Recurs. Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 c. pr. pen.

Recurs. Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. pr. pen.

C. pr. pen., art. 38515 pct. 2 lit. d, art. 3201 C. pr. pen.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2011

Potrivit art. XI din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, disp. art.3201 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Aşadar, conform textului de lege citat şi în faţa instanţei de recurs inculpatul poate solicita aplicarea dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală, dacă cercetarea judecătorească a fost începută anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 şi dacă a solicitat aplicarea acestor dispoziţii legale la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.121/2011.

Prin sentinţa penală nr. 79 din 17.06.2010, Judecătoria Luduş, în baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal,  l-a condamnat pe  inculpatul M.E.D. la 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. În baza art. 193 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe  acelaşi inculpat la amendă penală în sumă de 500 lei, pentru comiterea infracţiunii de ameninţare în dauna părţii vătămate C.R.T.. A constatat că cele două infracţiuni au fost comise în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 34 lit. c Cod penal a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 165/26.06.2007 pronunţată de Judecătoria Luduş, care s-a dispus a fi executată în regim penitenciar împreună cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentului dosar, în total 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal.

În baza art. 11 alin. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat inculpatul pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal. 

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să suporte cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reţinut că la data de 23.01.2009, în jurul orelor 18,45, inculpatul, însoţit de martorul B.A.D., a intrat în magazinul situat în incinta staţiei Moll din Luduş pentru a lua un cartuş de ţigări. Potrivit declaraţiilor inculpatului, coroborate cu declaraţiile martorului R.A.M., în mod frecvent, inculpatul cumpăra pe datorie din magazinul respectiv, trimiţând ulterior banii pentru produsele pe care le achiziţiona.

În ziua respectivă, la tejghea se afla martorul M.O.D., care fiind angajat de curând nu îl cunoştea pe inculpat. Inculpatul i-a cerut un cartuş de ţigări marca Marlboro, aducându-i la cunoştinţă faptul că nu are bani la el şi urmează să îi trimită în jurul orelor 22.00, după care, luând cartuşul de ţigări, a plecat după ce i-a spus martorului M. să treacă în cont datoria.

Necunoscându-l pe inculpat şi nici înţelegerea pe care acesta o avea cu personalul magazinului, martorul a considerat că inculpatul doreşte să sustragă marfa şi a anunţat organele de poliţie.

Inculpatul a fost identificat în apropierea staţiei de benzină, iar cartuşul a fost recuperat.

În drept, s-a reţinut a fi incidente dispoziţiile art. 10 lit. d Cod procedură penală faţă de fapta reţinută în sarcina inculpatului, respectiv nu sunt întrunite sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal. Astfel, inculpatul nu a intenţionat să inducă în eroare vânzătorul atunci când a afirmat  că va face plata în jurul orelor 22 şi nici nu a intenţionat să îşi însuşească pe nedrept cartuşul de ţigări – obiceiul inculpatului de a lua mărfuri pe datorie şi de a le plăti mai târziu fiind confirmat atât de martorul R.A.M., cât şi de martorul M.O.D., care a susţinut că ulterior incidentului din data de 23.01.2009 a aflat de la colegii săi de serviciu despre existenţa înţelegerii tacite cu inculpatul.

La data de 14.03.2009, în jurul orelor 23,45, inculpatul, în urma unei convorbiri telefonice pe care o avusese anterior cu partea vătămată C.R.T., s-a deplasat la restaurantul Jumbo din Luduş. Din declaraţiile celor doi nu s-a putut stabili cine a fost iniţiatorul convorbirii, însă a rezultat cu claritate că cele două părţi au convenit să se întâlnească la localul menţionat.

De afară, inculpatul, a telefonat părţii vătămate să iasă, iar aceasta s-a conformat solicitării. Când a văzut însă că inculpatul poartă cagulă şi are asupra sa două cuţite, partea vătămată s-a speriat şi a fugit în incinta localului, refugiindu-se în bucătărie de unde a anunţat organele de poliţie.

În acest timp, inculpatul a intrat în local şi s-a îndreptat spre masa unde se aflau prieteni ai părţii vătămate. I-a întrebat pe aceştia unde s-a ascuns partea vătămată afirmând totodată că doreşte să o omoare şi a împlântat în masă cuţitele pe care le avea asupra sa.

După ce a fost relativ calmat, inculpatul a fost condus afară de către martorii P.D. şi T.A. pentru a lăsa cuţitele, după care s-a întors în local şi a făcut în continuare afirmaţii ameninţătoare la adresa părţii vătămate.

