Regimul juridic al proprietăţii publice

Decizie 727/R din 13.03.2012


Regimul juridic al proprietăţii publice.

- Legea nr. 253/1998

- O.G. nr. 34/2006, republicată

Dreptul de proprietate publică se dobândeşte şi prin achiziţii publice, iar bunurile asupra cărora este deţinută proprietatea publică sunt insesizabile imprescriptibile şi inalienabile, iar sancţiunea încheierii unor acte juridice cu încălcarea acestor prevederi este potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, nulitatea absolută. Regula este valabilă şi în ceea ce priveşte instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietate publică.

Prin Încheierea nr. 1357/3.10.2011 a Tribunalului Specializat Mureş, s-a respins excepţia  lipsei capacităţii procesuale a Primăriei şi Consiliului local Vânători, excepţie invocată de  pârâta Comuna Vânători şi s-a respins cererea pârâtei, de obligare anticipată a reclamantei la consemnarea unei cauţiuni.

În motivarea hotărârii, s-a arătat că, atât regimul de organizare şi manifestare a unităţilor administrative ca persoane juridice,  (inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti – art. 21 al. 2 din Legea nr. 215/2001), cât şi cel al primăriilor şi al consiliilor locale, este stabilit prin lege prin norme de ordine publică. Aşadar, chiar dacă modalitatea de redactare a  cererii prin care reclamanta a investit tribunalul de faţă prin  actul din data de 12 iulie 2011 este deficitară sub aspectul nemenţionării celor două entităţi Primăria şi Consiliul  (ca fiind atrase în judecată  pe seama comunei Vânători), instanţa este datoare să recepteze sesizarea în  virtutea obligaţiei  sale de a califica cadrul procesual în raport de toate elementele pe care le cuprinde cererea de chemare în judecată, dar şi textele legale incidente. În acest context,  instanţa a stabilit că  antrenarea primăriei şi consiliului local în procedura de înfiinţare a sechestrului judiciar este făcută pe seama comunei Vânători, în virtutea atribuţiilor legale  date acestora de art.36 al.2 şi art.77 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.

Prin Încheierea nr. 1497/24.10.2011 a Tribunalului Specializat Mureş, s-a admis în parte cererea promovată de reclamanta SC P. SRL Bucureşti,  în contradictoriu  cu pârâta Comuna Vânători, şi, în consecinţă, s-a dispus instituirea unui sechestru judiciar asupra bunurilor litigioase din dosarul nr. 1933/1371/2011 aflat pe rolul acestei instanţe, constând în două  rezervoare pentru înmagazinare apă potabilă cu reperele : 1. Tip 2020, cu capacitatea de 174 mc, diametru de 6.200 mm, înălţimea de 6.062 mm, comuna Vânători ; 2. Tip 2018, cu capacitatea de 151 mc, diametru de 6.200 mm, înălţimea de 5464 mm, locaţia Feleag, comuna Vânători, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de mai sus.

A fost desemnat administrator sechestru pe deţinătorul acestora, pârâta Comuna Vânători, respingându-se cererea reclamantei de desemnare în această poziţie pe mandatarul avocat al acesteia, d-ra B.C.

De asemenea, s-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la consemnarea unei cauţiuni, fiind obligată pârâta la plata  sumei de 39,3 lei către reclamantă cu titlu de  cheltuieli de judecată; şi s-a respins cererea pârâtei pentru acordarea unor astfel de cheltuieli.

În considerentele acestei hotărâri, s-au reţinut următoarele:

Aşa cum a susţinut şi reclamanta, formal, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale cererii întrucât există un litigiu pe fond, anume în dosarul nr. 1933/2371/2011 iar, pe de altă parte, reclamanta îşi demonstrează interesul sub aspectul conservării pretinsului său drept de proprietate până la momentul în care se va pronunţa o hotărâre irevocabilă în dosarul de fond. Obiectul din procesul de fond este cel general de cererea de chemare în judecată, o copie de pe aceasta fiind şi în dosarul de faţă, la fila 9-10. S-a constatat din consultarea dosarului litigios de fond , că procesul este în curs de soluţionare, instanţa încuviinţând administrarea unor probe ce implică trecerea unei perioade de timp, stare de fapt dovedită şi prin acordarea termenului de judecată pentru data de 28 noiembrie 2011.

În ceea ce priveşte persoana căreia îi va fi încredinţată paza bunului sechestrat, instanţa a dat eficienţă posibilităţii menţionate de alin. 2 al art. 600 Cod procedură civilă, anume deţinătorului bunului care este chiar pârâta Comuna Vânători.

