În litigiile între profesionişti, aşa cum sunt definite prin art. 3 din Noul Cod civil şi art. 8 din Legea nr. 71/2011, competenţa materială pe criteriul valoric a judecătoriei sau tribunalului în primă instanţa este dată de art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă de la 1865. Sintagma „instanţe legal învestite” din art. 223 din Legea nr. 71/2011 nu include şi acele cereri care se află în faza procesuală a soluţionării conflictelor de competenţă în care se stabileşte instanţa competentă.
Cauza fiind trimisă instanţei în favoarea căreia s-a stabilit competenţa, sunt incidente dispoziţiile art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Temei de drept: Codul civil de la 1864, art. 1 pct. 1 -3, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b), art. 725; Legea nr. 71/2011, art. 8, art. 219, art. 223; Noul Cod civil art. 3.
Curtea de Apel Brașov
Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu cerere preliminară. Cererea formulată de reclamant, referitoare la sesizarea CJUE pentru a stabili aplicarea directă a dreptului comunitar în materia activităţilor de îm...
Curtea de Apel Iași
Competenţă materială. Litigiu comercial.
Tribunalul Bihor
Competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare împotriva titlurilor executorii emise în temeiul OG nr. 92/2003
Tribunalul Prahova
COMPETENTA MATERIALA
Curtea de Apel Bacău
POLIŢIST CARE NU ARE CALITATEA DE ORGAN DE CERCETARE PENALĂ ÎN CADRUL POLIŢIEI JUDICIARE. COMPETENŢA MATERIALĂ DE SOLUŢIONARE A CAUZEI