Din declaraţiile persoanelor care au asistat la incidentul respectiv, precum şi din modul în care inculpatul s-a manifestat, prima instanţă a reţinut că acţiunile acestuia au provocat atât spaima, cât şi indignarea persoanelor aflate în local. De asemenea, afirmaţiile inculpatului coroborate cu manifestările de ordin fizic ale acestuia au provocat părţii vătămate o justificată temere în legătură cu integritatea sa corporală.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş, criticând soluţia primei instanţe sub aspectul achitării inculpatului pentru fapta de înşelăciune. De asemenea, s-a arătat că prima instanţă a greşit fiindcă nu a pus în discuţie înlăturarea stării de recidivă pentru infracţiunea de ameninţare şi fiindcă a indicat greşit temeiul contopirii pedepselor, ca fiind art. 34 lit. c Cod  penal.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat apel  şi inculpatul, criticând sentinţa sub aspectul pedepsei aplicate, considerându-o prea aspră.

Prin decizia penală nr.217/A/18.102.2011 Tribunalul Mureş a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi în rejudecare, a admis cererea apelantului şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal raportat la art.37 lit.a Cod penal, în infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal, în baza art.334 Cod pr.penală.

A dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin sentinţa atacată din infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1 şi 3 Cod penal, în infracţiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal, în baza art.334 Cod procedură penală.

L-a condamnat pe inculpatul M.E.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev.de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal; la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal; la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

A contopit pedepsele stabilite, în baza art.33 lit.a raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea dintre acestea, de 3 ani închisoare.

A revocat suspendarea condiţionată privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penale nr.164 din 26.06.2007 a Judecătoriei Luduş, definitivă  prin neapelare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă totală de 5 ani închisoare, conform art.83 Cod penal.

A constatat că inculpatul este deţinut în altă cauză.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza 2, b Cod penal, conform art.71 Cod penal.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa atacată referitoare la cheltuielile judiciare.

A respins ca nefondat, apelul, declarat de inculpatul M.E.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A aplicat prev.art. 192 alin.2, 3 Cod pr.penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Mureş a reţinut următoarele:

Cu privire la fapta de luare a cartuşului de ţigări din benzinăria MOL din Luduş, din data de 23.01.2009:

Potrivit declaraţiilor martorilor M.O.D. şi R.A.M., inculpatul i-a cerut vânzătorului, martorul M., un cartuş de ţigări, vânzătorul i-a dat ţigările şi i-a solicitat plata preţului. Inculpatul a spus că nu are momentan bani, şi a cerut să i se treacă ţigările în cont. Vânzătorul a refuzat să îi vândă marfa în aceste condiţii, la care inculpatul a plecat, luând ţigările şi neplătind preţul. Inculpatul a recunoscut, în esenţă, că a luat ţigările fără să plătească. Susţinerea că alţi vânzători acceptau acest mod de a proceda s-a reţinut a fi lipsită de relevanţă, din moment ce el este trimis în judecată doar pentru luarea bunului fără consimţământul vânzătorului din data de 23.01.2009. S-a considerat ca inutilă şi menţiunea că nu l-a auzit pe vânzător în timp ce striga după el, din moment ce refuzul acestuia de a-i da marfa fără plata preţului îi era deja cunoscut. 

Fapta inculpatului s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal. Tribunalul a reţinut că nu a existat o inducere în eroare a vânzătorului, ci o luare a bunului din magazin fără consimţământul acestuia. Ca urmare, tribunalul a schimbat încadrarea juridică a acestei fapte, din infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1 şi 3 Cod penal, în infracţiunea de furt calificat.

Referitor la faptele de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi de ameninţare din data de 14.03.2009, de la restaurantul Jumbo din Luduş:

Partea vătămată C.R.T. şi martorii D.B.O., P.D. au arătat şi în faţa primei instanţe, susţinerile lor coroborându-se cu declaraţiile din dosarul de urmărire penală, că inculpatul a intrat în restaurant cu cuţite în mâini şi mascat cu cagulă, a strigat şi a ameninţat-o pe partea vătămată că o omoară, a lovit cu cuţitele în mese, ceea ce a determinat-o pe partea vătămată să fugă în bucătăria localului. Manifestările inculpatului au cauzat tulburare şi temere printre cei aflaţi în local, tulburând liniştea şi ordinea publică, şi ameninţarea cu moartea a fost de natură să o alarmeze pe partea vătămată. Susţinerile inculpatului sunt echivoce, dar în măsura în care inculpatul a susţinut că s-a interesat de locaţia părţii vătămate, în mod civilizat şi, a lovit o masă, cu cuţitul, doar ca să se sprijine, ele sunt lipsite de credibilitate şi contrazise de probele dosarului.

S-a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi de art. 193 alin.1 Cod penal.

