Nulitate hotărâre aga. Obligaţia de convocare.

Potrivit art. 117 alin. (3) din Lege nr. 31/1990, convocarea, care cuprinde si aratarea ordinii de zi, este publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, si în unul dintre ziarele de larga raspândire din localitatea în care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate tocmai pentru a se asigura informarea actionarilor cu privire la ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor. Procedura organizarii adunarii generale, obiectul dezbaterilor si exercitarea dreptului de vot trebuie sa se fundamenteze pe îndeplinirea obligatiei de informare cu privire la obiectul adunarii, lipsa convocarii sau chiar convocarea nelegala, în sensul nementionarii în convocator a ordinii de zi, au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.

Prin sentinta nr. 481/2 noiembrie 2010, pronuntata în dosarul nr. 6958/63/2010, Tribunalul Dolj - Sectia Comerciala a admis actiunea formulata de reclamanta SC B C SRL Craiova, împotriva pârâtei SC C SA Craiova si a dispus  anularea Hotarârii Adunarii Generale a Actionarilor pârâtei SC C SA Craiova din data de 27.04.2010.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând în drept dispozitiile art. 117, 132 alin. 2, 251 alin. 6 din Legea nr.31/1990, art. 281 si urmatoarele cod procedura  civila.

Prin decizia nr.12 din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins apelul retinând urmatoarele:

S-a constatat ca reclamantii au contestat în integralitatea sa, hotarârea AGA din 27.04.2010, pentru încalcarea dispozitiilor art. 117 alin. 6 si 7 si art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Curtea constata ca scopul dispozitiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990,  este acela de a se asigura respectarea dreptului de informare al actionarilor, dreptul de a vota în cunostinta de cauza cu privire la problemele puse în discutie în cadrul adunarii generale  si de a asigura egalitatea în drepturi a tuturor actionarilor. În acest sens, Curtea observa ca, potrivit art. 117 alin. (3) din lege, convocarea, care cuprinde, printre altele, si aratarea ordinii de zi, este publicata în M.O. Partea a IV-a, si în unul dintre ziarele de larga raspândire din localitatea în care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate tocmai pentru a se asigura informarea actionarilor cu privire la ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor.

Curtea a mai retinut ca norma legala criticata nu instituie nici o discriminare între actionarii minoritari si cei majoritari, ci stabileste ca propunerile de ordinea de zi se pot face numai în anumite conditii, de natura a respecta dreptul la informare al actionarilor, iar luarea unei decizii sa fie în cunostinta de cauza. De altfel, se poate lesne observa grija legiuitorului în acest sens, mai cu seama din dispozitiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990.

În acest context,  instanta de fond corect a retinut ca Adunarea Generala  din 27.04.2010 a fost nelegal constituita, întrucât actionarii convocati sa participe au reprezentat capitalul social de 1.662.275 mii  lei (aferent unui numar de 66.491 actiuni cu valoarea nominala de 25.000 lei fiecare), adica capitalul social redus ca urmare a divizarii aprobate de AGEA/ 24.07.2004, a carei nulitate a fost constatata prin Decizia nr.3070/24.11.2009 a Î.C.C.J. Prin anularea hotarârii AGEA/24.07.2004 capitalul social si patrimoniul pârâtei au revenit la valorile anterioare divizarii, iar faptul ca divizarea de principiu aprobata prin Hotarârea AGA/26.03.2003 a fost mentinuta este irelevant în cauza, divizarea concreta fiind cea care a fost adoptata în frauda actionarilor si a fost sanctionata de instanta. Prin urmare, pentru a fi legal constituita si a putea delibera valabil asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi, Adunarea Generala a Actionarilor pârâtei din 27.04.2010 trebuia sa fie constituita din actionarii reprezentând capitalul social total avut de pârâta anterior divizarii, adica în valoare de 2.542.275 mii lei,  reprezentat prin 101.691 actiuni.

