Acţiune în rectificarea cărţii funciare

În cadrul procedurilor prevăzute de Legea nr. 7/1996 nu pot fi reanalizate modurile de dobândire a dreptului de proprietate prin hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior. În caz de contradictorialitate între acestea  legea prevede  doar calea de atac a revizuirii.

Prin Sentinţa civilă nr. 2019 din 16 martie 2009 a Judecătoriei Târgu Mureş s-a respins excepţia autorităţii lucrului judecat, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi în consecinţă: s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. T., prin lichidator judiciar C. M.  în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. T., prin lichidator judiciar C. M., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Consiliul Local Tg. Mureş, S.C. E. S.A., S.C. T. S.R.L. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş.

În considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 7242/11 iulie 1996 a Judecătoriei Tg. Mureş, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Municipal Tg. Mureş în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A. Hunedoara, aceasta din urmă fiind obligată să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului, respectiv al Statului Român, asupra terenului situat în xxx, nr. top 447/1/1/2.

În temeiul acestei hotărâri judecătoreşti s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului.

Prin Încheierea nr. 2153/CA /2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a decis deschiderea procedurii de faliment faţă de S.C. T. S.A. Hunedoara, dispunându-se dizolvarea acestei societăţi şi menţinerea măsurii ridicării dreptului acesteia de a-şi administra bunurile şi de a conduce societatea, fiind desemnat în acest sens lichidatorul judiciar C. M.

 În ceea ce priveşte excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de către pârâtul Statul Român prin Consiliul Local Tg. Mureş, instanţa a reţinut că pentru existenţa lucrului judecat, potrivit art. 1201  Cod civil, trebuie să existe identitate între hotărârea dată şi cea care urmează, respectiv: identitatea de obiect, identitatea de cauză, şi identitatea de părţi. Cele trei elemente arătate anterior trebuie să fie întrunite cumulativ. În cazul în care lipseşte unul dintre cele trei elemente nu mai putem să vorbim despre autoritatea lucrului judecat, astfel că pentru a opera excepţia autorităţii lucrului judecat se cere o identitate între raportul juridic dedus judecăţii şi raportul juridic judecat anterior, iar părţile care stau în judecată trebuie să aibă aceeaşi calitate procesuală.

 Constatând că în speţă nu există această triplă identitate prevăzută de textul de lege mai sus menţionat, instanţa a respins excepţia autorităţii lucrului judecat.

În ceea ce priveşte excepţia invocată de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată pentru considerentele expuse în continuare:

Potrivit art. 3 alin. 1 pct. 48 din HG 386/2005 modificată, în realizarea funcţiilor sale Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.

De asemenea, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954  Ministerul Economiei şi Finanţelor poate reprezenta Statul Român în litigiile în care acesta este parte, sub condiţia ca prin legi speciale, reprezentarea Statului Român să nu fie atribuită altor organe.

Având în vedere natura pretenţiilor formulate de către reclamantă, instanţa a apreciat că în cauză Statul Român nu poate fi reprezentat de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, motiv pentru care va admite excepţia invocată, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Reclamanta, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, a invocat „excepţia lipsei de interes a pârâtei în opoziţia expusă în întâmpinare” precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a titularului întâmpinării” însă acestea nu pot fi considerate veritabile excepţii ci doar răspunsuri date argumentelor aduse de către pârâtă.

În ceea ce priveşte fondul, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, deoarece:

În baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 3518/1997 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului s-a transmis pârâtei S.C. E. S.A. dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 1428,09 mp. Înscrierea în CF nr. 2151/III a dreptului de proprietate s-a făcut în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate anterior menţionat precum şi a certificatului de urbanism nr. 1943/20.1120.11.1997 emis de Primăria mun. Tg. Mureş.

Astfel cum rezultă din extrasul CF nr. 151/III Mureşeni din data de 15.01.1998 activul imobiliar compus din depozit cu parter şi teren în suprafaţă de1428,09 mp situat administrativ în xxx este înscris sub xxx în proprietatea pârâtei S.C. E. S.A.

