Tâlhărie. Furt. Elemente distinctive

Decizie 296/R din 05.04.2012


Tâlhărie. Furt. Elemente distinctive.

C. pen., art. 211, art. 208, art. 209

Fapta inculpatului de a sustrage din mâna părţii vătămate, dintr-un loc public, o sacoşă în care se găseau un telefon, un act de identitate, bani şi alte bunuri, fără să întrebuinţeze violenţe fizice sau psihice la adresa subiectului pasiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, alin.2 lit.b Cod penal şi nu ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal.

Prin  sentinţa penală nr.97/25.01.2012, Judecătoria Miercurea Ciuc a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din prevederile art. 211 alin. l şi alin.2 lit. c Cod penal în prevederile art. 208, 209 C.pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 211 alin. l şi alin.2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin.3, 109 alin.1) Cod penal şi art. 320 ind.1 alin.7) Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul S.V.P., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

In baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. l lit. a şi b) Cod penal ca pedeapsă accesorie pe timpul executării pedepsei.

S-a constatat că partea vătămată G.C. nu s-a constituit parte civilă.

S-a făcut aplicarea art.191 C.pr.pen.

S-a reţinut  următoarele.

Prin rechizitoriul din data de 30.06.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, inculpatul S.V.P. a fost trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie” prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.pen.

În fapt, s-a reţinut ca în data de 19.02.2011, în jurul orelor 10.45, inculpatul, a sustras din mâna părţii vătămate o sacoşă din plastic în care era un portofel ce conţinea suma de 70 lei, un card B.C.R., act de identitate, o legătură de chei şi un telefon mobil marca Nokia.

După ce a smuls sacoşa din mâna părţuii vătămate, inculpatul a fugit de la locul faptei, aflat pe str. Inimii în dreptul imobilului nr. 6 către gara C.F.R.

În timp ce fugea spre gara C.F.R., inculpatul a fost zărit de martora care îl cunoştea din vedere.

Ca mijloace de probă sunt reţinute plângerea părţii vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de recunoaştere după fotografii, dovada de ridicare şi predare a telefonului mobil, declaraţii martor şi ale inculpatului.

Privitor la latura civilă se reţine că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Anterior citirii actului de sesizare, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 211 în infracţiunea prev. de art. 208, 209 C.pen.

Sub aspectul acestei cereri, instanţa a reţinut următoarele:

Din cuprinsul art. 211 alin.1) rezultă că sub denumirea de tâlhărie este sancţionat furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.

Ori, smulgerea sacoşei din mâna părţii vătămate nu se putea face fără întrebuinţare de violenţe. Chiar dacă acţiunea inculpatului a luat prin surprindere partea vătămată care, nu a opus rezistenţă şi ca atare nici nu a perceput violenţele în cauză la intensitatea lor, nu se poate pune în discuţie lipsa acestora. Ca atare, reţinând că actul de sustragere a fost efectuat prin smulgerea sacoşei din mâna victimei, acţiune ce implică întrebuinţarea de violenţe, instanţa a respins cererea de schimbarea  a încadrării juridice a faptei.

Inculpatul, în faţa instanţei, a recunoscut comiterea infracţiunii, declarând că înţelege să se prevaleze de art.320 ind.1 C.proc.pen

Din probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa a reţinut că starea de fapt reţinută în rechizitoriu corespunde realităţii.

Astfel, se reţine, pe baza declaraţiilor părţii vătămate şi a inculpatului, faptul că în data de 19.02.2011, în jurul orelor 10.45, inculpatul, a observat partea vătămată care avea o sacoşă în mână şi în momentul în care a aceasta dorea să intre în imobilul cu nr. 6 din str. Inimii a smuls sacoşa în cauză, fugind în acelaşi timp de la locul faptei.

S-a reţinut că existenţa faptei şi vinovăţia autorului rezultă şi din celelalte probe administrate, respectiv proba testimonială.

S-a conchis că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, în modalitatea descrisă la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) C.pen.

În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului instanţa a dat eficienţă disp. art. 320 ind.1) alin.7 C.P.P., în sensul că limitele pedepsei au fost reduse cu o treime şi art. 109 alin.1) C.P., în sensul că, inculpatul, fiind minor, va beneficia de reducerea limitelor speciale ale pedepsei la jumătate.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere faptul că infracţiunea a fost săvârşită într-un loc public, în plină zi, fiind astfel de natură a fi observată şi de alte persoane. ori, în atare condiţii, în afara repulsiei publice , fapta în cauză ar fi putut genera şi sentimente de neîncredere şi nesiguranţă.

Mai mult, inculpatul a sustras un bun de la o persoană de sex feminin, în vârstă de 65 de ani profitând de faptul că aceasta prin prisma datelor arătate nu avea posibilitatea de a opune o forţă egală acestuia.

S-a făcut aplicarea art.191 Cod procedură  penală.

Apreciindu-se astfel asupra vinovăţiei inculpatului s-a dispus conform celor arătate mai sus.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs inculpatul  S.V.P. care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în furt calificat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele investirii, instanţa de control judiciar va admite recursul inculpatului pentru următoarele considerente:

Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză, mai exact declaraţia inculpatului şi a părţii vătămate, rezultă că inculpatul a fost cel care, în jurul orelor 10,45, dintr-un loc public, a sustras  din mâna părţii vătămate o sacoşă din plastic care conţinea suma de 70 lei, un card B.C.R., un act de identitate, o legătură de chei şi un telefon mobil marca Nokia. Astfel, inculpatul nu a folosit violenţa fizică asupra părţii vătămate nici cu ocazia deposedării şi nici ulterior, neagresând-o în niciun mod  pe partea vătămată.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei uzând de dispoziţiile art.3201  C.pr.pen.

Problema care se pune este cea a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul recurent. Astfel considerăm că încadrarea juridică legală a acestei fapte este cea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, alin.2 lit.b Cod penal, întrucât inculpatul a luat poşeta de la partea vătămată fără a întrebuinţa violenţa asupra acesteia. Conform practicii şi teoriei juridice, în cazul tâlhăriei prin violenţă se înţelege o constrângere fizică exercitată asupra persoanei, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, căci violenţa a fost săvârşită asupra bunului şi nu a persoanei, fapta constituind astfel furt şi nu tâlhărie.

Faţă de cele reţinute, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., vom admite recursul inculpatului, vom casa parţial sentinţa atacată şi în rejudecare:

În baza art.334 C.pr.pen., vom schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.V.P. din infracţiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e şi alin.2 lit.b Cod penal.

Prin urmare considerăm că  fapta inculpatului de a sustrage din mâna părţii vătămate, aflată într-un loc public, o sacoşă în care se găseau un telefon, un act de identitate, bani şi alte bunuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, alin.2 lit.b Cod penal.

La individualizarea pedepsei pe care o vom aplica inculpatului recurent vom avea în vedere dispoziţiile art.3201 alin.7 C.pr.pen., precum şi criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, relativ la gradul de pericol social al  faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârşite dar şi de persoana inculpatului care a săvârşit fapta în stare de minoritate, nu are antecedente penale dar este cercetat în numeroase dosare penale, astfel că la momentul judecării recursului inculpatul era arestat în altă cauză.

Ca atare, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.99 aln.3, art.109 alin.1 Cod penal, şi art.3201 alin.7 C.pr.pen., îi vom aplica inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.

Vom menţine dispoziţiile primei instanţe care privesc aplicarea  dispoziţiilor art.71 şi 64 Cod penal, soluţionarea laturii civile şi aplicarea art.191 C.pr.pen., ca fiind legale şi temeinice.