în CF 15132 S., nr.top.353/I/1, 354/I/1.

Din adresa nr. 150438/08.11.2010 a Primăriei Municipiului S. rezultă că imobilul identificat anterior se regăseşte în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al municipiului S., atestat prin H.G. 978/2002 (poziţia 412, anexa nr. 2).

Prin cererea adresată Primarului Municipiului S. şi Consiliului Local S. şi înregistrată sub nr. 145857/18.10.2010, reclamanta a solicitat adoptarea unei hotărâri prin care bunul să fie scos din domeniul public al municipiului S. şi trecut în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale.

Prin răspunsul comunicat reclamantei, pârâta a arătat că îşi menţine punctul de vedere şi că se impune ca bunul să rămână în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale.

Deşi instanţa de recurs a solicitat pârâţilor să comunice întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Hotărârii Consiliului Local nr. 94/2001 prin care imobilul în litigiu a fost propus a fi inclus în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului S., aceasta nu a fost comunicată instanţei.

Conform art. 3, alin. 1 din Legea 213/1998 “domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege”, alin. 4 prevăzând că “domeniul public al comunelor, al oraşelor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local (…)”.

Art. 10, alin. 2 din Legea 213/1998 permite trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrative-teritoriale în domeniul privat al acesteia, această trecere urmând a fi făcută prin hotărâre a consiliului local.

Este de necontestat că pârâtul Consiliul Local este cel care apreciază dacă se impune trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat, însă, Curtea reţine că, în speţă, pârâţii, au exercitat acest drept cu exces de putere, astfel cum acesta este definit de art. 2, lit. n din Legea 554/2008 (exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor).

Astfel, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate anterior, imobilul în litigiu nu se încadrează în niciuna dintre categoriile enumerate (nu se regăseşte printre bunurile enumerate la art. 135 alin.(4) din Constituţie, nu se regăseşte între cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege, nu este bun de uz public deoarece la utilizarea lui nu au acces toţi membrii comunităţii, nu este bun de interes public deoarece nu este afectat unui serviciu public).

Curtea mai reţine faptul că pentru imobile similare (imobile cu destinaţia de locuinţă) pârâtul a emis hotărâri prin care a aprobat trecerea acestora din domeniul public în domeniul privat al unităţii administrative-teritoriale.

Mai mult decât atât acesta a aprobat trecerea în domeniul privat al municipiului Sibiu al unui apartament situat în aceeaşi clădire cu cel închiriat reclamantei.

În aceste condiţii este evident că pârâţii au exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere prin încălcarea drepturilor reclamantei (dreptul acesteia de a beneficia de acelaşi tratament aplicat altor persoane aflate în situaţii similare), fiind inadmisibil ca în cazul unor apartamente din cadrul aceluiaşi imobil să se aprecieze că se justifică rămânerea în domeniul public, iar în cazul altora că nu se justifică.

Având în vedere considerente expuse anterior, Curtea a admis recursul reclamantei şi a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta C.G. în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI SIBIU şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S., obligării pârâtului Primarul Municipiului S. să propună pârâtului Consiliul Local al Municipiului S. trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Sibiu a imobilului situat administrativ în S., str. A.I., nr. X, jud. S., înscris în CF 15132 S., nr.top.353/I/1, 354/I/1, cuprins în inventarul domeniului public al municipiului Sibiu aprobat prin H.G.978/2002 la poziţia 412 şi obligării pârâtului Consiliul Local al Municipiului S. să adopte o hotărâre privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Sibiu a imobilului situat administrativ în S., str.A.I., nr.X, jud.S., înscris în CF 15132 S., nr.top.353/I/1, 354/I/1, cuprins în inventarul domeniului public al municipiului S. aprobat prin H.G.978/2002 la poziţia 412.

Domenii speta

Spete similare