Susţinerile reclamantei referitoare la înscrierea făcută la poziţia B+16 din CF 2151 nu au relevanţă în cauză deoarece cererea nr. 11665/05.07.2001 precum şi declaraţia autentificată prin Încheierea de autentificare nr. 1570/2001 de către BNP Asociaţi B.&D. au fost solicitate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş în vederea reconstituirii cărţii funciare a imobilului înscris în CF xxx, nr. ord. A+1, nr. top xxx în anul 1997, conform extrasului CF din data de 18.01.1998. Această reconstituire a cărţii funciare în care este înscris imobilul menţionat, proprietatea pârâtei S.C. E. S.A. a fost înscrisă în CF nr. xxx, nr. top xxx încă din anul 1997.

Ca urmare a recunoaşterii prin Sentinţa civilă nr. 7242/11 iulie 1996 a Judecătoriei Tg. Mureş, a dreptului de proprietate al Statului Român, prin Hotărârea Consiliului Local  Tg. Mureş nr. 21/28.02.2002 s-a aprobat un schimb de terenuri între pârâta S.C. T. S.R.L. şi Primăria mun. Tg. Mureş, terenul oferit de către aceasta din urmă fiind cel înscris în CF xxx, nr. top xxx, în suprafaţă de 5846 mp.

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş, în conţinutul adresei nr. 5147/13.01.2009, a arătat că din înscrierile efectuate în copia fidelă a CF 2151 Mureşeni rezultă faptul că nu s-a operat transferul dreptului de proprietate al imobilului proprietatea Statului Român în proprietatea Municipiului Tg. Mureş.

Prin Decizia civilă nr. 60 din 4 aprilie 2013 a Tribunalului Mureş s-a respins apelul formulat de reclamanta S.C. T. S.A. prin lichidator judiciar SP A. I. E. IPURL, împotriva sentinţei civile nr. 2019/16 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. 1 pct. 48 din H.G. 386/2007 (în vigoare la data introducerii acţiunii), Ministerul Economiei şi Finanţelor „reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ”.

Sentinţa civilă nr. 7242/11.07.1996, a statuat în favoarea Consiliului Local al Municipiului Tg. Mureş dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F. 2151 Mureşeni, nr. top 447/1/1/2.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. 3 şi 4 din Legea 213/199, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului ce face parte din domeniul public, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, iar unităţile administrativ-teritoriale, de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului.

În conformitate cu aceste dispoziţii, prin raportare la obiectul prezentului litigiu (fiind vorba despre un imobil ce aparţine unităţii administrativ teritoriale), tribunalul a constatat că, în mod legal şi temeinic prima instanţă a apreciat că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.

În mod evident, prin Sentinţa civilă nr. 7242/11.07.1996, instanţa a obligat pârâta S.C T. S.A. să recunoască dreptul de proprietate al Consiliului Local al Municipiului Tg. Mureş asupra întregului teren înscris în C.F., nr. top xxx.

Suprafaţa de teren ce face obiectul hotărârii judecătoreşti anterior menţionată cuprinde inclusiv cele trei parcele rezultate în urma dezmembrării, respectiv nr. top. xxx.

Ca efect al acestei sentinţe, în mod firesc se impunea radierea înscrierilor anterioare, respectiv cele de la poziţia B+13, înscrieri prin care, în baza Sentinţei civile nr. 10768/28.11.1995 a fost întabulat dreptul de proprietate asupra parcelei  de la poziţia A+16 (top xxx) în favoarea apelantei S.C. T. S.A., în conformitate şi cu Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 0870/1994.

Într-adevăr, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 0870/1994 nu a fost anulat în mod expres prin nici o hotărâre judecătorească. Mai mult, legalitatea acestui certificat a şi fost confirmată prin hotărârea pronunţată în dosarul 12511/1995 al Judecătoriei Tg. Mureş.

În acest context apar ca fiind contradictorii dispoziţiile din cele două hotărâri judecătoreşti anterior menţionate, hotărâri prin care, pe de o parte se recunoaşte dreptul de proprietate al Municipiului Tg. Mureş asupra întregii parcele de sub nr. top 447/1/1/2, iar pe de altă parte se recunoaşte dreptul de proprietate al apelantei S.C. T. S.A. asupra unei părţi din acest întreg, respectiv asupra parcelelor dezmembrate sub nr. top. xxx.

