Stabilire domiciliu minor. Interesul superior al minorului

Argumentele recurentului referitoare la condiţiile materiale superioare pe care le poate oferi celor doi minori,  deşi au relevanţă în aprecierea interesului acestora de a beneficia de cele mai bune condiţii de creştere şi educare, nu sunt suficiente pentru a justifica stabilirea domiciliului minorilor la tată.

Este la fel de important a se avea în vedere ca stabilirea locuinţei minorilor  să se facă la părintele care poate asigura un mediu cât mai stabil şi securizant pentru copii, din punct de vedere al păstrării rutinelor specifice vârstei, a legăturilor de ataşament şi asigurării unui context de dezvoltare echilibrat.

Prin decizia civilă nr. 64 din 09.04.2013 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 55/320/2012 s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. A. împotriva sentinţei civile nr. 6346 din 19.09.2012 pronunţate de Judecătoria Tg.-Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că potrivit înscrisurilor depuse în cauză şi a anchetei sociale efectuate de Primăria comunei Ceuaşu de Câmpie intimata împreună cu copiii locuieşte într-un imobil compus din 2 camere, bucătărie şi dependinţe, pus la dispoziţia sa cu titlu gratuit de vecinii plecaţi în străinătate.

S-a apreciat că, măsura stabilirii domiciliului minorilor la mamă este conformă şi cu dorinţa minorilor şi o schimbare a acesteia ar avea o influenţă negativă asupra acestora. În raportul de expertiză psihologică privind pe B. A. I. s-a arătat că din punct de vedere psihologic o schimbare a mediului în care trăieşte minora ar periclita stabilitatea emoţională şi aşa fragilă a acesteia, iar din declaraţiile minorilor reiese că aceştia sunt mai ataşaţi de mama lor decât de tată, care are un comportament mai dur şi condiţionează susţinerea lor materială de prestarea unor munci în gospodăria sa. De asemenea, s-a reţinut că simplul fapt că apelantul dispune de o suprafaţă locativă cu puţin mai mare decât cea a intimatei nu poate conduce la admiterea apelului şi schimbarea soluţiei primei instanţe.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul B. A. a formulat recurs, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbarea în parte a sentinţei pronunţate de Judecătoria Tg.-Mureş în sensul stabilirii domiciliului minorilor la tata, precum şi înlăturarea obligaţiei sale de a plăti pensia de întreţinere.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanţa nu a avut în vedere  probele administrate din care rezultă că poate asigura condiţii de locuit mult mai bune celor doi copii, întrucât deţine un spaţiu locativ mai mare.

De asemenea, recurentul a arătat că este în interesul copiilor să locuiască la tată, întrucât pensia de întreţinere este folosită de reclamantă în interes propriu, fără a avea în vedere nevoile minorilor.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că singura nemulţumire a recurentului este faptul că a fost obligat la plata pensiei de întreţinere, nefiind preocupat de condiţiile în care trăiesc copiii până când nu s-a stabilit în sarcina sa această obligaţie.

În dovedire, la dosarul cauzei s-a depus în copie contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 41 din 25.06.2013 (filele 14-15), chitanţa nr. 133 din 18.10.2013 (fila 17).

Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

În fapt, reclamanta a solicitat exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti asupra minorilor rezultaţi din căsătoria cu pârâtul, stabilirea domiciliului minorilor la aceasta şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere. Prin acţiunea reconvenţională pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului minorilor la tată.

Argumentele recurentului referitoare la condiţiile materiale superioare pe care le poate oferi celor doi minori,  deşi au relevanţă în aprecierea interesului acestora de a beneficia de cele mai bune condiţii de creştere şi educare, nu sunt suficiente pentru a justifica stabilirea domiciliului minorilor la tată. În acest sens, Curtea a reţinut că este la fel de important a se avea în vedere ca stabilirea locuinţei minorilor  să se facă la părintele care poate asigura un mediu cât mai stabil şi securizant pentru copii, din punct de vedere a păstrării rutinelor specifice vârstei, a legăturilor de ataşament şi asigurării unui context de dezvoltare echilibrat.

În plus, din raportul de expertiză psihologică privind pe B. A. I. rezultă că se recomandă menţinerea minorei în mediul actual, la domiciliul mamei care îi asigură confortul emoţional şi afectiv.

Reţinând cele expuse anterior, precum şi poziţia exprimată de minori, Curtea a constatat că tribunalul a făcut o apreciere corectă a interesului superior al copiilor, stabilind că nevoia de echilibru şi stabilitate emoţională este mai presus de condiţiile materiale oferite de pârât.

Instanţa a înlăturat şi argumentele recurentului referitoare la faptul că reclamanta ar folosi pensia de întreţinere în interesul său personal, fără a lua în considerare nevoile copiilor, nefiind susţinute de nicio dovadă. Dimpotrivă, intimata a făcut dovada faptului că are un loc de muncă, fiind angajată ca îngrijitoare la o grădiniţă, conform contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei.

Pentru aceste motive, faţă de cele constatate anterior, Curtea a apreciat că la acest moment nu se justifică stabilirea domiciliului minorilor la tată.

Având în vedere aceste considerente, constatând că nu este incident nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 din Codul procedură civilă, instanţa a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. A. împotriva deciziei civile nr. 64/09.04.2013 a Tribunalului Mureş.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, recurentul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei nr. 133/18.10.2013 (fila 17).

Domenii speta

Spete similare