Penal - lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.4/CE

Şedinţa publică din

Cu participarea Ministerului public reprezentat prin procuror : D. B.

S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de contestatorul O. L. cu ultimul domiciliu situat în T. ,  în prezent aflat în Arestul IPJ Tulcea, împotriva deciziei penale nr.117/26.04.2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.1205/327/2009.

La apelul nominal a răspuns contestatorul, în stare de deţinere asistat de avocaţi aleşi P. N. şi C. E. în baza împuternicirilor avocaţiale de la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care :

Avocat P. N. depune la dosar un set de acte medicale în susţinerea motivelor contestaţiei în anulare.

Faţă de declaraţia contestatorului personal şi prin apărători  şi a reprezentantului parchetului că nu au alte cereri de formulat acordă cuvântul pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei şi cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării pedepsei.

Avocat P. N. având cuvântul arată că, în urma verificării dosarului a ajuns la concluzia că, trebuie completat temeiul legal al contestaţiei în afară de art.386 lit.b Cod pr.penală şi lit.e Cod pr.penal al aceluiaşi articol. Mai arată că, în urma verificării notelor de şedinţă ale grefierului( depune copie de pe notele de şedinţă) a reieşit că acestea reprezintă realitatea şi nu practicaua deciziei penale contestate. În notele de şedinţă sunt consemnate lipsa celor doi inculpaţi recurenţi, că procurorul de şedinţă a solicitat amânarea cauzei pentru ascultarea inculpatului O. L., că cei doi avocaţi desemnaţi din oficiu au solicitat la rândul lor amânarea cauzei deoarece nu cunoşteau, pe bună dreptate, motivele de recurs, astfel că au solicitat admiterea recursurilor. Având în vedere aceste aspecte solicită rectificarea practicalei în concordanţă cu notele de şedinţă în care nu se consemnează că s-a depus la dosar cererea de amânare a cauzei şi copia adeverinţei medicale de către inculpatul O. L., ceea ce denotă că, această cerere nu a fost depusă la dosar, cu toate că aceasta a fost transmisă prin fax în timp util. Totodată, împrejurarea că, inculpatul se afla plecat cu familia sa în Braşov - consemnată în procesul verbal de către organele de jandarmerie – susţine că nu este reală.

Având cuvântul pe fond, solicită admiterea contestaţiei în anulare întrucât sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.386 lit.b Cod pr.penală, şi rejudecarea recursului. În opinia sa, contestatorul la termenul din 26 aprilie 2011 a făcut dovada imposibilităţii prezentării sale la acest termen prin adeverinţa medicală depusă la dosar şi din care rezultă că este suferind de hipertensiune arterială esenţială şi de diabet zaharat tip II, decompensat, medicul recomandându-i evitarea stresului şi repaus la domiciliu, cerere ce nu s-a aflat la dosar. Ca practică judiciară, solicită a se avea în vedere decizia penală nr.1734/17.03.2006 a ICCJ, prin care s-a admis contestaţia în anulare şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului, întrucât s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.386 lit.b Cod pr.penală, respectiv că partea a dovedit că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta. În speţă, apreciază că a făcut dovada faptului că, contestatorul s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la judecată existând o împiedicare a acestuia de a se prezenta. În concluzie solicită admiterea contestaţiei în anulare şi fixarea unui termen pentru judecarea recursului.

Avocat C. E. având cuvântul arată că aşa cum a rezultat din notele de şedinţă ale grefierului la dosar la termenul din 26 aprilie 2011 nu a existat cererea de amânare depusă de recurentul-inculpat O. L. prin fax, înainte de începerea şedinţei.

