Perimare. Întreruperea termenului de perimare. Condiţii

Pentru ca un act de procedură să poată fi considerat ca întrerupător de perimare este necesar ca prin săvârşirea lui să se urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Cerea formulată de reclamanta la data de 30 octombrie 2011 a fost însoţită de o precizare de acţiune (filele 57 şi 61 dosar fond). Astfel fiind, actul procedural îndeplinit a avut drept scop evident continuarea judecăţii precum şi consecinţa legală a întreruperii termenului de perimare.

Prin sentinţa civilă nr. 848 din 26 martie 2013 Tribunalul Mureş  a admis excepţia perimării acţiunii şi a constatat perimată acţiunea civilă formulată de reclamanta S. M. E., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 2110/102/2011 la data de 28 martie 2011, reclamanta S. M. E. a depus o cerere de obligare a pârâtei la încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă pe funcţia şi cu toate sporurile şi adaosurile prevăzute de lege retroactiv începând cu 1.10.2010; obligarea pârâtei la stabilirea şi comunicarea drepturilor salariale incluzând toate sporurile şi adaosurile conform legii pentru perioada 1.10.2010-31.12.2010; obligarea pârâtei la stabilirea şi comunicarea drepturilor salariale incluzând toate sporurile şi adaosurile conform legii pentru perioada 1.01.2011-prezent retroactiv.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2011 instanţa a dispus în temeiul art. 155 indice 1 din Codul de procedură civilă, suspendarea judecăţii cauzei, până la îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei stabilite în sarcina sa prin încheierea de şedinţă din data de 04 octombrie 2011, anume aceea de a-şi preciza acţiunea prin arătarea funcţiei pentru care doreşte încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă şi indicarea naturii şi cuantumului sporurilor şi adaosurilor salariale pe care le solicită.

De la momentul pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii şi până la redeschiderea judecăţii (cu fixarea termenului de judecată pentru data de 26 martie 2013), nu s-a îndeplinit nici un act de procedură.

Susţinerea că prin cererea de repunere pe rol din 30.10.2012 s-a întrerupt cursul perimării nu poate fi primită întrucât prin Încheierea din 11 decembrie 2012 s-a respins această cerere şi s-a menţinut suspendarea dispusă prin încheierea pronunţată în 1 noiembrie 2011 în temeiul art. 155 indice 1 din Codul de procedură civilă.

O cerere de redeschidere a judecăţii formulată de reclamantă înăuntrul termenului de perimare de un an, neînsoţită de dovezile îndeplinirii obligaţiilor care au impus suspendarea, nu poate avea efect întreruptiv de perimare.

O cerere de reluare a judecăţii respinsă irevocabil, nu poate determina întreruperea cursului perimării, încheierea de respingere creând prezumţia lipsei unei intenţii reale a părţii de a continua judecata, în condiţiile în care a formulat o astfel de cerere fără să-şi fi îndeplinit toate obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina sa.

Prin respingerea unei astfel de cereri, cauza rămâne suspendată, nu operează o repunere pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare; numai o cerere de redeschidere a judecăţii admisă de instanţă ar putea produce efectul întreruptiv de perimare în raport cu dispoziţiile art. 249 raportat la art. 1551 Cod procedură civilă.

Cauza a rămas aşadar în nelucrare, din culpa reclamantei mai mult de un an.

Reclamanta nu a atacat încheierile de suspendare astfel că în temeiul art. 252 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamanta S.M. E. a arătat că cererea de repunere pe rol formulată la 30.10.2012 a avut drept consecinţă întreruperea termenului de perimare în conformitate cu dispoziţiile art. 249 Cod procedură civilă şi curgerea unui nou termen care nu s-a împlinit până la data depunerii noii cereri de repunere pe rol.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art.249 Cod procedură civilă, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Pentru ca un act de procedură să poată fi considerat ca întrerupător de perimare este necesar ca prin săvârşirea lui să se urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Cerea formulată de reclamanta la data de 30 octombrie 2011 a fost însoţită de o precizare de acţiune (filele 57 şi 61 dosar fond). Astfel fiind, actul procedural îndeplinit a avut drept scop evident continuarea judecăţii precum şi consecinţa legală a întreruperii termenului de perimare.

Dispoziţiile art. 249 nu cuprind alte cerinţe pentru întreruperea termenului de perimare. Aprecierea instanţei că nici în această nouă formă acţiunea nu era completă nu poate desprinde concluzia că termenul de perimare nu a fost întrerupt întrucât scopul evident al reclamantei a fost acela de a-i fi continuată judecata.

Prin încheierea din 11.12.2012, tribunalul a reţinut că precizarea de acţiune tinde la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată dar cu toate acestea a dispus menţinerea suspendării. Situaţia nou creată impunea analizarea pretenţiilor formulate pe calea „precizării de acţiune” şi, raportat la acestea, instanţa trebuia să aprecieze dacă dispoziţiile încheierii de şedinţă din 4 octombrie 2011 se impuneau a mai fi menţinute şi dacă suspendarea mai putea opera prin prisma temeiului de drept ce a generat-o.

Indiferent de natura cererii depuse de reclamantă  (precizare sau modificare) actul de procedură întocmit a avut drept efect întreruperea cursului perimării şi începerea unui nou termen.

Având în vedere aceste considerente soluţia adoptată de tribunal este greşită. Văzând dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat, a modificat în tot sentinţa atacată şi respingând excepţia perimării, a dispus trimiterea cauzei la tribunal pentru continuarea judecăţii.

Domenii speta

Spete similare