Poliţist rănit. Noţiune. Înţeles.

Poliţist rănit. Noţiune. Înţeles.

Sintagma ,,poliţist rănit” nu are înţelesul obişnuit, ci semnificaţia dedusă din art. 2 lit. b din HG nr. 1083/2008.

În sensul art. 2 lit. b din HG nr. 1083/2008 poliţistul rănit este ,, poliţistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, independent de voinţa lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică şi/sau funcţională a organismului”.

Astfel, poliţistul rănit nu este poliţistul care a suferit o leziune ce poate fi cauzată numai printr-o acţiune fizică, ci este poliţistul a cărui integritate anatomică şi/sau funcţională a organismului a fost afectată urmare a unor cauze vătămătoare survenite în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Secţia de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 5144/11 septembrie  2012

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub numărul unic de dosar 2906/97/12.04.2012, reclamantul M.I. a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului H. să soluţioneze favorabil cererea sa de acordare a despăgubirilor de sănătate prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.1083/2008, în sensul de acordare a sumei de 6000 euro, echivalent în lei la data plăţii.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esenţă că: a fost poliţist în cadrul I.P.J. H. până la data de 05.05.2011 când s-a constatat, de către comisiile competente, că este invalid de gradul III şi a fost, implicit, clasat inapt pentru serviciul de poliţie, fiind pensionat; a formulat cerere în temeiul dispoziţiilor Legii nr.360/2002, Hotărârii Guvernului nr.1083/2008 şi Ordinului M.A.I. nr.24/2009, pentru acordarea despăgubirilor ce i se cuvin faţă de starea sa de invaliditate; cererea i-a fost respinsă, cu motivarea că despăgubirile se acordă numai poliţiştilor răniţi, rămaşi invalizi în urma rănirii sau decedaţi, categorii în care nu se încadrează, susţineri pe care le consideră lipsite de logică juridică, întrucât art.2 din H.G. nr.1083/2008 defineşte clar semnificaţia termenilor de poliţist, poliţist rănit şi poliţist invalid; a fost poliţist, este poliţist rănit în sensul art.2 lit.”b” şi este invalid în sensul art.2 lit.”c” din H.G. nr.1083/2008, nicio altă autoritate neputând da acestor termeni o altă interpretare decât cea care rezultă din definiţia legală a acestora; în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de apel Alba-Iulia, prin decizia nr.2349/20.09.2011, irevocabilă, în dosarul nr.5032/97/2010.

Prin întâmpinare pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului H. a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică întrucât, în esenţă: dispoziţiile art.2 şi 3 din H.G. nr.1083/2008 sunt aplicabile numai poliţiştilor răniţi, răniţi şi rămaşi invalizi sau decedaţi, în această categorie neputând fi încadraţi şi poliţiştii cărora le-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a pierderii capacităţii de muncă, fiind clasaţi „inapt pentru serviciul de poliţie” şi încadraţi în grade de invaliditate pentru boli apărute în timpul şi din cauza serviciului în poliţie; diagnosticul clinic şi funcţional, aşa cum rezultă din Decizia medicală nr. A/1031/5/13.03.2009 nu este specific riscurilor activităţii de poliţie; menţiunea „boală apărută în timpul şi din cauza serviciului în poliţie” nu este motivată în niciun fel, iar diagnosticul face trimitere la o patologie cronică.

Prin Sentinţa nr.2288/CA/2012 Tribunalul Hunedoara a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.I., împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului H.

Pentru a pronunţa această soluţie,tribunalul a reţinut că în fapt, prin procesul-verbal nr.261237/06.04.2011 , Comisia de unitate din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului H. a constatat că reclamantul are o vechime efectivă de 26 de ani, din care 23 ani în MAI, a consemnat antecedentele medicale ale acestuia, cu menţiunea că boala a apărut în timpul şi din cauza serviciului de poliţie, dispunând trimiterea acestui proces-verbal, cu propunerea de evaluare medicală.