Având cuvântul pe fond, arată că instanţa de recurs a soluţionat cauza fără ascultarea inculpatului O. L. cu toate că aceasta era obligatorie. Faptul că, acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere la fond, instanţa de control avea obligaţia să facă toate diligenţele pentru ca inculpatul să fie ascultat, fiind astfel încălcate şi dispoz.art.6 alin.1 şi 2 lit.c din Convenţia CEDO. Având în vedere aceste aspecte consideră că sunt îndeplinite dispoz.art.386 lit.e Cod pr.penală, motiv pentru care solicită admiterea contestaţiei în anulare şi pe fondul cauzei fixarea unui termen pentru judecarea recursului.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.386 lit.b şi e Cod pr.penală, astfel că, pune concluzii de respingere a contestaţiei în anulare ca nefondate.

Contestatorul având cuvântul arată că într-adevăr este bolnav şi că, este de acord cu concluziile avocaţilor săi.

T R I B U N A L U L :

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată la nr. 1638/88/2 mai 2011, numitul O. L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 117/26 aprilie 2011 a Tribunalului Tulcea, solicitând desfiinţarea acesteia, rejudecarea recursului, dar şi suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea cererii contestatorul a arătat că împotriva sentinţei penale nr. 162/4 februarie 2011 a Judecătoriei Tulcea a formulat recurs înregistrat la Tribunalul Tulcea la data de 25 februarie 2011, că despre primul termen de judecată fixat la 5 aprilie 2011 nu a avut cunoştinţă deoarece nu a primit citaţie, fiind plecat din localitate în acea perioadă, că este suferind de hipertensiune arterială esenţială şi de diabet zaharat tip II, decompensat, urmare agravării stării de sănătate medicul recomandându-i evitarea stresului şi repaus la domiciliu.

Mai arată contestatorul că, întrucât starea de sănătate nu i-a permis să contacteze un avocat care să-i apere interesele, pentru termenul din 26 aprilie 2011 a formulat cerere de amânare, la care a ataşat dovada imposibilităţii prezenţei la proces şi a înaintat-o prin fax instanţei cu 25 minute înainte de începerea şedinţei de judecată, dar ulterior, interesându-se de termenul acordat, a aflat că cererea de amânare nu a fost ataşată dosarului, iar recursul s-a judecat.

Tot contestatorul arată că solicită admiterea contestaţiei în anulare deoarece la termenul la care s-a judecat recursul a fost în imposibilitate de a se prezenta la proces, iar instanţa nu a luat cunoştinţă despre această împiedicare.

Cu ocazia judecării contestaţiei în anulare contestatorul, prin apărător a invocat  şi un al doilea motiv de contestaţie, respectiv cel prevăzut de art. 386, lit. e c.pr.pen.

Prin încheierea din 12 mai 2011 Tribunalul a admis în principiu contestaţia în anulare şi a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării deciziei penale contestate.

Analizând cererea, instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. 162/4 februarie 2011 a Judecătoriei Tulcea, astfel cum a fost casată în parte prin decizia penală nr. 117/26 aprilie 2011 a Tribunalului Tulcea, contestatorul O. L. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare în regim de detenţie pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 c.pen.

Cu ocazia judecării recursului, la termenul din 5 aprilie 2011, pentru care inculpaţii au fost legal citaţi, primind personal citaţia, Tribunalul, văzând că inculpaţii nu au fost audiaţi la judecarea fondului cauzei, a acordat un nou termen, dispunând citarea inculpaţilor cu mandate de aducere.

La termenul fixat, 26 aprilie 2011, niciunul dintre inculpaţi nu s-a prezentat.

Pentru acelaşi termen inculpatul O. L. a transmis instanţei, prin fax, o cerere prin care arată că nu se poate prezenta la judecată din motive medicale, fără a preciza dacă solicită acordarea unui nou termen în acest sens sau judecarea cauzei în lipsa sa. La această cerere inculpatul a ataşat şi copia unei adeverinţe medicale.

Contrar celor susţinute de apărătorii contestatorului, cererea respectivă a ajuns la dosarul cauzei anterior apelării cauzei în recurs, instanţa de recurs având în vedere această cerere, împrejurare ce rezultă atât din practicaua deciziei penale nr. 117/26 aprilie 2011 cât şi din prezenţa pe cerere a rezoluţiei de primire, aplicată de preşedintele completului de judecată.