Instanţa a optat pentru desemnarea administratorului-sechestru în persoana deţinătorului bunurilor, adică însăşi pârâta, având în acest sens în vedere şi atribuţiile de ansamblu ce-i sunt date prin Legea nr. 215/2001 cu organele sale executive şi compartimentele de specialitate care sunt chemate să procedeze la administrarea unor asemenea active, câtă vreme, tocmai le-a achiziţionat în procedura de achiziţii publice.

Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Comuna Vânători, prin Primăria Comunei Vânători şi Consiliul Local al comunei Vânători, criticând hotărârile atacate,  ca nelegale, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Primăria comunei Vânători şi a Consiliului Local al comunei Vânători, instanţa a motivat soluţia în Încheierea nr. 1357/3.10.2011, pe considerentul că acestea sunt atrase de către intimată în proces pe seama comunei Vânători, în virtutea atribuţiilor legale date acestora de art. 36 alin. 2 şi art. 77 din Legea nr. 215/2011, Primăria fiind parte în raportul de drept substanţial iar comuna Vânători, prin întâmpinarea depusă, a acceptat calitatea procesuală de pârâtă.

Astfel, prin motivarea dată soluţiei de respingere a excepţiei invocate, instanţa a încălcat şi a aplicat greşit legea.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, „unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu...Unităţile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii”.

Norma citată, constituie normă specială de procedură, de strictă interpretare şi de imediată aplicare, de ordine publică şi în consecinţă, ea nu poate fi golită de efecte de instanţa de fond, prin hotărârea recurată.

Reglementarea din art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 priveşte reprezentarea în justiţie a unităţii administrativ-teritoriale de către primar, care nu are nici o influenţă asupra personalităţii juridice de drept public a unităţii administrativ teritoriale sau a capacităţii civile a unităţii administrativ teritoriale, pe de o parte, iar pe de altă parte, intimata-reclamantă nu a chemat în judecată primarul unităţii administrativ teritoriale ci a chemat în judecată Primăria Vânători şi Consiliul local Vânători, caz în care instanţa, având în vedere principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil nu avea căderea să stabilească calitatea de pârâtă a comunei Vânători.

Atribuţiile Consiliului local reglementate de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 nu sunt de natură ca în cazul în care este chemat în judecată consiliul local să atragă, de la sine, răspunderea unităţii administrativ teritorială.

Calitatea de parte în contractul de achiziţie publică nr. 2176/22.10.2007, privind investiţia publică „alimentarea cu apă potabil a comunei Vânători”, a Primăriei Comunei Vânători, iarăşi nu este de natură să atragă pentru structura funcţională capacitatea juridică şi, implicit, calitatea procesuală pasivă, recunoaşterea acestui contract şi executarea lui având temeiul în dispoziţiile art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice potrivit cărora „actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-au arătat următoarele:

Având în vedere că aceste rezervoare, ce fac obiectul  sechestrului judiciar sunt piese agabaritice, greu de montat şi transportat, reclamanta trebuia să dovedească necesitatea acestei măsuri de conseR.V.A.re solicitate, cu atât mai mult cu cât, nu s-a justificat nici existenţa vreunui risc de degradare.

Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că este cu recurenta într-un raport juridic opozabil, că are vreun drept de valorificat împotriva acesteia, cu privire la dreptul de proprietate sau posesia asupra bunurilor ce fac obiectul cererii de instituire a sechestrului judiciar, recurenta făcând dovada că a cumpărat cele două rezervoare de la alt furnizor decât reclamanta şi a plătit integral preţul acestora, caz în care este proprietar al rezervoarelor din litigiu, acestea fiind în proprietatea publică a comunei Vânători – art. 7  alin. 1 lit. b, art. 3 alin. 4 raportat la pct. III alin. 4 din anexa din Legea nr. 213/1998.

Aşa fiind, aceste bunuri sunt insesizabile, inalienabile, imprescriptibile asupra lor neputându-se constitui garanţii reale.

Examinând hotărârile atacate, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Referitor la Încheierea nr. 1357/3.10.2011 a Tribunalului Specializat Mureş, Curtea apreciază că aceasta este legală, urmând ca, pe cale de consecinţă, recursul promovat împotriva acesteia, să fie respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, calitatea de pârâtă o are unitatea administrativ teritorială – Comuna Vânători – care este reprezentată legal de către Consiliul Local al Comunei Vânători, prin prisma atribuţiilor legale conferite de art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, cât şi de Primar, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 2 şi art. 77 din Legea nr. 215/2001.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat că odată cu investirea instanţei de fond, reclamanta a chemat în judecată atât Consiliul Local cât şi Primarul, în considerarea atribuţiilor ce le revin, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale.