Ulterior, prin Decizia medicală nr.A/1345/2/21.94.2011, Comisia de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale a evaluat capacitatea de muncă a reclamantului. Conform acestei decizii, Secţia de specialitate, în baza diagnosticului clinic şi funcţional din care a rezultat că reclamantul suferă de diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială esenţială st.II/C; cardiopatie ischemică nedureroasă, colecistită cronică litiazică şi insuficienţă ventriculară stg. cls.I NYHA, a propus clasarea reclamantului ca fiind „Inapt pentru serviciul de poliţie”, la rubrica „legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligaţiilor militare” menţionându-se: „boală obişnuită conform art.68 lit.c din Legea 263/2010”. Această propunere, a Secţiei de specialitate (Medicină Internă), a fost adoptată de Comisia de Expertiză Medicală şi Evaluare a Capacităţii de Muncă din cadrul Spitalului Militar de Urgenţă S. şi avizată de Comisia Centrală de Expertiză Medicală şi Evaluare a Capacităţii de Muncă.

Urmare a acestei decizii medicale, reclamantul s-a adresat Inspectoratului de Poliţie al Judeţului H. cu solicitarea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.1083/2008 şi de Ordinul M.A.I. nr.24/2009, cererile sale fiind respinse, conform adreselor emise de pârât, pe motiv că nu are calitatea necesară pentru a beneficia de aceste despăgubiri.

În drept, potrivit dispoziţiilor art.28 alin.(1) lit.”m” din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, poliţiştii au dreptul la asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului. În conformitate cu prevederile art.3 din Hotărârea Guvernului nr.1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri ale poliţiştilor, poliţiştii beneficiază de despăgubiri pentru următoarele categorii de riscuri: rănirea poliţistului, invaliditate de gradele I, II şi III, deces, prejudicii aduse bunurilor. Potrivit art.2 lit.”b” şi „c” din acelaşi act normativ, prin „poliţist rănit” se înţelege „poliţistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, independent de voinţa lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică şi/sau funcţională a organismului”, iar prin „poliţist invalid” se înţelege „poliţistul rănit clasat inapt pentru serviciul poliţienesc de către comisiile de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă”.

Reclamantul pretinde dreptul la despăgubiri cuvenite poliţistului, pentru invaliditatea de gradul III, cuantumul acestora fiind de 6000 euro, potrivit art.4 alin.(2) lit.”c” din Hotărârea Guvernului nr.1083/2008. Din coroborarea dispoziţiilor normative evocate mai sus, rezultă că, pentru a avea calitatea de poliţist invalid, este necesar ca persoana în cauză să fie poliţist rănit şi să fie clasat inapt pentru serviciul poliţienesc de către comisiile de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă. Calitatea de poliţist rănit presupune ca poliţistul: să fi fost supus efectelor unor cauze vătămătoare, independent de voinţa lui, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu; ca urmare a efectelor acestor cauze vătămătoare să îi fi fost afectată integritatea anatomică şi/sau funcţională a organismului.

Aşadar, în primul rând trebuie dovedită existenţa unor cauze vătămătoare care să se fi produs independent de voinţa poliţistului. Despăgubirile se acordă, evident, numai pentru cazul când evenimentul căruia i-a căzut victimă poliţistul este strict determinat. Afecţiunea medicală suferită de poliţist, care îi induce un anumit grad de invaliditate, trebuie să fie strict individualizată şi astfel constatată încât să poată fi pusă pe seama atitudinii unei sau unor persoane identificate sau identificabile şi care să poată fi făcute, eventual, responsabile pentru faptul prejudiciabil.

Prin art. 28 alin.(4) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, legiuitorul a stabilit în sarcina oricărui poliţist, indiferent dacă este în timpul serviciului sau nu, dacă acţionează conform atribuţiilor de serviciu şi dacă se află în aria sa de competenţă teritorială, obligaţia de a interveni, aspect care presupune, în mod evident, anumite riscuri şi consecinţe imprevizibile. Prin stabilirea acestei obligaţii în sarcina poliţistului şi pentru a nu lăsa fără substanţă acest text de lege, legiuitorul a înţeles, totodată, să ofere şi o protecţie suplimentară poliţistului care intervine în condiţiile arătate, conform prevederilor normative deja evocate.

În cauză nu se face referire la riscuri specifice activităţii de politie, fiind vorba de anumite boli menţionate în decizia medicala nr.A/1345/21.04.2011 (diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială esenţială st.II/C; cardiopatie ischemică nedureroasă, colecistită cronică litiazică şi insuficienţă ventriculară stg. cls.I NYHA), boli care nu pot determina aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate.

