Litigiu de muncă - obligaţie de a face. Constatarea faptului că locul de muncă în care este încadrat reclamantul se încadrează în grupa i de muncă, conform prevederilor art. 3, art. 6 şi art. 7 din Ordinul nr. 50/1990

Ordinul  nr.  50/1990  pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu  condiţii  deosebite  care  se încadrează în grupele I si II de munca in vederea pensionarii  a  fost  emis în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de  stat şi asistenta sociala si in conformitate cu prevederile  art.  2  din  Decretul-lege  nr.  68/1990  pentru  înlăturarea  unor  inechităţi în salarizarea personalului,  şi  precizează  locurile de munca, activităţile şi categoriile de personal care lucrează în  condiţii deosebite, ce se  încadrează  în  grupele  I  si  II  de  munca  în  vederea pensionarii. Acest ordin vizează încadrarea în grupele I şi II de muncă atât pentru perioada anterioara datei  de  18.03.1969  cât  şi  perioada  lucrată  după aceasta dată.

Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de munca şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

-Ordinului nr. 50/1990 art. 3, art. 6 şi art. 7

-Decretul-lege nr. 68/1990, art. 2 şi 3

Prin sentinţa civilă nr. 1341 din 04.05.2012 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 1311/102/2011 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii P.I. şi S.I. în contradictoriu cu pârâţii S.C. Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „E.D.T.S.” S.A. şi S.C. Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „E.D.T.S.” S.A. – Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pentru perioada 1969-1990 sunt aplicabile dispoziţiile Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 1061/1968, Decretului nr.215/1977 şi Ordinului 50/1990. Pentru această perioadă locul de muncă al reclamanţilor nu se încadrează în grupa I sau II de muncă după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi din actele normative menţionate.

Tribunalul a mai reţinut că din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din cartea de muncă şi fişele de post anexe la contractul individual de muncă, rezultă că funcţiile de electrician ocupate de reclamanţi au fost incluse doar în categoria grupei a III-a de muncă,  în urma îndeplinirii procedurilor  de evaluare a locurilor de munca de către administraţia unităţii pârâte şi sindicatul liber constituit .

S-a mai reţinut că funcţiile pe care reclamanţii le-au  deţinut  nu  se  regăsesc  în  Metodologia privind personalul si activităţile din  Filiala  de  Reţele  Electrice  care sunt încadrate in grupa I sau II a de  munca  întocmite  in  baza  Ordinului 50/1990.

Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au declarat recurs, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii formulate şi constatării faptului că în perioadele 07.07.1975-1.05.1976, 1.03.1978-1.04.2001 pentru P.I. şi respectiv 6.08.1971-1.12.1972, 7.12.1974-1.04.2001 pentru S.I. şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă.

În motivarea recursului, recurenţii au arătat că au dovedit cu martorul A. Ştefan faptul că şi-au desfăşurat activitatea de electricieni în locuri de muncă grele, periculoase, similare celor în care îşi desfăşoară activitatea electricienii din cadrul căilor ferate.

Recurenţii au mai invocat discriminarea faţă de alte persoane aflate în situaţii similare, cărora li s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească încadrarea locului de muncă în grupa I.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar a constat că recursul promovat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au fost angajaţi la unitatea pârâtă în funcţia de electrician şi au solicitat să se constate că locul de muncă al acestora se încadrează în grupa I de muncă, conform prevederilor Ordinului nr.50/1990 art.3,6 şi 7.

 Ordinul  nr.  50/1990  pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu  condiţii  deosebite  care  se încadrează în grupele I si II de munca in vederea pensionarii  a  fost  emis în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de  stat şi asistenta sociala si in conformitate cu prevederile  art.  2  din  Decretul-lege  nr.  68/1990  pentru  înlăturarea  unor  inechităţi în salarizarea personalului,  şi  precizează  locurile de munca, activităţile şi categoriile de personal care lucrează în  condiţii deosebite, ce se  încadrează  în  grupele  I  si  II  de  munca  în  vederea pensionarii.

