Inadmisibilitatea unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti. Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Control judiciar.

Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. 1, instanta respinge printr-o încheiere motivata,  cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacata cu recurs la instanta imediat superioara, în termen de 48 de ore de la pronuntare.

 Prin încheierea din 29 aprilie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale formulata de recurentul reclamant G.N., ca inadmisibila.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Recurentul G.N. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 51 si 53 alin. 2 din Legea 18/1991R. Instanta a retinut ca exceptia invocata priveste temeiuri de drept care nu au fost invocate în actiune si care nu au fost avute în vedere de instanta de fond, la pronuntarea sentintei recurate, concluzionând în sensul ca nu au legatura cu  cauza de fata - fiind incidente disp. art. 29  alin. 1 si 6 din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul G.N. a declarat recurs în termen, criticând-o pentru nelegalitate. A aratat în esenta ca, în mod gresit tribunalul a respins cererea de sesizare ca fiind inadmisibila, întrucât dispozitiile legale invocate au legatura cu solutionarea cauzei.

Ulterior, recurentul  a depus o dezvoltare a motivelor de recurs, invocând totodata si neconstitutionalitatea disp. art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, în baza carora tribunalul a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. A aratat ca aceste dispozitii legale au legatura cu solutionarea cauzei, fiind invocate în recurs în cuprinsul motivelor de nelegalitate invocate, prin care a sustinut ca dispozitiile legale au fost gresit interpretate si aplicate în speta de catre Tribunal.

Prin incheierea de sedinta de la 4 iunie 2009, s-a dispus sesizarea Curtii Constitutionale în vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate  ridicata de recurentul reclamant, precum si suspendarea  solutionarii recursului de fata, formulat  împotriva  încheierii din 29 aprilie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, având ca obiect fond funciar - pâna la solutionarea exceptiei, în baza art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992.

Prin  decizia nr.1537 din 17 noiembrie 2009, pronuntata de Curtea Constitutionala, s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Cauza s-a repus pe rol dupa comunicarea deciziei.

Recursul  s-a respins ca  nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:

Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

Conform disp. 29 alin. 6, daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. 1,  în sensul ca priveste neconstitutionalitatea unor dispozitii legale în vigoare, dar care nu au legatura cu solutionarea cauzei,  instanta respinge printr-o încheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.

Tribunalul a interpretat si aplicat in mod corect aceste dispozitii legale, solutia de respingere a cererii de sesizare, fiind legala.

Prin actiunea introductiva de instanta,  reclamantul a solicitat anularea Titlului de proprietate emis de Comisia judeteana Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, invocand faptul ca autorul  nu este persoana inscrisa in titlu si ca in mod gresit au fost trecuti doi mostenitori, in realitate fiind unul singur.

In raport cu motivele invocate, prima instanta a solicitat inaintarea actelor care au stat la baza emiterii titlului si a concluzionat in urma verificarilor efectuate, ca  cele doua persoane mentionate in TDP sunt frati, mostenitori ai autoarei lor G.M., ca au solicitat stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire  in aceasta calitate, ca in registrul agricol figurau G.C. si sotia acestuia - M., iar comisiile de fond funciar au avut in vedere aceste imprejurari. De asemenea, prima instanta a notat  ca reclamantul a formulat contestatie la Legea 18/1991, dar  a retinut ca nu s-a facut la dosar dovada admiterii acesteia.

In fata tribunalului, reclamantul a inteles sa aduca argumente suplimentare cu privire  faptul ca terenul din TDP nu provine de la mama sa M., ci  in parte de la tatal  sau C., aratand ca diferenta provine de la socrul sau N.P. si ca  paratul G.L. a fost infiat in anul 1965 numai de mama sa, G.M.

Or, recurentul reclamant a invocat in fata tribunalului exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 51 si art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 R privind fondul funciar.

Aceste dispozitii legale sunt: "Comisia judeteana este competenta sa solutioneze contestatiile si sa valideze ori sa invalideze masurile stabilite de comisiile locale"  - art. 51 si  "Impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare" - art. 53 alin. 2 .

Prin urmare, avand in vedere obiectul cererii de chemare in judecata, este exclusa aplicarea in cauza a dispozitiilor legale a caror neconstitutionalitate s-a ridicat de catre recurentul reclamant, cata vreme în cererea introductiva de instanta ce a stabilit cadrul procesual cu privire la obiect, nu s-au ridicat probleme de drept a caror rezolvare se stabileste prin interpretarea si aplicarea acestor dispozitii legale.

Astfel, in speta nu s-au ridicat chestiuni legate de competenta comisiei judetene de aplicare a legii fondului funciar in materia solutionarii contestatiilor impotriva propunerilor facute de comisiile locale, a validarii sau invalidarii masurilor stabilite de aceste comisii si, cu atat mai putin, chestiuni legate de posibilitatea legala  de a face plangere impotriva hotararii comisiei judetene, de competenta materiala si teritoriala a instantei si de termenul in care poate fi exercitat acest drept.

De asemenea, in speta, recurentul reclamant nu a invocat ca o cauza de nulitate a titlului, existenta unor dispozitii legale pretins  neconstitutionale  care, prin instituirea unei proceduri de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, proceduri ce  parcurg  o faza administrativ jurisdictionala  in fata unei autoritati  cu competente legale in acest sens, dar si una judiciara,  ar duce la nevalabilitatea titlului.

 Probabil, recurentul este nemultumit de modul de lucru al comisiilor in procedura declansata prin formularea cererilor de reconstituire sau al solutionarii contestatiei. Or, existenta  comisiilor si a procedurilor nu poate fi in sine o cauza de nelegalitate a titlului, iar modul de lucru al comisiilor care poate nemultumi sau nu persoana interesata,  excede obiectului cauzei de fata care nu priveste o plangere impotriva hotararii comisiei judetene. Oricum,  modul de lucru nu are legatura cu insasi  existenta legala a autoritatii,  a competentelor acesteia si a controlului judiciar prevazut de dispozitiile legale in discutie.

Împrejurarea ca legea stabileste ca nu în toate cazurile aflate pe rolul unei instante  este necesara sesizarea Curtii Constitutionale, -  respectiv faptul ca în situatia în care dispozitiile legale indicate ca fiind neconstitutionale nu au legatura cu cauza aflata pe rol, instanta are posibilitatea sa  nu înainteze sesizarea la instanta de contencios constitutional -  reprezinta o transpunere legislativa a uneia din conditiile de exercitare a actiunii civile, respectiv interesul.

In concluzie, recurentul reclamant  tinde sa puna în discutie în cadrul exceptiei, chestiuni care nu-i sunt de folos si pe care nu le poate opune cu succes  în cauza aflata pe rol, de vreme ce nu invoca nelegalitatea titlului ca o consecinta a existentei comisiei judetene, a competentelor legale ale acesteia si a  controlului judiciar subsecvent, declansat prin plangere la instanta material si  teritorial competenta.

În aceste conditii,  partea  nu justifica un interes în promovarea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât se refera la dispozitii legale ce nu au legatura cu cauza aflata pe rol, respectiv solutia nu depinde de aplicarea acelor dispozitii legale, asa cum corect a retinut si tribunalul.

Acestea sunt considerentele in temeiul carora s-a respins recursul ca nefundat,  in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nefiind incident cazul de recurs de modificare prev. in art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

1

Domenii speta

Spete similare