Imobil construit de soţi pe terenul proprietatea părinţilor. Regim juridic.

Decizie 9298 din 04.10.2012


Cum judecatoria a retinut explicit ca sotii au construit imobile împreuna cu parintii pârâtului, în perioada când se gospodareau împreuna, se aplica dispozitiile art. 969 cod civil, în raport de care se caracterizeaza raporturile juridice dintre sotii constructori si proprietarii terenului .

Existenta unei conventii, care nu a  fost materializata prin înscris date fiind relatiile apropiate dintre parti, a fost dovedita în cauza,  astfel ca sotii au dobândit un drept de coproprietate, bunul imobil în discutie având regimul juridic al unui bun coachizit.

Prin sentinta civila nr. ........pronuntata de Judecatoria Craiova în dosarul nr. .....s -a admis în parte actiunea precizata formulata de reclamanta B. V. împotriva pârâtului V.G. si în contradictoriu cu intervenientii V.I., F.I. si U. M.

S-a respins cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenientul V.I.

S-au respins capetele de cerere în pretentii si revendicare bunuri proprii formulate de reclamanta.

S-a luat act ca reclamanta a renuntat la partajarea bunului mobil retinut prin încheierea de admitere în principiu.

S-a confirmat raportul de expertiza efectuat în cauza de expert C.G., în varianta I propusa de expert, atribuind imobilul situat în C., pârâtului, cu obligarea acestuia la sulta catre reclamanta în suma de 51.000 lei.

S-a stabilit termen de plata a sultei de catre pârât, 6 luni de la ramânerea definitiva a hotarârii.

S-au compensat cheltuielile de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr..., pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta B.V. a chemat în judecata pe pârâtul V.G., solicitând instantei ca, prin hotarârea ce va pronunta, sa dispuna partajarea bunurilor dobândite de parti pe timpul casatoriei.

În motivare, reclamanta a aratat ca a fost casatorita cu pârâtul, pe perioada casatoriei fiind dobândite urmatoarele bunuri: un apartament cu 2 camere, situat în C., o casa cu 3 camere si 2 holuri în suprafata de cca. 70 mp, situata în com. I.la care, ulterior, au construit o bucatarie de vara de cca. 20 mp si o baie, o încapere pentru animale, gard la strada cu porti pe o lungime de 40 m, au renovat casa batrâneasca, respectiv, au refacut total tavanele cu ipsos, au pardosit încaperile, au realizat o scara de acces la intrare, au construit un garaj cu rampa pe o suprafata de 28 mp, o fântâna în curte, din tuburi de beton cu instalatie  manuala, acoperita cu tabla, un magazin si un bar si au mai dobândit un autoturism marca Dacia 1300.

La data de 26.11.2009, numitul V.I., fiul partilor, a depus la dosar o cerere de interventie în interes propriu, solicitând a se constata, în favoarea sa, un drept de creanta pentru contravaloarea îmbunatatirilor aduse de el la apartamentul în litigiu.

Mentioneaza intervenientul ca de toate aceste bunuri s-a folosit doar reclamanta începând cu anul 2001 si pâna în prezent, motiv pentru care solicita ca uzura lor sa fie imputata în lotul pârâtei, evaluându-le, provizoriu, la suma de 5.000 lei.

La aceeasi data, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, recunoscând ca apartamentul în litigiu este bun comun, posesia lui fiind detinuta, în prezent, de reclamanta, desi, o perioada, a fost ocupat de fiul lor, caruia intentionau sa-l înstraineze, acesta aducându-i o serie de îmbunatatiri, însa urmare a plecarii lui în Portugalia, reclamanta s-a instalat  în imobil.

În privinta pretentiilor reclamantei privind casa din com. I. pârâtul arata ca aceasta a fost construita, integral, de parintii sai, partile neavând nici o contributie la edificarea ei.

Cererea de interventie în interes propriu a fost pusa în discutia partilor în sedinta publica din 12.01.2010, instanta, din oficiu, invocând exceptia prescriptiei dreptului la actiune al intervenientului, urmare a faptului ca, potrivit sustinerilor sale, pretinsele îmbunatatiri la apartament au fost efectuate de acesta anterior anului 2001, când reclamanta s-a mutat în imobil, iar cererea în pretentii cu privire la ele a fost introdusa în anul 2009, deci, cu mult peste termenul de prescriptie de 3 ani, prevazut de lege, motiv pentru care, a pronuntat solutia respingerii cererii ca fiind prescrisa. 