La acel termen, Tribunalul a respins cererea de amânare formulată de inculpatul O. L. ca şi cererile formulate de apărătorii din oficiu desemnaţi pentru inculpaţi, aşa cum rezultă tot din practicaua deciziei contestate.

Potrivit art. 386, lit. b c.pr.pen.  împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.

Acest caz de contestaţie în anulare este dublu condiţionat, partea trebuind să dovedească pe de o parte imposibilitatea prezentării sale, iar pe de altă parte şi imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre împiedicarea intervenită.

În speţa de faţă însă niciuna din aceste condiţii nu este îndeplinită.

Astfel, contestatorul a invocat motive medicale pentru imposibilitatea prezentării sale la termen, depunând în acest sens la dosar copia unei adeverinţe medicale.

Analizând însă această adeverinţă, instanţa constată că ea a fost emisă la data de 30 aprilie 2011, deşi a fost depusă la dosar la data de 26 aprilie 2011, existând astfel serioase dubii cu privire la autenticitatea sa.

De asemenea, instanţa constată că deşi susţine că din cauza afecţiunilor de care suferă inculpatul nu se poate prezenta la termenul respectiv, din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere rezultă că în aceeaşi perioadă (în care i se recomandase repaus la domiciliu şi nu putea veni la instanţă) inculpatul era plecat cu familia în judeţul B. (împrejurare despre care contestatorul prin apărător a susţinut doar că nu este reală, fără a produce vreo dovadă în acest sens).

Instanţa concluzionează astfel că inculpatul nu s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la instanţă la termenul din 26 aprilie 2011.

În ce priveşte cea de-a doua condiţie, aşa cum am arătat anterior, cererea inculpatului prin care încunoştinţa instanţa de recurs că nu se poate prezenta la termen, însoţită de copia adeverinţei medicale se afla la dosarul cauzei, prin urmare condiţia imposibilităţii încunoştinţării instanţei nu este îndeplinită.

Nefiind îndeplinite condiţiile pentru existenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. b c.pr.pen., contestaţia în anulare este, sub acest aspect, nefondată.

Referitor la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386, lit. e c.pr.pen., deşi a fost invocat abia după admiterea în principiu a contestaţiei în anulare pentru alt caz, instanţa constată că şi pentru acest caz contestaţia în anulare ar fi fost admisibilă în principiu, dar este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 386, lit. e c.pr.pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare  când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385^14 alin. 1^1 ori art. 385^16 alin. 1.

Şi în acest caz de contestaţie în anulare este necesară îndeplinirea a două condiţii: inculpatul să fie prezent în faţa instanţei de recurs, iar ascultarea sa să fie obligatorie, potrivit art. 385^14 alin. 1^1 ori art. 385^16 alin. 1.

Dacă cea de-a doua condiţie este îndeplinită, în sensul că întrucât inculpatul nu fusese audiat la instanţa de fond (unde s-a prevalat de dreptul la tăcere), el trebuia audiat în recurs, nu este îndeplinită prima condiţie, cea referitoare la prezenţa inculpatului la instanţa de recurs. Aşa cum am arătat, inculpatul nu s-a prezentat nici la termenul din 5 aprilie 2011 şi nici la cel din 26 aprilie 2011. Or, în condiţiile în care instanţa de recurs a întreprins demersurile

necesare asigurării prezenţei inculpatului în vederea audierii, iar inculpatul nu a dat curs acestora, nu se mai putea amâna cauza din acest motiv.

Prin urmare, şi în ce priveşte motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386, lit. e c.pr.pen. cererea contestatorului nu este întemeiată.

Pentru motivele arătate, instanţa va respinge contestaţia în anulare ca nefondată, iar contestatorul va fi obligat, conform art. 192 c.pr.pen., la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E  :

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul O. L. cu ultimul domiciliu situat în T., în prezent aflat în Arestul IPJ Tulcea, ca nefondată.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 24 mai 2011.

Domenii speta

Spete similare