Obiect fond funciar

Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant H.G. cu domiciliul în jud.Tulcea, împotriva sentinţei civile nr.3585/13.12.2010 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi COMISIA LOCALĂ DE RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Comuna A, jud.Tulcea, COMISIA JUDEŢEANĂ DE RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA cu sediul în Tulcea şi D.H. cu domiciliul în  jud.Tulcea, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în şedinţa publică din 08 septembrie 2011, susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de /2009, reclamantul H.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Comuna A, anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 1208/31.03.2009 precum şi a Hotărârii nr. 1/31.03.2009.

La data de 17.08.2009, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită şi anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 2828/10.08.2009, prin care s-a îndreptat o eroare materială strecurată în procesul-verbal de punere în posesie nr. 1208/31.03.2009, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren ce făcea obiectul înscrisului (pag. 32-33 dosar fond).

La termenul de judecată din data de 15.10.2009, reclamantul şi-a completat acţiunea în sensul introducerii în cauza, în calitate de pârâţi, a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea şi a lui D.H..

La data de 09.08.2010 reclamantul şi-a completat acţiunea, în sensul că solicită şi anularea Hotărârii nr. 203/06.05.2010 adoptata  de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea 

 Comisia locala de fond funciar Comuna A, prin apărătorul ales, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H. G., excepţia lipsei interesului licit al acţiunii şi şi-a însuşit excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1/31.03.2009 adoptata de Comisia locală de fond funciar Comuna A, ridicată de instanţa la termenul  de judecată din data de 22.11.2010, ţinând cont de temeiul de drept indicat de către reclamant, prin acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 3585/13.12.2010 Judecătoria Tulcea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului H.G. şi a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în motivare că reclamantul a dobândit prin Procesul-verbal nr.7/28.02.2000 si Procesul-verbal nr.6/28.02.2000, ale Comisiei de licitaţie constituita la nivelul S.C. „Consul”  Bt S.A., aflată în lichidare la acel moment, un drept de proprietate asupra a două mijloace fixe, respectiv magazie insecto-fungicide şi şopron metalic.

A mai reţinut instanţa că bunurile astfel achiziţionate au aparţinut fostei Asociaţii de Exploatare Intercooperatista “Viticola” Comuna A, al cărei teren, în suprafaţa de 3.975 mp a trecut în proprietatea privată a comunei, potrivit Hotărârii nr. 9/22.02.2002 adoptată de Consiliul Local Comuna A, iar din această suprafaţă, reclamantul urmăreşte dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului aferent mijloacelor fixe achiziţionate.

În privinţa pârâtului D.H. instanţa de fond a constatat că prin Hotărârea nr. 203/06.05.2010, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Tulcea a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate în suprafaţa de 1702,00 mp teren intravilan comuna Comuna A, conform Deciziei civile nr. 350/05.05.2008 şi a procesului-verbal de punere in posesie din data de 10.08.2009.

A apreciat judecătorul instanţei de fond că, deşi aparent s-ar putea reţine un interes formal care ar putea legitima procesual dreptul personal, cu toate acestea, în lumina prevederilor art. 4 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, în raport de dreptul substanţial material, realizarea unui drept real asupra terenului este împiedicată de finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate către persoanele îndreptăţite, în privinţa acelui teren, iar indisponibilizarea temporară a terenului supus procedurilor de reconstituire, conform legislaţiei funciare, echivalează astfel cu o scoatere temporară din circuitul civil.

A considerat astfel instanţa că, rezultă fără niciun dubiu că un eventual drept de proprietate al reclamantului nu poate fi  decât subsecvent realizării dreptului consacrat pârâtului D.H. prin H.C.J. nr. 203/2010 şi procesele-verbale de punere în posesie, context în care, reclamantul nejustificând un interes legitim în promovarea acţiunii, în sensul prevederilor art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nu poate fi nici titular al dreptului afirmat, fapt pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs reclamantul H.G., criticând-o ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

 - Deşi din niciuna din hotărârile pronunţate de instanţă nu rezultă că amplasamentul terenului solicitat de intimatul D.H. s-ar afla pe terenul pe care sunt amplasate construcţiile dobândite de acesta prin licitaţie, totuşi s-au emis Hotărârea nr. 1/31.03.2009 şi procesul-verbal nr. 1208/31.03.2009, încălcându-se propriile susţineri ale Comisiei locale din adresele nr. 578/14.01.2002, nr. 1372/30.10.2002 şi nr. 1620/29.11.2001, dar şi prevederile art.  30 al. 1 din legea nr. 18/1991. În cazul de faţă, s-a constituit S.C. ”Consul” S.A. Comuna A, astfel că terenurile şi celelalte bunuri dobândite de aceatea au devenit proprietatea societăţii comerciale, iar persoanele îndreptăţite la reconstituire pot deveni acţionari.