În mod evident nu se poate susţine că întreg terenul aparţine Municipiului Târgu Mureş, iar, în acelaşi timp o dezmembrare a acestuia să aibă un alt proprietar (respectiv S.C. T. S.A.).

Totuşi, remediul procedural pentru înlăturarea acestei contradicţii nu poate fi reprezentat de o plângere împotriva încheierii de carte funciară sau de o acţiune în rectificare de carte funciară – acţiune ce face obiectul prezentului cadru procesual.

În cadrul procedurilor prevăzute de Legea 7/1996, registratorul de carte funciară, iar ulterior instanţa de judecată (în eventualitatea formulării unei plângeri), are obligaţia de a verifica doar sub aspect formal dacă înscrisurile prezentate sunt apte pentru a determina înscrierile în C.F.. Altfel spus, în cadrul acestor proceduri, în nici un caz nu pot fi supuse reanalizării, pe fond, hotărârile judecătoreşti prezentate în vederea efectuării înscrierilor în cartea funciară.

Mai mult, potrivit art. 33-34 din Legea 7/1996, acţiunea în rectificare de C.F. are un caracter subsidiar, în acest sens fiind necesar ca anterior să se fi constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greşit calificat; nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.

Apelanta reclamantă nu a făcut dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care să fie consacrată vreuna din situaţiile anterior expuse.

De asemenea, prin raportare la dispozitivul sentinţei nr. 7242/11.07.1996, la procedura de înscriere în cartea funciară prevăzută la acea dată de Legea 7/1996 şi cadrul procesual stabilit prin acţiunea introductivă, în cauză nu devine incident nici un motiv de nulitate al înscrierii efectuate la B+14 al C.F. xxx.

Susţinerile apelantei referitoare la faptul că în momentul efectuării schimbului imobiliar terenul nu se afla în proprietatea Statului Român, că Primăria Municipiului Tg. Mureş a înstrăinat un imobil care nu a fost niciodată în proprietatea acesteia şi că din contractul de schimb imobiliar rezultă că obiectul acestui contract îl reprezintă un alt imobil,  nu fac decât să evidenţieze contradicţia dintre hotărârile judecătoreşti anterior menţionate.

Faţă de toate cele anterior expuse, tribunalul a respins apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta SC T. SA în faliment, prin lichidator judiciar SP A. I. E. IPURL, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinţei civile şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale, confuzia provenind de la aprecierea greşită a titularului dreptului de proprietate înscris în CF xxx.

Din examinarea CF xxx este lesne de observat că titularul dreptului de proprietate asupra terenului înscris în acest CF, înscrierea de sub B+1 până la B+4, este Statul Român.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut că titularul dreptului de proprietate asupra acestui imobil este unitatea administrativ teritorială Municipiul Târgu Mureş, deoarece din nici o înscrierea începând cu B+1 până la B+13, nu rezultă acest lucru.

Înscrierea de sub B+14 a fost nelegală, deoarece a lipsit de proprietate atât Statul Român cât şi pe SC T. SA.

Pe de o parte, deoarece prin sentinţa respectivă nu s-a dispus  înscrierea dispoziţiei acesteia în cartea funciară, aşa cum nu s-a dispus nici radierea menţiunii de sub B-13.

S-au invocat prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996.

Pe de altă parte, în sentinţa nr. 7242/1996, Statul Român nu a fost parte, aşa cum nu a fost parte nici SC T. SA Hunedoara.

Art. 9 din Legea nr. 213/1998 prevede modalitatea trecerii unui bun din proprietatea Statului Român în proprietatea unităţii administrativ teritoriale.

Instanţa de apel invocând prevederile art. 12 alin. 3 şi alin. 4 din Legea nr. 218/1998, nu a analizat dacă printr-un act administrativ terenul proprietatea tabulară a Statului Român, potrivit menţiunilor de sub B+1 până la B+4 din CF 2151 Mureşeni, a trecut în proprietatea unităţii administrativ teritoriale. În lipsa unui înscris contrar, titularul dreptului de proprietate nu putea fi decât Statul Român şi are şi calitate procesuală în cauză.

