În litigiile între profesionişti, aşa cum sunt definite prin art. 3 din Noul Cod civil şi art. 8 din Legea nr. 71/2011, competenţa materială pe criteriul valoric a judecătoriei sau tribunalului în primă instanţa este dată de art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă de la 1865. Sintagma „instanţe legal învestite” din art. 223 din Legea nr. 71/2011 nu include şi acele cereri care se află în faza procesuală a soluţionării conflictelor de competenţă în care se stabileşte instanţa competentă.
Cauza fiind trimisă instanţei în favoarea căreia s-a stabilit competenţa, sunt incidente dispoziţiile art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Temei de drept: Codul civil de la 1864, art. 1 pct. 1 -3, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b), art. 725; Legea nr. 71/2011, art. 8, art. 219, art. 223; Noul Cod civil art. 3.
Tribunalul Olt
Competenta materiala
Curtea de Apel București
Regulator de competenţă: stabilirea instanţei competente ratione materiae în funcţie de valoarea terenului, în lipsa unui criteriu legal în materia cererilor imobiliare.
Tribunalul Dolj
Excepţia lipsei de competenţă materială funcţională.Aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Legea 188/1999 în cazul funcţionarului public
Tribunalul Ilfov
Acţiune civilă disjunsă. Recurs. Competenţă materială.
Curtea de Apel Alba Iulia
Recunoaşterea statutului de magistrat pensionar şi stabilirea drepturilor cuvenite. Competenţa materială.