Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Admisibilitate

Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Admisibilitate.

C. pr. pen., art. 2781

Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 2781 C.proc. pen., este inadmisibilă, dacă plângerea contra rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecată a fost introdusă la conducătorul parchetului ori, după caz, la procurorul ierarhic superior după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (3) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 din acelaşi cod, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen şi, prin urmare, nerespectarea termenului prevăzut în art. 278 alin. (3) C.proc. pen. atrage decădere din exerciţiul dreptului de a cere judecătorului controlul rezoluţiei sau ordonanţei procurorului în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.

La data de 31.01. 2012, pe rolul acestei instanţe se înregistrează plângerea promovată de către petenţii B.E., B.F.A.şi B.C. împotriva rezoluţiei procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş din data de 04.01.2012 şi implicit a rezoluţiei procurorului din data de 16.11.2011 emisă în dosarul nr.240/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş.

S-a invederat în plângerea astfel promovată că:

Soluţiile date de aceşti doi procurori erau nelegale si netemeinice, întrucât nu s-a efectuat nicio cercetare penala, abordarea plângerilor  s-a efectuat eronat, introducându-se de-a valma nişte făptuitori, neavând astfel niciun sens, iar toata rezoluţia procurorului C.D. a fost de-a dreptul halucinantă.

Li s-a încălcat încă o dată orice drept,cauzându-li-se grave prejudicii morale, medicale,materiale,sociale,  etc.,în formă continuă, din partea celor ce ar trebui să apere adevărul şi să-i apere de infractori.

S-a arătat că sunt consternaţi si că asistă la o bătaie de joc, întrucât procurorii implicaţi în dosarele penale ce au legătură cu familia de infractori R.V. si V. din Târnăveni, nu mai discern aspectele supuse cercetării, nu constată gravele infracţiuni în formă continuă comise de aceştia prin favorizare continuă din partea a patru judecători de la Judecătoria Sighişoara, un executor judecătoresc corupt ce deţinea un dosar măsluit de executare, etc., un poliţist complice la alungarea lor ilegală şi abuzivă din propriul cămin, un avocat veros si depăşit, ci se înverşunează să escamoteze erorile grave judiciare (în fapt infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei) comise de către aceşti colegi ai lor din civil.

Spre edificarea procurorului A. si a instanţei, plângerea lor împotriva rezoluţiei procurorului C. nu era tardivă, întrucât:

Pe data de 7 iulie 2011 au fost alungaţi din casa în baza unei decizii civile 196/31 mai 2011, măsluite din apel în dosar 1863/308/2010, un dosar inadmisibil pe fond. Au explicat clar toate detaliile în plângerea împotriva rezoluţiei ireale a procurorului C.D.

La acea data, au năvălit peste ei, violându-le domiciliul, distrugându-le locuinţa, distrugându-le însăşi personalitatea si viaţa, ex. jud. K.A., complicele acestuia agent B.E., impostorul R.V. însoţit de trei bătăuşi de etnie rromă ce aveau asupra lor o arma albă - un topor - si încă 10-15 poliţişti. Au fost ameninţaţi cu încătuşarea si arestarea dacă nu plecau din casă. S-a procedat aşa, întrucât se ştia că au acte false în dosarele 1863/308/2010 si 1769/308/2011. Numitul R. ţinea permanent legătura telefonic cu av. G., întrucât tot menţiona termenul de 15 iulie 2011.

După această dată, dacă ar fi fost arestaţi si împiedicaţi să se apere, R. si complicii ar fi vândut apartamentul lor si ar fi împărţit preţul obţinut. Tot atunci li s-a distrus cutia poştală, împiedicându-li-se accesul la propria corespondenţă.

S-au comis la acea dată infracţiuni în formă continuă:

- tulburare de posesie - art.19 alin.l a Cod penal;

- purtare abuziva - art.250 alin. 1,2,3 si 4 Cod penal;

- distrugere bunuri personale proprietate - art.217 Cod penal;

- tulburarea folosinţei locuintei-art.320 Cod penal,art.8 Convenţie;

- insulta - art.205 Cod penal;

- calomnie - art.206 Cod penal;

- uz de acte false - art.323 Cod penal;

- violare de domiciliu si ameninţare cu vătămarea corporala-art. 192 si 193 Cod penal;

- uz de arma alba;

- violarea corespondenţei - art.195 Cod penal, art.28 din Constituţia României si art.8 Convenţia CEDO: lista putând continua încă cu complicitate la infracţiune, mită,trafic de influenţă,etc.

Prin urmare, din data de 7 iulie 2011, data „asasinării” lor, nu mai primesc corespondenţa regulat, zilnic. Sunt pe drumuri de mai mult de şase luni, în plină iarnă si ger, iar procurorii desemnaţi să cerceteze infracţiunile clare le întorc spatele, dând rezoluţii NUP ridicole, mişcând şi înşirând haotic doar hârtiile judecătoreşti ce reprezintă grave erori judiciare.

Părţile vătămate, adică petenţii nu au niciun drept, ci doar să accepte să fie spoliaţi cu forţa si să ofere  cadou casa lor unui infractor numit R.V. (de fapt celor din spatele acestui iliterat).

Un asemenea individ grobian nu ar fi „răzbit” în civil, etc., fără oameni din sistem, fiind foarte grav ceea ce se întâmplă.