Instanţa de apel nu a analizat şi nu a respins motivat susţinerile recurentei cu privire la sentinţa nr. 7242/11.07.1996.

Practic, printr-o înscriere în CF, înscrierea neautorizată de vreo instanţă de judecată, în baza unei hotărâri judecătoreşti, Biroul de carte funciară a radiat dreptul de proprietate înscris sub B-13 din CF xxx.

Potrivit prevederilor legale la acea dată, art. 22 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, acest aspect trebuia constatat şi consfinţit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Dreptul de proprietate a recurentei asupra terenului din litigiu a fost atestat prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. xxx.

La data de 11.02.1997 a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilul din CF xxx, sub nr. top xxx de sub A+16, reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 7527 mp în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0870 din 21.02.1994, înscriere menţionată sub B-13.

Nici o dispoziţie din sentinţa nr. 7242/1996 nu a vizat anularea certificatului 0870/1994, nu a vizat restabilirea situaţiei anterioare din CF, respectiv radierea dreptului de proprietate a recurentei.

Legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea recurentei a fost analizată de către instanţele de judecată şi deşi Consiliul Local Tg.Mureş a fost parte în dosar, nu a declarat apel.

În dosarul nr. 1339/1996 Curtea de Apel Tg.Mureş, prin Decizia civilă nr. 19/R/16.01.1997 a respins recursul declarat de SC T. SRL, ca nefondat.

Împotriva hotărârii pronunţate în recurs, Primăria Municipiului Târgu Mureş care, deşi nu a formulat nici o cale de atac, a formulat o cerere de revizuire, care a fost respinsă de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 687/R/02.10.1997.

S-a susţinut că nelegalităţile efectuate în CF xxx, sub B -14 sunt evidente şi dovedite, astfel încât soluţia legală şi temeinică care trebuia adoptată de instanţa de fond şi instanţa de apel, era admiterea acţiunii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 2 septembrie 2013, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, în numele Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea recursului ca nefondat,  arătând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, apreciind că argumentele invocate de recurenta reclamantă nu au nici un suport juridic.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a constatat că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:

În ceea ce priveşte starea de fapt, respectiv evoluţia cronologică a diverselor litigii purtate de părţile din prezenta cauză, cu privire la terenul litigios, aceasta a fost corect evidenţiată de ambele instanţe, nemaicomportând nici un fel de alte reiterări.

În speţă, a fost evident că există două hotărâri judecătoreşti contradictorii, respectiv Sentinţa civilă nr. 7242/11.07.1996 prin care pârâta SC T. SA a fost obligată să recunoască dreptul de proprietate al Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureş asupra întregului teren înscris în CF xxx, nr. top xxx care cuprinde inclusiv cele trei parcele rezultate în urma dezmembrării şi Sentinţa civilă nr. 10768/28.11.1995 în baza căreia a fost intabulat dreptul de proprietate asupra parcelei de la poziţia A+16 nr. top. xxx în favoarea apelantei SC T. SA, în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0870/1994.

În conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996 republicată, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea, sau după caz modificarea acesteia, prin rectificare înţelegându-se radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în CF, rectificarea înscrierilor în CF putându-se face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

În prezenta cauză s-a solicitat rectificarea Cărţii Funciare prin anularea încheierii de CF, însă, prin raportare la dispozitivul Sentinţei civile nr. 7242/11.07.1996, procedura de înscriere în cartea funciară s-a efectuat conform prevederilor Legii nr. 7/1996, astfel încât nu a existat nici un motiv de nulitate a înscrierii efectuate la B+14 din CF xxx.

În cadrul procedurilor prevăzute de Legea nr. 7/1996 nu pot fi reanalizate modurile de dobândire a dreptului de proprietate prin hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate. În caz de contradictorialitate între hotărârile judecătoreşti, legea prevăzând doar calea de atac a revizuirii.

Prin urmare, nefiind incident vreun motiv de modificare sau casare prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, ţinând seama şi de prevederile art. 312 Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat.

Domenii speta

Spete similare