Denunţare calomnioasă. Elemente constitutive

Denunţare calomnioasă. Elemente constitutive.

- C. pen., art. 259

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de denunţare calomnioasă constă în aceea că autorul acestei infracţiuni trebuie să aducă părţii vătămate o învinuire mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Pentru ca să existe denunţare calomnioasă, este absolut necesar ca făptuitorul să fi fost de rea-credinţă la momentul depunerii plângerii sau a denunţului.

Prin Sentinţa penală nr.1470/06.12.2011 Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d C. proc. pen., achitarea inculpatului I.D.G., de sub acuza comiterii infracţiunii de "denunţare calomnioasă", prevăzută de art.259, alin.1 C. pen.

S-a făcut aplic.art.193  C. proc. pen.

Se reţin următoarele:

Sub nr. 134/258 la data de 11.01.2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc plângerea petentului S.A. împotriva Rezoluţiei nr. 295/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita din data de 26.11.2010 prin care inculpatul I.D.G. a fost scos de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii de "denunţare calomnioasă" prevăzută de art.259 alin.1 C. pen.

Prin Încheierea nr. 1/09.03.2011 plângerea petentului a fost admisă şi s-a dispus reţinerea cauzei spre judecare.

În cadrul cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială constând în audierea martorilor propuşi de inculpat.

Prin Rezoluţia din 13.04.2010 s-a început urmărirea penală pentru comiterea infracţiunii de "denunţare calomnioasă" prevăzută de art.259 alin.1 C. pen. faţă de inculpatul I.D.G. reţinându-se că, la data de 18.05.2009, acesta a formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", iar prin Rezoluţia nr.97/P/2009 din 10.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul S.A., în baza art.10 lit. d şi art. 228 alin.1 C. proc. pen., apreciindu-se că executorul judecătoresc şi-a exercitat atribuţiunile conform procedurii în materie de executare civilă şi a respectat în totalitate dispoziţiile legale. S-a mai reţinut că inculpatul I.D.G. a adresat o petiţie Instituţiei Prefectului Harghita prin care a afirmat că executorul judecătoresc era "corupt, arogant, flegmatic şi vrea să-şi asigure existenţa prin abuzuri în serviciu". Această ultimă sesizare a fost trimisă la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, pentru competentă soluţionare, apreciindu-se că se referă la aspecte de natură disciplinară.

Prin Rezoluţia nr.295/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita din data de 26.11.2010, în temeiul art.11 pct.1 lit. b raportat la art.10.lit. d C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului.

Plângerea părţii vătămate S.A. împotriva acestei soluţii a fost admisă şi prin Încheierea nr.1/09.03.2011 s-a dispus reţinerea cauzei spre judecare.

În fapt, prin sentinţa civilă nr.80/21.01.2008, pronunţată în dosar nr. 947/258/2006 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, irevocabilă, în urma respingerii recursului prin Decizia civilă nr.608/R/02.10.2008 a Tribunalului Harghita inculpatul a fost obligat la plata unei sulte de 44.251,50 lei, în urma partajului, precum, şi la suma de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 05.03.2009 numita B.E. a formulat cerere de executare silită, în baza hotărârilor menţionate, cerând executarea debitului actualizat şi a cheltuielilor de executare silită. În baza cererii s-a întocmit dosarul execuţional nr. E 71/2009 la Biroul Executorului Judecătoresc S.A.

La data de 05.03.2009 partea vătămată, executorul judecătoresc S.A., a încheiat procesul verbal de stabilire al cheltuielilor de executare şi la aceeaşi dată a trimis debitorului (inculpatului) o somaţie cu suma totală în care se includeau sulta, cheltuielile de judecată, actualizarea creanţei, cheltuieli de executare, onorariu executare silită şi taxe de timbru impuse de procedura de executare.

La data de 12.03.2009 s-a trimis inculpatului I.D.G. o somaţie imobiliară cuprinzând sumele cuprinse în prima somaţie, cu atenţionare de executare silită a imobilului debitorului.

Ca urmare a primirii celei de-a doua somaţii, inculpatul a plătit, la data de 16.03.2009, creanţa reprezentând sulta, iar după a treia somaţie din 20.03.2009, a depus în contul creditoarei la data de 21.03.2009 şi suma reprezentând cheltuieli de judecată.

Fiind continuată procedura de executare silită, în ce privea cheltuielile de executare şi actualizarea debitului, până în luna ianuarie 2009, inculpatul, a considerat că executorul judecătoresc a comis un abuz, a depus plângere penală împotriva acestuia pentru comiterea infracţiunii de abuz, în serviciu, contra intereselor persoanelor.

Prin Rezoluţia din 10.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva părţii vătămate S.A., motivându-se că, executorul judecătoresc şi-a exercitat, conform procedurii în materie de executare civilă atribuţiunile, acesta respectând în totalitate dispoziţiile legale.