Prin încheierea de sedinta din 18.05.2010, instanta, la solicitarea  reclamantei, a dispus introducerea în cauza, în calitate de interveniente fortate, a numitelor  F.I. si U.M., mostenitoare, alaturi de pârât, de pe urma parintilor acestuia, cererea în pretentii cu privire la îmbunatatirile pretinse a fi aduse casei batrânesti din com. I.fiind îndreptata împotriva lor.

Pe baza materialului probator administrat în cauza, la 23.11.2010, Judecatoria Craiova a pronuntat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis în parte si în principiu actiunea precizata, a respins cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenientul V.I. si cererile în pretentii si revendicare bunuri proprii formulate de reclamanta, constatând ca reclamanta si pârâtul V.G. au dobândit, pe perioada casatoriei, urmatoarele bunuri: un apartament cu 2 camere si dependinte situat în C.si un recamier cu biblioteca încorporata.

S-a dispus iesirea din indiviziune a partilor în cote de 1/2 pentru fiecare, precum si efectuarea unor expertize în specialitatile constructii si evaluari bunuri mobile.

La termenul de judecata din 08.03.2011, reclamanta a precizat ca renunta la partajarea bunului recamier, retinut prin încheierea de admitere în principiu, întelegând sa partajeze doar imobilul apartament.

Tinând cont de încheierea de admitere în principiu, instanta, în raport de dispozitiile art. 728 C.civ., art. 36 alin. 1 C.fam. si art. 6739 C.proc.civ., a admis în parte si în fond actiunea precizata si a respins cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenientul V.I., a respins capetele de cerere în pretentii si revendicare bunuri proprii formulate de reclamanta si a luat act ca aceasta a renuntat la partajarea bunului mobil retinut prin încheierea de admitere în principiu, confirmând raportul de expertiza efectuat în cauza, în varianta I propusa de expert, si atribuind imobilul situat în C., pârâtului, cu obligarea acestuia la sulta catre reclamanta în suma de 51.000 lei.

La atribuirea imobilului catre pârât, instanta a avut în vedere starea de sanatate precara a acestuia, apreciind ca, în comparatie cu reclamanta, are o mai mare nevoie de bunul respectiv.

În temeiul art. 276 C.p.c., instanta a compensat, în totalitate, cheltuielile de judecata efectuate în prezenta cauza.

Împotriva sentintei si a încheierii de admitere în principiu a declarat apel reclamanta B.V., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea apelului reclamanta a aratat  ca în mod gresit s-a retinut în încheierea de admitere în principiu ca imobilul casa si anexe construit de parti în com I.nu le apartine, proprietar fiind tatalui pârâtului  care are calitatea de proprietar al terenului si pe numele caruia s-a eliberat autorizatia de constructie.

De asemenea, se mai arata ca în mod gresit s-a retinut incidenta în cauza a dispozitiilor art. 493 Cod civil privind accesiunea imobiliara artificiala, în conditiile în care toate probatoriile  administrate în cauza dovedesc ca imobilul a fost edificat  de parti, fara nici o contributie din partea parintilor pârâtului, pe durata casatoriei.

O alta critica a apelantei reclamante vizeaza modalitatea de stabilire a loturilor, respectiv atribuirea apartamentului pârâtului, fara ca aceasta dispozitie sa fie motivata în mod temeinic, instanta de fond apreciind doar ca se impune atribuirea acestuia pârâtului, care are o mai mare nevoie de el, fiind bolnav.

Apelanta învedereaza ca si ea este bolnava, apartamentul respectiv fiind singura ei casa, ca pârâtul nu a locuit niciodata în apartamentul care i-a fost administrat, are în proprietate si un alt imobil, respectiv casa parinteasca pe care o mosteneste, nu a efectuat îmbunatatiri la apartament si de altfel nu are nici posesia apartamentului.

Prin decizia civila nr. ....., pronuntata de Tribunalul Dolj- Sectia pentru Minori si Familie, în dosarul nr. ...., s-a respins apelul ca nefondat.

Tribunalul  a retinut ca  imobilul din com. I., casa si anexe, a fost edificat pe terenul tatalui pârâtului, pe numele acestuia fiind eliberata si autorizatia de constructie.

S-a apreciat ca în situatia invocata de reclamanta, respectiv realizarea unei constructii de soti pe terenul unui tert, chiar si cu acordul tacit al acestuia, incidente sunt disp. art. 493 Cod civil.