Mai mult, instanţa  a apreciat ca decisivă menţiunea de pe această decizie medicală, potrivit căreia diagnosticul dat reclamantului echivalează cu o boală obişnuită, conform art.68 lit.”c” din Legea nr.263/2010, fără vreo legătură cauzală, aşadar, cu îndeplinirea „obligaţiilor militare”.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul M.I. solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a apreciat că hotărârea este nelegală ,reiterându-se toate apărările în fapt şi drept invocate în acţiune ,reclamantul apreciind că actele medicale fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale de acordare a despăgubirii solicitate.

Prin întâmpinare pârâtul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât instanţa a interpretat corect actele medicale şi prevederile legale .

Recursul reclamantului este nefondat şi va fi respins ,pentru următoarele considerente:

Instanţa a stabilit corect care sunt condiţiile acordării despăgubirii în temeiul art.28 alin.1  litera m din Legea 360/2002 , art.4 din HG 1083/2008 şi Ordinul 24/2009 al MAI  , dând eficienţă  probei esenţiale în dosar - decizia medicală- potrivit căreia diagnosticul dat reclamantului echivalează cu o boală obişnuită, conform art.68 lit.”c” din Legea nr.263/2010, fără vreo legătură cauzală cu îndeplinirea „obligaţiilor militare”.

 Potrivit art. 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 153/2009, poliţistul are dreptul la asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Condiţiile în care se acordă despăgubirile prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, în situaţia producerii riscurilor specifice activităţii de poliţie, au fost stabilite prin HG nr. 1083/2008.

Legiuitorul secundar enumeră la art. 3 categoriile de riscuri, printre care şi invaliditatea de gradul III, cum e cazul reclamantului, iar la art. 4 alin. 2 lit. c stabileşte că în cazul producerii acestui risc se acordă despăgubiri în sumă de 6000 euro, echivalentul în lei la data plăţii.

Conform art. 8 alin. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 24/2009 privind normele metodologice de aplicare a HG nr. 1083/2008, dovada îndreptăţirii la acordarea despăgubirilor prevăzute la art. 4 alin. 2 din hotărâre se face cu ,, certificatul - decizie medicală emis de comisiile de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă din spitalele Ministerului Administraţiei şi Internelor sau comisiile medico-militare din spitalele militare ale Ministerului Apărării Naţionale, avizat de Comisia centrală de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în copie legalizată, din care să rezulte că încadrarea într-un grad de invaliditate şi, implicit, clasarea ca inapt pentru serviciul poliţienesc este urmarea faptului că poliţistul a fost supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, independent de voinţa lui, efectelor unor cauze vătămătoare, acestea afectându-i integritatea anatomică şi/sau funcţională a organismului”.

Potrivit art. 2 lit. c din HG nr. 1083/2008, poliţistul invalid este ,, poliţistul rănit clasat inapt pentru serviciul poliţienesc de către comisiile de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă”.

În sensul HG nr. 1083/2008, potrivit art. 2 lit. b, poliţistul rănit este ,, poliţistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, independent de voinţa lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică şi/sau funcţională a organismului”.

Sintagma ,,poliţist rănit” nu are înţelesul obişnuit, ci semnificaţia dedusă din art. 2 lit. b din HG nr. 1083/2008.

Astfel, poliţistul rănit nu este poliţistul care a suferit o leziune ce poate fi cauzată numai printr-o acţiune fizică, ci este poliţistul a cărui integritate anatomică şi/sau funcţională a organismului a fost afectată urmare a unor cauze vătămătoare survenite în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Potrivit art. 4 alin. 1 lit. c din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 8119111030/670/2009 este atributul comisiei de expertiză medico-militară de a stabili legătura de cauzalitate dintre boală şi îndeplinirea serviciului poliţienesc.

Cum din Decizia medicală nr. A/1345/2/21.94.2011  emisă de Comisia de expertiză medico-militară din cadrul Spitalului Militar de Urgenţă S., avizată de Comisia centrală de expertiză medico-militară, rezultă că nu există legătură de cauzalitate între boala reclamantului şi îndeplinirea obligaţiilor de serviciu conform  criteriilor de determinare  oferite de paragraful 111, grupa 4 A din Baremul medical nr. M 72 din 2002, instanţa de fond a interpretat corect acest mijloc de probă,stabilind că reclamantul nu are dreptul la despăgubirea solicitată.

În consecinţă, recursul reclamantului a fost respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin.1 Cpr. civ., nefiind incidente motivele invocate de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 304 /1 C.pr civ.

Domenii speta

Spete similare