În aceeaşi ordine de idei, recursul a fost promovat de unitatea administrativ teritorială prin Consiliul Local şi Primar, Primăria figurând în acest caz datorită structurii organizatorice, (respectiv, aceea  a aparatului tehnic), prin intermediul căruia se desfăşoară activitatea, la nivel de execuţie, în cadrul unităţii administrativ teritoriale.

Referitor la Încheierea nr. 1497/24.10.2011 a Tribunalului Specializat Mureş, Curtea apreciază că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, pentru cele ce urmează:

Reclamanta SC P. SRL a solicitat instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor individualizate în petitul acţiunii, prevalându-se de pretinsa proprietate  asupra acestora, în virtutea clauzelor din Contractul de furnizare şi montaj a acestora, încheiat cu SC C. SA (Contract nr. 74/14.11.2008, fila 11 dosar de fond), potrivit cărora proprietatea bunurilor se transferă după plata tranşei a III-a din preţ, conform art. 8.5.

În acelaşi sens, a procedat şi la comunicarea unor notificări către partenerul contractual, şi către pârâtă (filele 5, 23, 26, 28 şi 29 dosar de fond), însă, întrucât nu a obţinut plata integrală a preţului acestor bunuri, de la SC C. SA, a procedat la promovarea acţiunii în revendicare imobiliară împotriva recurentei (fila 9 dosar de fond).

Având în vedere pretenţiile SC P. SRL, atât de revendicare a bunurilor, cât şi de înfiinţarea de măsuri asiguratorii asupra acestora, Curtea a constat următoarele:

Potrivit contractului de achiziţie publică, încheiat între recurentă şi SC C. SA (nr. 2176/22.10.2007, fila 126 şi urm. dosar de fond), rezultă că proprietarul lucrării („Execuţia lucrărilor cu alimentarea cu apă potabilă a Comunei Vânători”) şi implicit al bunurilor încorporate în aceasta, este achizitorul, după cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 4.1., 10.11., 17.1.-4 şi 18 din Contract.

Aceste dispoziţii contractuale se impun a fi coroborate cu cele ale Legii nr. 213/1998 (în forma aplicabilă la data înregistrării cererii reclamantei), dispoziţii care conduc la aceeaşi concluzie.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 7 lit. b din acest act normativ, dreptul de proprietate publică se dobândeşte şi prin achiziţii publice (după cum este cazul în speţă, în baza O.U.G. nr. 34/2006),  şi pentru că obiectul lucrării de achiziţii publice vizează un bun de uz public (reţeaua de apă potabilă), sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 1 potrivit cărora dreptul de proprietate publică aparţine  unităţilor administrativ-teritoriale (Comuna Vânători), şi vizează chiar şi bunuri de natura celui din prezenţa cauză (reţeaua publică de apă potabilă).

Pe de altă parte, potrivit art. 11 alin. 1 lit. a-c, bunurile asupra cărora este deţinută proprietatea publică, sunt insesizabile, imprescriptibile şi inalineabile; sancţiunea încheierii unor acte juridice cu încălcarea acestor prevederi fiind, potrivit art. 11 alin. 2, nulitatea absolută.

Rezultă aşadar că, nici instanţa de judecată nu poate încălca aceste dispoziţii, lucru care în prezenta cauză s-a  şi întâmplat, întrucât instanţa de fond a procedat la instituirea unei măsuri asiguratorii asupra acestor rezervoare, intrate în proprietate publică.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, în cauză, este vorba despre un contract de achiziţii publice, plătit din fonduri publice, potrivit art. 3 lit. f şi l din O.U.G. nr. 34/2006, contract care poate avea drept obiect chiar şi execuţia de lucrări, după cum este cazul în speţa de faţă (art. 31 lit. a din OUG nr. 34/2006).

Faptul că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale precitate, rezultă şi din caracterul principiilor instituite prin Legea nr. 213/1998 şi O.U.G nr. 34/2006, acte normative cu caracter special, prioritar faţă de cele ale Codului de procedură civilă.

Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că în cauză este realizat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, împrejurare care atrage, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, s-a admis recursului promovat în cauză, a modificat în tot a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea  cererii introductive formulată de SC P. SRL.