Proprietarul terenului ori succesorii acestuia sunt îndreptatit sa actioneze pe cale principala, printr-o actiune petitorie pentru a prelua constructia cu obligarea la despagubiri, conform art. 494 Cod civil.

Deoarece niciunul din soti nu a solicitat  despagubiri în calitate de constructor ( pretentiile reclamantei vizând doar renovarea casei batrânesti a fostilor socri), s-a apreciat ca în mod corect prima instanta a procedat doar la înlaturarea constructiei respective din masa de bunuri comune, fara ca cei doi constructori sa primeasca vreo despagubire.

Sub aspectul modalitatii de formare a lotului, tribunalul a constatat ca solutia primei instante este corecta, fata de starea de sanatate a pârâtului, a fost atribuit apartamentul în lotul acestuia, fiindu-i necesara o locuinta în C. deoarece este  diagnosticat cu neoplasm laringian gr. IV, fiindu-i greu sa demareze proceduri pentru a gasi si achizitiona un alt apartament.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând aceleasi critici ca si în apel, referitoare la neincluderea în masa partajabila  a imobilului din com. Ionesti si neatribuirea apartamentului în lotul sau.

Recurenta a sustinut ca nu are relevanta faptul ca autorizatia de construire a fost emisa pe numele tatalui pârâtului, acesta având calitatea de proprietar al terenului, cât timp sotii au construit cu acordul proprietarului, imobilul fiind proprietatea lor. S-a aratat ca parintii pârâtului nu au avut nicio contributie la edificarea casei, neavând interes, aspect retinut în încheierea de admitere în principiu. Recurenta a criticat modalitatea de aplicare a dispoz. art. 493 cod civil, aratându-se ca acordul proprietarilor terenului face incidente prevederile art. 969 cod civil.

S-a criticat si modalitatea de aplicare a prev. art. 673 ind. 9 cod proc. civila, aratându-se ca reclamanta este îndreptatita sa primeasca în lot apartamentul, deoarece l-a folosit  de la despartirea în fapt, a facut îmbunatatiri la imobil, nu are alte posibilitati de locuit, în timp ce pârâtul locuieste în imobilul din com. I., unde mai are un alt imobil în proprietate, dobândit pe cale succesorala de la parinti.

La data  de 4.10.2012 intimatul pârât si intimatele interveniente au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recursul  este fondat, urmând  a fi admis pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 304 cod proc. civila recursul este o cale extraordinara de atac, care poate fi promovata pentru motive de nelegalitate, strict prevazute de text, în cadrul careia nu pot fi puse în discutie si reapreciate probele administrate deja de instantele de fond.

Pentru a stabili daca dispozitiile legale au fost corect aplicate, instanta de recurs porneste de la starea de fapt care  a rezultat logic din analiza materialului probator, fara a aduce modificari acesteia.

Asadar, analizând daca imobilul din comuna I. poate fi inclus în masa partajabila a fostilor soti, instanta are în vedere ca prin încheierea de admitere în principiu s-a retinut ca partile au construit, împreuna cu parintii pârâtului, cu care se gospodareau, o serie de imobile. Starea de fapt astfel retinuta nu a fost modificata în apel, deoarece pârâtul  nu a declarat apel iar apelul pârâtei, care a privit, sub acest aspect,  faptul ca imobilul a fost construit exclusiv de soti, a fost respins.

Prin urmare, apararile intimatilor din întâmpinarea depusa în recurs si care privesc  modul de realizare a constructiilor din com. I. nu sunt întemeiate, deoarece vizeaza  modificarea unei stari de fapt retinuta deja de instantele de fond.

Cum judecatoria a retinut explicit ca sotii au construit imobile împreuna cu parintii pârâtului, în perioada când se gospodareau împreuna, nu mai pot fi analizate în recurs declaratiile de martori la care partile fac referire si nu se poate ajunge la concluzia preconizata de reclamanta - aceea ca a edificat constructia doar împreuna cu pârâtul, sau la solutia preconizata de intimati - aceea ca imobilul a fost edificat exclusiv de parintii pârâtului.

Starea de fapt este clar evidentiata în motivarea încheierii de admitere în principiu si anume ca fostii soti au edificat o constructie împreuna cu parintii pârâtului, si ca  ambele familii se gospodareau împreuna.