 Acest ordin vizează încadrarea în grupele I şi II de muncă atât pentru perioada anterioara datei  de  18.03.1969  cât  şi  perioada  lucrată  după aceasta dată.

Astfel, potrivit pct. 13 - 15 din  Ordinul  nr.  50/1990  perioada lucrată după data  de  18.03.1969 se încadrează în grupele I şi  II  de  munca  în  conformitate  cu  prevederile acestui ordin ce înlocuieşte Ordinele nr. 59/1969, 105/1976 si  210/1977 ale  Ministrului Muncii  şi  Ministrului  Sănătăţii,  care îşi  încetează aplicabilitatea.

Pentru  perioada  de  activitate  desfăşurată între 18.03.1969 şi 31.12.1975 încadrarea in grupele I si II de munca se  face  proporţional  cu timpul lucrat, aşa cum a fost stabilit prin Precizările Ministrului Muncii  şi  Ministrului Sănătăţii nr. 11.860/1969, fără a se condiţiona de existenta buletinelor de determinare a noxelor.

Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 şi 31.12.1989 încadrarea în grupele I şi II de munca, de asemenea, nu este condiţionată de existenta buletinelor de determinare a noxelor.

Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de munca şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

Totodată, ţinând seama de prevederile art. 2 şi 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unităţile au obligaţia sa analizeze şi sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării acestui ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situaţia încadrării personalului în grupele I şi II de munca începând cu 18.03.1969.

Raportat la reglementările  menţionate şi menţiunile din carnetul  de  munca,  posturile  ocupate de reclamanţi în perioada în discuţie, respectiv electrician, si electrician exploatare, dispecer energetic nu se regăsesc în nici  una  din categoriile profesionale, activităţile sau locurile de  muncă  prevăzute  în anexa I si II.

Funcţiile pe care reclamanţii  le-au  deţinut  nu  se  regăsesc  în  Metodologia privind personalul si activităţile din  Filiala  de  Reţele  Electrice  care sunt încadrate in grupa I sau II a de  munca  întocmite  in  baza  Ordinului 50/1990.

În concluzie, în perioada 7.07.1975 - 1.05.1976, 01.03.1978 - 01.04.2001 pentru P.I. şi respectiv  06.08.1971 - 01.12.1972, 07.12.1974 - 01.04.2001 pentru S.I., reclamanţii  nu  au  beneficiat  de încadrarea în grupa I de munca, iar funcţia ocupată de aceştia nu  a fost recunoscuta nici pana in anul 1969 si nici  ulterior  acestei  date  ca fiind  exercitată  în  condiţii  grele  de  muncă,  nefiind aplicabile prevederile Ordinului nr.50/1990.

Nu pot fi primite nici argumentele referitoare la faptul că s-ar fi dovedit cu proba testimonială administrată împrejurarea că reclamanţii şi-ar fi desfăşurat activitatea în condiţii similare personalului din căile ferate şi că această proba ar fi suficientă pentru admiterea cererii formulate, iar adresa nr. 84823 din 07.11.1990 emisă de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nu este relevantă în speţă, întrucât se referă la o situaţie diferită de cea invocată de reclamanţi.

De asemenea, discriminarea invocată de reclamanţi în raport de situaţia martorului A.Ş. nu a fost dovedită, nedepunându-se la dosarul cauzei vreo hotărâre judecătorească în acest sens. Oricum, pentru a se afla într-o astfel de situaţie reclamanţii ar trebui să poată face dovada existenţei unei practici judiciare constate în sensul admiterii unor astfel de cereri, însă nu s-a administrat o atare dovadă în cauză.

În consecinţă, constatând că nu este incident nici un motiv de nelegalitate, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanţii P.I. şi S.I. împotriva sentinţei civile nr. 1341 din 04.05.2012 pronunţată în dosarul nr. 1311/102/2011 al Tribunalului Mureş.

Domenii speta

Spete similare