Totodata, Curtea a constatat ca diferenta de reglementare dintre societatile deschise si cele închise, în ceea ce priveste stabilirea ordinii de zi, se datoreaza situatiei specifice în care se afla acestea din urma, în sensul ca documentele lor constitutive prevad restrictii privind libera transferare a actiunilor si interzic orice distribuire de valori mobiliare catre public. Astfel, diferenta de regim juridic dintre cele doua societati, sub aspectul stabilirii ordinii de zi, este justificata în mod obiectiv si rezonabil.

Atâta timp cât în cauza de fata s-au invocat inclusiv aspecte referitoare la punerea si implicit refuzul în executare a deciziei nr. 3070/2009 a ÎCCJ, Curtea a considerat ca acesta este si argumentul pentru care înca odata în plus se impune ca dispozitia legala criticata sa se aplice tuturor persoanelor juridice aflate în ipoteza normei, fara discriminari si fara exceptii.

Procedura organizarii adunarii generale, obiectul dezbaterilor si exercitarea dreptului de vot trebuie sa se fundamenteze pe îndeplinirea obligatiei de informare cu privire la obiectul adunarii, lipsa convocarii sau chiar convocarea nelegala, nementionarea în convocator a ordinii de zi au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.

Obligatia de informare a asociatilor din partea societatii cu privire la data si ordinea de zi a adunarii generale, precum si modul si durata minima a timpului scurs între momentul convocarii si cel al tinerii sedintei au fost instituite de legiuitor în vederea protejarii consimtamântului asociatilor si acordarii posibilitatii acestora de a-si exercita votul în deplina cunostinta de cauza. Obligatia de informare a fost statuata tocmai în scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care sa se fundamenteze pe o cauza licita si sa permita identificarea obiectivului urmarit. Vointa sociala se formeaza în organul de deliberare care este adunarea generala a asociatilor/actionarilor, ca organ colectiv alcatuit din totalitatea asociatilor/actionarilor societatii. Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societatii îl au în viata acesteia, Legea nr.31/1990 a stabilit, asa cum s-a aratat deja, anumite formalitati privitoare la procedura convocarii, formarea corecta a vointei sociale fiind indiscutabil legata de respectarea principiilor care guverneaza procedura informarii.

Informarea corespunzatoare a asociatilor/actionarilor asupra datei adunarii si asupra ordinii de zi propuse permite reperarea scopului convocarii organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocari. Ca organ de deliberare, adunarea generala decide atât asupra problemelor obisnuite din viata societatii, cât si asupra problemelor ce vizeaza elemente fundamentale ale existentei acesteia, decizia sociala trebuind sa respecte cerintele valabilitatii cauzei din perspectiva prevederilor art.948 pct.4 din Codul civil. Or, informarea necorespunzatoare asupra chestiunilor supuse deliberarii si convocarea defectuoasa a asociatilor/actionarilor nu permite identificarea motivului determinant si a obiectivului urmarit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipseste datorita absentei scopului imediat, ori atunci când ea este ilicita sau imorala, atrage sanctiunea nulitatii.

Nerespectarea obligatiei de informare este în masura sa afecteze acea componenta a cauzei care vizeaza concordanta acestui element cu legea si ordinea publica societara. Formalitatile instituite pentru convocare si care urmaresc asigurarea formarii corecte a vointei sociale, vizeaza nu numai ocrotirea directa a interesului privat al asociatilor/actionarilor, ci si ocrotirea intereselor tertilor care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul careia functioneaza organul deliberativ, si care astfel sunt protejati de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune în pericol securitatea, siguranta si stabilitatea raporturilor juridice si mediul de afaceri.

De aceea, Curtea a înlaturat afirmatiile apelantei pârâte cu privire la faptul ca ar fi fost nesocotite dispozitiile art. 117 alin.6 din Legea nr. 31/1990R  atâta timp cât materialele care au facut obiectul discutiilor purtate în cadrul AGA din 27.04.2010, au fost puse la dispozitia actionarilor interesati care au avut posibilitatea de consultare si informare corespunzatoare.

Asa fiind, Curtea a apreciat ca în mod temeinic si legal instanta de fond a admis cererea reclamantei în conditiile în care adunarea generala  nu a fost convocata în mod legal.

1

Domenii speta

Spete similare