- În cauză, nu au fost aplicate nici prevederile art. 30 al. 3 din Legea nr. 18/1991, iar prin lichidarea S.C.”Consul” S.A. Comuna A adjudecatarii bunurilor imobile se subrogă în drepturile pe care le avea societatea.

- Dispoziţiile art. 15 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 54/1998 în vigoare la data la care s-a emis Hotărârea Consiliului Local Comuna A nu sunt aplicabile întrucât nu s-a dovedit existenţa  litigiului privitor la fondul funciar existent pe rolul instanţei, fapt care rezultă şi din sentinţa civilă nr. 1763/2.10.2009, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 788/88/2009.

- Recurentul-reclamant a mai invocat şi existenţa unui interes legitim prin aceea că în mod legal a dobândit construcţiile şi tot legal urma să dobândească şi terenul, conform H.C.L. nr. 19/21.03.2008 şi nr. 9/22.02.2002.

În apărare, intimatul-pârât D.H. a formulat întâmpinare, arătând că recurentul nu a afirmat şi nu poate afirma nici un drept pertinent deoarece nu a participat la licitaţia vreunui teren, iar acesta este supus regimului juridic instituit de legile reparatorii în favoarea persoanelor îndreptăţite care sunt foştii proprietari şi moştenitorii lor.

S-a mai arătat şi că nu există nici o normă legală care să permită unei persoane care cumpără, chiar şi printr-o licitaţie legală, o magazie de insecto-fungicide sau şopron metalic, aflate pe terenul unor persoane îndreptăţite conform legilor reparatorii, să  devină proprietarul acelui teren.

Analizând legalitatea sentinţei recurate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu în temeiul art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul constă următoarele:

Prin decizia civilă nr. 350/5.05.2008, Tribunalul Tulcea a admis recursul declarat de reclamantul D.H. împotriva sentinţei civile nr. 3682/19.12.2007 a Judecătoriei Tulcea care a fost modificată  în sensul admiterii  plângerii şi anulării în parte a Hotărârii nr. 522/3.07.2002 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate pe numele reclamantului, pe vechiul amplasament în măsura în care este liber, pe un alt amplasament în măsura în care există rezervă de teren sau în despăgubiri.

Această hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, impune concluzia că intimatul D.H. era beneficiar al dreptului de reconstituire încă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, acesta fiind efectul retroactiv al hotărârilor judecătoreşti în legătură cu legile reparatorii privind proprietatea.

Prin urmare, încă din anul 1991 (când a formulat cerere şi când a intrat  în vigoare Legea nr. 18/1991), intimatul era îndreptăţit  la reconstituire, în modul arătat în hotărârea judecătorească de reconstituire, acesta fiind şi momentul în funcţie de care trebuie examinată existenţa construcţiilor pe teren sau existenţa unui amplasament liber.

Prin autorizaţia pentru executarea de lucrări nr. 6192/824 din 16.08.1979, emisă de Consiliul Popular Tulcea, s-a aprobat executarea unor lucrări aparţinând A.E.I. „Viticola” Comuna A, printre care se regăsesc şi o magazie insecto-fungicide şi un şopron metalic.

Ulterior, la data de 28.02.2000, prin procesele-verbale nr. 006 şi 007 din aceeaşi dată, lichidatorul S.C. „Consul” Comuna A S.A.,  F. B. a vândut la licitaţie publică în favoarea recurentului-reclamant cele două construcţii mai sus menţionate.

Aşa cum rezultă din cuprinsul adresei nr. 1239/10.09.2001, emisă de Primăria comunei Comuna A (dosar nr. 835/88/2006 al Tribunalului Tulcea), aceste construcţii au fost transformate şi li s-au dat alte utilităţi.

Conform schiţei anexe întocmite în anul 2003, în dosarul nr. 1847/2002 al Judecătoriei Tulcea de expert topograf P. Ş., rezultă că pe terenul de 2.500 mp revendicat de reclamant (intimatul D.H.) se află mai multe construcţii între care şi o baracă metalică şi o construcţie deţinută de recurentul reclamant.

