Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Drept de superficie - temei.

Aspectele vizând reconstituirea dreptului de proprietate nu mai pot face obiectul analizei într-un nou litigiu, în contextul în care s-a concluzionat definitiv şi irevocabil  că titlul emis reclamanţilor în temeiul Legilor fondului funciar este valabil. Cu alte cuvinte,  instanţa recunoaşte efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în sensul că dezlegarea dată de instanţa anterioară referitoare la aceeaşi chestiune de drept nu va putea fi contrazisă de judecata de o nouă judecată, astfel că ea se impune ca o chestiune prejudicială deja dezlegată.

Nu  poate fi stabilit sau constatat  un drept de superficie, în afara unei dispoziţii a legii sau a unei  convenţii între proprietarul terenului şi constructor, cu atât mai mult cu cât acest dezmembrământ ar echivala cu o limitare a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului.

Prin sentinţa nr. 51 din 08.03.2011  pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Comercială, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii  H.C.şi H.P.în contradictoriu cu pârâta  SC P. SRL. A fost obligată pârâta la despăgubiri civile reprezentând chirie pe ultimii trei ani, în suma de 293.760 lei. S-a respins cererea pentru demolare construcţii, obligaţie de a face şi chirie pentru viitor.  S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de SC P. SRL şi au fost obligaţi pârâţii-reclamanţi la  6.300 lei reprezentând contravaloarea construcţiilor aflate pe terenul reclamanţilor. S-a respins cererea reconvenţională sub aspectul dreptului de retenţie şi a dreptului de superficie. S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de SC P. SRL faţă de Comisia Locală de Fond Funciar Motru ca nefondată S-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de SC P. SRL faţă  de  SC T. G. SRL Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel  pârâta-reclamantă SC P. SRL, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Analizând apelul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reţine următoarele:

Cu privire la motivele de apel ce se referă la valabilitatea titlului de proprietate al apelantei pârâte, intabularea dreptului de proprietate de către SC T. G. SRL  anterior reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanţilor, valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate al autorului pârâtului şi reconstituirea dreptului de proprietate reclamanţilor, Curtea constată că aceste aspecte au fost analizate  şi tranşate irevocabil în cadrul proceselor având ca obiect revendicare ( sentinţa nr. 1819/10.10.2006 a Judecătoriei Motru pronunţată în dosar nr. 278/2004, irevocabilă conform deciziei nr. 735 din 29.03.2007 a Tribunalului Gorj) şi constatare nulitate absolută a titlului de proprietate al reclamanţilor (sentinţa nr. 1250/21.09.2005 a Judecătoriei Motru, irevocabilă conform deciziei nr. 1890/21.12.2005 a Tribunalului Gorj).

De altfel, instanţa de fond a soluţionat, atât capetele de cerere din acţiunea principală, cât şi capetele de cerere din cererea reconvenţională, pornind de la premisele potrivit cărora titlul de proprietate al reclamanţilor este valabil, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria EMO3 nr. 6225 eliberat autorului apelantei pârâte este, de asemenea, valabil, iar titlul de proprietate al reclamanţilor este mai bine caracterizat, aspecte stabilite definitiv şi irevocabil în procesul având ca obiect revendicare.

Toate aspectele vizând reconstituirea dreptului de proprietate reclamanţilor,  cu încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin.3 din Legea nr. 18/1991 care exclud de la reconstituire suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţirile funciare şi dispoziţiilor art.4 din Legea nr. 1/2000 care prevăd posibilitatea reconstituirii foştilor proprietari pe un alt amplasament sau al acordării de despăgubiri pentru terenurile preluate de stat, nu mai pot face obiectul analizei, în contextul în care s-a concluzionat definitiv şi irevocabil, aşa cum am arătat, că titlul emis reclamanţilor în temeiul Legilor fondului funciar este valabil.

Referitor la motivele de apel privind soluţia dată cererii de constituire a unui drept de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

Dreptul de superficie ca drept real, ce constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană denumită superficiar asupra construcţiilor, plantaţiilor sau  altor lucrări care se află pe un teren proprietatea  altei persoane,  precum şi în dreptul de folosinţă al superficiarului asupra acelui teren, se naşte, fie în baza legii, fie în baza convenţiei dintre proprietarul terenului şi constructor.

În speţă, instanţa de fond a apreciat corect că nu  poate fi stabilit sau constatat  un drept de superficie, neexistând o dispoziţie a legii sau o convenţie între proprietarul terenului şi constructor, cu atât mai mult cu cât acest dezmembrământ ar echivala cu o limitare a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului.

Cât priveşte motivele de apel vizând modul de calcul al chiriei şi modul de evaluare al construcţiilor, Curtea constată că apelanta a formulat criticile pur formal, fără a indica concret în ce constau greşelile de calcul.

În condiţiile în care, atât chiria, cât şi valoarea construcţiilor au fost stabilite prin expertiză de specialitate ca probă ştiinţifică, susţinerile de natură generală potrivit cărora calculul a fost efectuat după criterii care scapă cenzurii, iar valoarea construcţiilor nu este cea reală, nu pot constitui veritabile critici care să poată fi analizate de instanţa de apel.

Nici critica ce se referă la greşita respingere a cererii de chemare în garanţie a Comisiei de Fond Funciar Motru care a încălcat dispoziţiile art. 42 alin.3 din Legea nr. 18/1991 şi dispoziţiile art.4 din Legea nr.1/2000 nu este întemeiată.

Susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor legilor fondului funciar nu pot fi reţinute în contextul în care aspectele privind legalitatea eliberării titlului prin care s-a reconstituit reclamanţilor dreptul de proprietate au fost analizate, stabilindu-se irevocabil valabilitatea titlului.

Din  considerentele sentinţei nr. 1250 din 21.09.2005 pronunţată în dosarul nr. 2398/2004, irevocabilă, rezultă că soluţia a fost pronunţată cu luarea în considerare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a terenurilor  seria EMO3 nr. 6225, a contractelor de vânzare cumpărare încheiate între titularul  certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi SC T. GROUP SRL şi între aceasta din urmă şi SC P. SRL şi a situaţiei juridice a construcţiilor edificate pe teren, analizându-se procedura de reconstituire şi actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.

Pentru considerentele expuse, avânt în vedere dispoziţiile art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de pârâta SC P. SRL.

Domenii speta

Spete similare