Cu privire la infracţiunea de ameninţare, instanţa de apel a dispus, în mod expres, conform solicitării parchetului, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal raportat la art.37 lit.a Cod penal, în infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal, în baza art.334 Cod pr. penală, dat fiind că infracţiunea de înşelăciune nu se pedepseşte cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, cum cer dispoziţiile art. 37 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, între care:

- pentru infracţiunea de furt, prejudiciul relativ redus, dar şi antecedentele penale ale inculpatului, faptul că nu şi-a recunoscut vinovăţia şi nu a reparat de bună voie prejudiciul, ţigările fiind recuperate la intervenţia Poliţiei. Ca urmare, nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante şi i s-a aplicat o pedeapsă la minimul special;

- pentru infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi de ameninţare, de asemenea, antecedentele inculpatului, inclusiv pentru infracţiuni de violenţă (distrugere, şantaj şi ameninţare, conform cazierului de la f. 42 d.u.p.) şi lipsa oricăror circumstanţe atenuante, precum şi amploarea relativ mare a scandalului provocat, utilizarea de arme albe şi de cagulă. Ca urmare, i s-au aplicat pedepse cu închisoarea, în interiorul limitelor speciale, şi nu la minim.

Sintetizând cele anterior expuse, Tribunalul Mureş a procedat în modul arătat în dispozitivul deciziei penale descris mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.3853  alin. 1 Cod procedură penală, a declarat recurs inculpatul, care solicită reducerea pedepsei aplicate, întrucât înainte de comiterea faptei a avut o comportare bună şi s-a prezentat în faţa autorităţilor ori de câte ori i s-a cerut acest lucru, astfel că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs şi din oficiu,  în conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:

Astfel, inculpatul prezent în faţa instanţei de recurs, la primul termen din data de 18.01.2012 solicită aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală.

Potrivit art.XI din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, disp. art.3201 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Aşadar, conform textului de lege citat şi în faţa instanţei de recurs inculpatul poate solicita aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală, dacă cercetarea judecătorească a fost începută anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 şi dacă a solicitat aplicarea acestor dispoziţii legale la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.121/2011.

În speţă, ambele condiţii sunt îndeplinite astfel că instanţa de recurs urmează să facă aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală.

În  privinţa solicitării inculpatului de a i se reţine circumstanţe atenuante, instanţa de control judiciar apreciază că această cerere nu este fondată pentru următoarele considerente:

Inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat de către instanţa de apel pentru trei infracţiuni grave, respectiv furt calificat, ameninţare şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat în repetate rânduri, încă din perioada minorităţii, pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat, astfel că persistenţa inculpatului în comiterea unor infracţiuni nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, în sensul că a avut un comportament bun  înainte de condamnare.

De asemenea, în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii la instanţa de fond inculpatul a recunoscut doar parţial comiterea faptelor, astfel că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev.de art.75 lit.c Cod penal.

Nici reducerea pedepsei aplicate de către instanţa de apel nu se impune a fi făcută, chiar dacă s-au reţinut disp. art.3201 Cod procedură penală, întrucât instanţa de apel s-a orientat înspre minimul special al limitelor de pedeapsă, atunci când a dispus condamnarea inculpatului, iar prin reţinerea disp. art.3201 Cod procedură penală pedepsele aplicate se menţin în limitele prevăzute de acest text de lege.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, urmează să admită recursul inculpatului M.E.D., să caseze parţial decizia atacată şi rejudecând limitativ cauza, să reţină în sarcina inculpatului dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală, pentru toate cele trei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului de către Tribunalul Mureş.

De asemenea, urmează să menţină restul dispoziţiilor din decizia atacată privind pedepsele aplicate inculpatului, revocarea suspendării condiţionate şi modalitatea de executare a pedepsei.

Notă: Întrucât prima instanţă nu a judecat după procedura simplificată, la determinarea pedepsei nici nu a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., ci limitele prevăzute în textul de incriminare. În situaţia în care, în cauză, doar inculpatul a exercitat calea de atac a recursului, iar în faţa instanţei de recurs, în condiţiile prevăzute de art. XI din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative , el a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. pr. pen., principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac impune instanţei de control  reconsiderarea pedepsei ţinând seama de limitele legale reduse cu o treime, dar şi de constatările primei instanţe care îi sunt favorabile, câştigate de inculpat prin neexercitarea recursului de către procuror sau de părţile vătămate. În acest sens s-a pronunţat de altfel Curtea de Apel Tg.-Mureş prin deciziile penale nr. 27/R/19 ianuarie 2012 şi nr. 33/R/19 ianuarie 2012.

Domenii speta

Spete similare