Recunoaşterea caracterului abuziv al preluării imobilului de către stat nu este suficientă pentru existenţa unui bun actual în patrimoniul reclamantelor, fiind necesară o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a dispus expres în sensul restituirii bunului.
Diferenţa esenţială de abordare în cauza Atanasiu şi alţii contra României, faţă de practica anterioară, a cerinţei din art. 1 din Protocolul nr. 1, referitoare la existenţa bunului în patrimoniul reclamantului, produce consecinţe asupra evaluării cerinţei, premisă a admiterii cererii în revendicare imobiliară.
Judecătoria Călărași
Revendicare imobiliară. Grăniţuire.
Curtea de Apel Constanța
Revendicare imobiliară. Neîncălcarea limitelor disponibilităţii în materie civilă în ceea ce priveşte sesizarea în căile de atac. Ignorarea de către instanţa de fond a modului în care îşi relevă actul autentic efectele juridice inter partes.
Tribunalul Brașov
Revendicare imobiliară. Comparaţie între contractul de vânzare cumpărare invocat de reclamanţi şi contractul de leasing imobiliar cu clauză de vânzare invocat de pârâtă.
Judecătoria Sectorul 5 București
Revendicare imobiliară
Judecătoria Piatra-Neamț
Revendicare imobiliară