Cu privire la infracţiunea de denunţare calomnioasă pentru care inculpatul a fost judecat s-au reţinut  următoarele:

Inculpatul a formulat de fapt o singură plângere penală în înţelesul art.259 C. pen., respectiv plângerea adresată Curţii de Apel Târgu Mureş.

S-a arătat că memoriul adresat instituţiei prefectului nu poate fi considerat plângere penală, cu atât mai mult cu cât acesta a fost înaintat la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, pentru competentă soluţionare, apreciindu-se că se referă la aspecte de natură disciplinară.

Deci la Camera Executorilor Judecătoreşti a fost înaintat acelaşi memoriu al inculpatului adresat instituţiei prefectului.

Din declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de judecată s-a reţinut că acesta a formulat plângerile menţionate datorită lipsei cunoştinţelor juridice, în primul rând, în domeniul executării silite. Astfel s-a explicat faptul că, a considerat abuzivă declanşarea procedurii executării imobiliare, în paralel, cu cea prin poprire. De asemenea, deşi onorariul executorului a fost stabilit, în conformitate cu dispoziţiile legale, inculpatul l-a considerat a fi excesiv şi abuziv din aceleaşi motive, odată ce a achitat datoria din sultă şi cheltuielile de judecată. Dimpotrivă, din declaraţia inculpatului precum şi a martorilor audiaţi, a rezultat că inculpatul s-a considerat de bună-credinţă când s-a oferit să plătească debitul către executor şi s-a simţit nedreptăţit, deoarece, acesta nu a vrut să primească decât plata întregii datorii.

S-a conchis că abuzul invocat de inculpat nu era o faptă concretă, pedepsibilă, conform definiţiei infracţiunii, ci există doar în reprezentarea sa greşită, justificată de lipsa de cunoştinţe juridice şi de o raportare subiectivă la veniturile pe care le considera rezonabile, iar toate aceste aspecte au făcut ca reaua-credinţă, condiţie pentru existenţa laturii subiective, să fie afectată de echivoc, să inducă un dubiu asupra vinovăţiei inculpatului care, conform principiului "in dubio pro reo", profită acestuia şi duce la concluzia că faptei îi lipseşte latura subiectivă ca element constitutiv al infracţiunii de denunţare calomnioasă.

În consecinţă, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. d C. proc. pen., s-a dispus achitarea pe inculpatul I.D.G., pentru comiterea infracţiunii de "denunţare calomnioasă", prevăzută de art.259, alin.1 C. pen..

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs partea vătămată S.A. care nu şi-a motivat calea de atac promovată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prev. de art.3859 C. proc. pen. instanţa de control judiciar va respinge recursul promovat pentru următoarele considerente:

Din starea de fapt reţinută de prima instanţă precum şi din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul I.D.G. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc S.A. nemulţumit fiind că ar fi fost suspus unor plăţi abuzive din partea acestui executor judecătoresc. Astfel, a considerat abuzivă declanşarea procedurii executării imobiliare, în paralel cu cea de poprire, precum şi faptul că a fost obligat la cheltuieli de executare, onorariul executorului, precum şi alte cheltuieli legate de executare.

Necunoscând astfel procedura de executare inculpatul s-a simţit nedreptăţit şi a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc S.A. Această plângere s-a finalizat cu o neîncepere a urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc care la rândul său, simţindu-se lezat de faptul că a fost cercetat penal, a formulat o plângere penală împotriva lui I.D.G. pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prev. de art.259 C. pen..

Conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 259 C. pen. constă în aceea că autorul acestei infracţiuni trebuie să aducă părţii vătămate o învinuire mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Pentru ca să avem denunţare calomnioasă este absolut necesar ca făptuitorul să fi fost de rea-credinţă la momentul depunerii plângerii sau denunţului. Ori, inculpatul, din  prezenta cauză, nu s-a dovedit că a fost de rea-credinţă pentru că a formulat plângerea datorită necunoaşterii procedurii de executare silită, fiind într-o eroare evidentă asupra acestei situaţii de fapt. Crezând astfel că procedurile urmate de executorul judecătoresc, precum şi cheltuielile la care a fost supus sunt abuzive a formulat respectiva plângere penală, credinţa sa, fiind aceea că astfel, i se va face dreptate. Ori, în acest caz, nu se poate vorbi de rea-credinţă din partea inculpatului.

În consecinţă, dat fiind faptul că nu este incident, în cauză, niciunul din cazurile de casare, prev. de art. 3859 C. proc. pen., în baza art.38515 pct.1 lit.b C. proc. pen. vom respinge ca nefondat, recursul părţii vătămate S.A..

Domenii speta

Spete similare