În ipoteza în care sotii construiesc un imobil pe terenul unui tert, în patrimoniul lor intra toate drepturile decurgând din faptul edificarii constructiei, adica dreptul de a folosi imobilul si dreptul de a fi despagubiti de proprietarul terenului, care devine proprietar ca efect al accesiunii imobiliare, cu exceptia cazului în care între sotii constructori si tertul proprietar al terenului nu  a intervenit o conventie, sotii având învoirea proprietarului fondului.

În aceasta ultima situatie, proprietatea constructiei apartine celui care construieste, adica fie sotii, fie, în speta, sotii împreuna cu proprietarii terenului, în patrimoniul comun intrând un drept de superficie care contine în tiparul sau dreptul de proprietate( sau coproprietate, dupa caz) asupra constructiei.

Rationamentul ales de instantele de fond, acela ca imobilul edificat de soti apartine întotdeauna proprietarului terenului, este unul simplist si care se aplica doar în perioada în care Legile 58/1974 si 59/1974 erau în vigoare. Potrivit acestor acte normative, abrogate în prezent, constituirea dreptului de superficie nu putea avea loc deoarece ar fi însemnat ca a avut loc o înstrainare a terenului, ceea ce nu era permis. Chiar si în perioada de timp respectiva, se accepta ideea constituirii unui drept de proprietate al sotilor asupra constructiei atunci când terenul era proprietatea parintilor unuia dintre soti,  deoarece într-o asemenea ipoteza se exclude ideea unei speculatii cu terenul si recunoasterea dreptului constituia continuarea unei traditii, mai ales în mediul rural.

Daca între parti a intervenit o conventie în temeiul careia s-a construit, se aplica dispozitiile art. 969 cod civil, în raport de care se caracterizeaza raporturile juridice dintre sotii constructori si proprietarii terenului .

Existenta unei conventii, care nu a  fost materializata prin înscris date fiind relatiile apropiate dintre parti, a fost dovedita în cauza, prin aceea ca instantele au recunoscut faptul gospodaririi celor doua familii, ceea ce presupune participarea în comun la venituri si cheltuieli, si ca au retinut ca ambele familii au edificat imobilul, prin acte materiale specifice.

Asadar, în perioada de timp cât au locuit în comuna I. (la începutul casatoriei) sotii au edificat  constructii împreuna cu parintii pârâtului si au participat la efectuarea unor îmbunatatiri la imobilele deja existente, proprietatea parintilor, în acest ultim caz dobândind doar un drept de creanta, al carui regim juridic a devenit irevocabil dupa pronuntarea deciziei din apel, nefiind atacata hotarârea sub acest aspect, care nu face obiectul prezentului recurs.

Se constata ca instantele anterioare au facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 493, 494 si 969 cod civil, considerând fara temei ca sotii nu au putut dobândi un drept de coproprietate asupra imobilelor edificate în gospodaria din mediul rural.

Cum în cauza s-a dovedit si s-a retinut ca atare intentia de a construi împreuna cu parintii, precum si  faptul gospodaririi,  sotii au dobândit un drept de coproprietate, bunul imobil în discutie având regimul juridic al unui bun coachizit.

Ceea ce nu s-a dovedit este cota parte a fiecarei familii la constituirea dreptului si nu s-a identificat în concret compunerea imobilului, astfel ca solutia asupra fondului nu poate fi stabilita pentru prima oara în recurs, fondul cererii sub acest aspect nefiind cercetat.

Ca urmare, solutia cere se impune potrivit art. 312 alin 5 cod procedura civila este de a se admite recursul si a se casa decizia din apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Tribunalul, ca instanta devolutiva, urmeaza a administra proba cu martori pentru a stabili în ce cote au contribuit familia compusa din reclamanta si pârât si familia compusa din parintii pârâtului la edificarea imobilului si proba cu expertiza pentru a se identifica si evalua imobilul respectiv, care va fi inclus în masa partajabila, în cota ce va rezulta din probe.

Cât priveste critica de nelegalitate privind aplicarea gresita a dispozitiilor art. 673 ind. 9 cod proc. civila, care cuprind criteriile legale de atribuire a bunului, se constata ca fata de motivul care a dus la casarea deciziei nu se mai impune a fi analizata.

Dupa rejudecare si modificarea în mod corespunzator  a încheierii de admitere în principiu instanta de apel va analiza îndreptatirea partilor la primirea în lor, în natura, a bunurilor imobile, tinând seama si de criticile formulate în prezenta cale de atac. Se va statua, de asemenea, si asupra cheltuielilor de judecata avansate de parti, tinând seama de dubla lor calitate - reclamanti si pârâti-în procesul de partaj.

Domenii speta