Aşadar neavând cutie poştală proprie, îşi preluau corespondenţa direct de la Poştă o dată pe săptămână, vinerea sau lunea, stabilind aşa cu factorul lor poştal.

Rezoluţia procurorului C. au primit-o pe data de 28 noiembrie 2011, chiar dacă pe comunicare era ştampila cu data de 23.11.2011. Nu exista dovada că au primit comunicarea pe data de 23 noiembrie 2011, întrucât nu a fost o comunicare recomandată cu semnătură de primire.

Fiind o situaţie de caz de forţă majoră, având cutia poştală  vandalizată de infractorul R.V. deţineau şi poze în acest sens, calcularea termenului conform art.278 alin.3 Cod procedură penală a început să curgă din data de 29 noiembrie 2011 si s-a împlinit la data de 18 decembrie 2011, expirând la data de 19 decembrie 2011.

Pe data de 16 decembrie 2011 au depus recomandat plângerea si se lua în calcul data acestei depuneri şi nu data la care s-a înregistrat la Parchet, după o săptămână, anexând în acest sens dovada chitanţei poştale.

Prin urmare, au solicitat admiterea de urgenţă a plângerii si luarea măsurilor legale ce se impuneau.

Analizând plângerea astfel formulată cu stricta respectare a prev.art.2781 alin.7 Cod procedură penală se reţine că:

Prin rezoluţia cu nr.493/II/2/04.01.2012 a procurorului general adjunct al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petenţii B.E., B.F.A.şi B.C., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale din 16.11.2011, dată în dosarul nr.240/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş.

S-a reţinut de către acest magistrat că:

Prin rezoluţia din 16.11.2011, emisă în dosarul 240/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 4 Cod pr. pen raportat la art. 10 lit. a şi j Cod pr. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile de: abuz în serviciu prev. de art. 246 C.pen. faţă de: judecătorii M.L. şi A.V., executorul judecătoresc K.A., avocatul Galdea Nicolae, agentul de poliţie B.E.; înşelăciune prev. de art. 215 Cod penal faţă de numitul R.V.; fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 Cod penal faţă de notarul public Ştefan Corina.

Actele premergătoare au fost efectuate, în cauză, la plângerile penale ale petenţilor B.E., B.F.A.şi B.C., adresate mai multor entităţi juridice (Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, UNEJ, Administraţia prezidenţială, ş.a.) şi transmise acestei unităţi de parchet spre competentă soluţionare şi reunite în cauza cu nr. 240/P/2011.

Soluţia dată la 16 noiembrie 2011 le-a fost comunicată petenţilor, conform art. 228 alin. 6 Cod pr. pen., art. 182 Cod pr.pen. rap. la art. 175-178 Cod pr. pen., la data de 23 noiembrie 2011, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmită conform art. 178 alin. 1 şi 2 Cod pr.pen.

Petenţii au făcut plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pe care au datat-o la 15.12.2011 şi au depus-o la oficiul poştal Sighişoara la 16.12.2011, plângerea fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 22.12.2011.

Potrivit art. 278 alin. 3 Cod pr.pen. plângerea împotriva rezoluţiei, de neîncepere a urmării penale, se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei soluţiei.

 Calcularea termenului de 20 de zile s-a făcut conform art.186 alin.2 Cod pr. pen., respectiv nu s-a socotit ziua  în care acesta a început să curgă şi nici ziua în care acesta s-a împlinit.

Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind comunicată petenţilor, conform dovezii, de la dosar la data de 23.11.2011, termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. 3 Cod pr.pen. a început să curgă la data de 24.11 2011, s-a împlinit la data de 13.12.2011 şi a expirat la data de 14.12.2011.

Ori, în cauză, plângerea, purta sigiliul m oficiului poştal de la domiciliul petenţilor, din data de 16.12.2011, deci nu a putut fi considerată ca fiind făcută în termen, conform art. 187 Cod pr.pen. (chiar si data de 15 decembrie menţionată de petenţi ca fiind cea a redactării plângerii s-a situat în afara termenului de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. 3 Cod pr. pen).

Potrivit art. 185 Cod pr.pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, plângerea petenţilor împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 240/P/2011 s-a constatat tardivă şi a fost respinsă ca atare.

Verificând legalitatea şi temeinicia celor două rezoluţii ale procurorilor, criticate de petenţi, prin plângerea astfel înaintată, se constată că aceasta este lipsită de orice fundament, în contextul în care aceştia, ignorând termenul înlăuntrul căruia trebuiau să atace rezoluţia iniţială (cea emisă la data de 16.11.2011 în dosarul nr.240/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş) au depăşit acest termen. Motivele invocate de către petenţi, referitoare la modul în care înţelegeau să-şi ridice corespondenţa, ce le era adresată, exced cadrului investirii acestei instanţe.

Se reţine că respingându-se de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş  plângerea formulată de petenţi, ca tardiv formulată, fapt ce echivalează cu inexistenţa ei, instanţa nu poate dispune, prin prisma disp.art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală decât respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate de către petenţii B.E., B.F.A.şi B.C., împotriva rezoluţiei procurorului din 16.11.2011, emisă în dosarul nr.240/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, menţinută prin  rezoluţia procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş cu nr.493/II/2/04.01.2012, rezoluţii ce sunt menţinute.

Notă: În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1186/26 martie 2010, accesibilă pe pagina de internet http://www.scj.ro/SP%20rezumate%202010/SP%20dec%20r%201186%202010.htm

Domenii speta

Spete similare