Aceste aspecte conturează împrejurarea că în anul 1991 construcţiile erau provizorii, neavând un caracter definitiv.

În acelaşi timp, pe baza propunerii Primăriei comunei Comuna A de punere în  posesie a intimatului D.H. consemnată în procesele-verbale de punere în posesie  nr. 1208/31.03.2009 şi nr. 2828/10.08.2009, Comisia judeţeană de fond funciar Tulcea a emis Hotărârea nr. 203/6.05.2010, prin care s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate al intimatului cu suprafaţa de 1702 m.p. teren intravilan situat în localitatea Comuna A în T 46, parcela 1421.

În toate aceste hotărâri a căror anulare s-a solicitat în cauză, s-a consemnat că terenul restituit este liber de sarcini.

Faptul că pe acest teren se află doar construcţii provizorii este dovedit, o dată în plus şi de planul de situaţie întocmit pentru obţinerea titlului de proprietate de expert autorizat C. A., în care acesta indică faptul că pe terenul în suprafaţă de 1702 mp se află doar o baracă de metal demontabilă.

Se concluzionează astfel că pe terenul propus a fi restituit intimatului D.H. se află doar construcţii demontabile, care nu împiedică reconstituirea dreptului de proprietate pe acel amplasament şi care nu împiedică aprecierea că vechiul amplasament este liber pentru a se realiza reconstituirea conform deciziei civile nr. 350/2008 a Tribunalului Tulcea.

În cauză, recurentul-reclamant este doar titularul dreptului de proprietate asupra acestor construcţii provizorii, situate pe terenul retrocedat, drept transmis în baza unor procese-verbale de licitaţie ţinută cu prilejul lichidării societăţii  comerciale şi care nu-l îndreptăţeşte la transmiterea drepturilor de proprietate asupra terenului aferent, situaţia creată  urmând a fi rezolvată  prin buna învoială sau potrivit regulilor privind accesiunea imobiliară  artificială.

Nefiind îndreptăţit la dobândirea unui drept asupra terenului în litigiu, în mod corect a stabilit prima instanţă că recurentul-reclamant nu are calitate procesuală activă,  fiind necesar şi tranşat cu autoritate de lucru judecat, ca intimatului  D.H. să i se stabilească prioritar  dreptul de proprietate pe vechiul amplasament.

Atât faptul că terenul  în litigiu reprezintă sediul fostei Asociaţii Intercooperatiste Comuna A, fiind trecut ulterior în proprietatea privată a comunei, cât şi existenţa unor adrese emise de Primăria Comuna A, anterioare pronunţării Deciziei civile nr. 350/2008 a Tribunalului Tulcea, nu pot impieta asupra reconstituirii în natură a proprietăţii intimatului, fiind simple afirmaţii fără suport probator.

Terenul în discuţie nu a devenit proprietatea societăţii comerciale în temeiul art. 30 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, aşa cum susţine reclamantul, întrucât a trecut în proprietatea privată a comunei Comuna A, situaţie în care a putut fi restituit fostului proprietar.

Cât priveşte dispoziţiile art. 30 al. 3 din Legea nr. 18/1991, acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât dreptul de proprietate al intimatului a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească şi s-ar aduce atingere puterii lucrului judecat.

Nici dispoziţiile Titlului X al Legii nr. 247/2005 nu ar justifica un interes formal în promovarea acţiunii, întrucât recurentul nu poate invoca în favoarea sa aceste dispoziţii legale, iar existenţa unei hotărâri a Consiliului Local Comuna A de vânzare a unor terenuri din aceeaşi zonă către terţe persoane, nu putea fi utilizată de recurent ca temei de drept care să justifice acţiunea promovată.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, recursul este privit ca nefondat şi va fi respins în acest mod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurentul reclamant H.G. cu domiciliul în comuna Comuna A, judeţul Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 3585/13.12.2010 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi COMISIA LOCALĂ DE RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Comuna A, judeţul Tulcea, COMISIA JUDEŢEANĂ DE RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în Tulcea şi D.H., cu domiciliul în judeţul Tulcea, având ca obiect fond funciar, ca nefondat.

Menţine hotărârea atacată ca legală şi temeinică.

I

Domenii speta

Spete similare