Condiţiile exercitării profesiei de avocat

Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, iar constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise, actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.

Prin sentinţa civilă nr.1278/22.09.2011 pronunţată de Judecătoria Gheorgheni, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Baroul Harghita, cu sediul în xxx, în contradictoriu cu pârâta S. E., cu adresa de citare în xxx.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.

 Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, reclamantul a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtei la înlăturarea firmei montate la adresa din xxx, purtând denumirea “ Uniunea Naţională a Barourilor din România”, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, motivând această cerere prin aceea că pârâta nu face parte din Baroul Harghita sau din alt barou din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Analizând cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, prin raportare la temeiurile de drept invocate de aceasta, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi mai jos expuse.

Astfel, conform art. 26 din Legea nr. 51/1995 în forma actuală:

(1) Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2) Instanţele sunt obligate să verifice şi să se pronunţe asupra calităţii de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii şi folosind însemnele profesiei de avocat.

(3) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile prezentei legi, sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le-a săvârşit.

(4) În cazurile prevăzute de prezentul articol, baroul are dreptul la acţiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat.

(5) Sumele obţinute cu titlu de despăgubiri potrivit alin. (4) vor fi cuprinse în bugetele barourilor şi vor fi folosite în mod exclusiv pentru organizarea activităţii de pregătire profesională a avocaţilor, în condiţiile legii.

Din al. 2 al art. 26 din Legea nr. 51/1995 se desprinde concluzia că, instanţele sunt obligate să verifice şi să se pronunţe asupra calităţii de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii şi folosind însemnele profesiei de avocat în faţa instanţei.

Reclamanta nu a indicat în concret nici un caz în care pârâta să fi folosit în faţa instanţei însemne, denumiri sau simboluri specifice profesiei de avocat şi să-i fi cauzat astfel un prejudiciu cuantificabil. În cazul în care pârâta ar folosi în faţa instanţei însemne, denumiri sau simboluri specifice profesiei de avocat, instanţa ar fi îndrituită să invoce excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Pe de altă parte, prin Legea nr.51/1995 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legile nr.255/2004 şi 280/2004 erau definite noţiunile de “Uniunea Avocaţilor din România” şi “Barou“, fără însă a se dispune şi înfiinţarea acestora.

Profitându-se de această lacună legislativă la data de 21.08.2003 a fost înscrisă la numărul 15 în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor al Judecătoriei Târgu Jiu filiala Băleşti-Gorj a asociaţiei “F. P.” având ca obiect de activitate înfiinţarea de barouri şi notariate.

În aceste condiţii Adunarea naţională  a Asociaţiei “F. P.” a înfiinţat barouri în judeţele ţării şi municipiul Bucureşti care nu au fost încă desfiinţate prin vreo acţiune în justiţie.

Conform art. 1 din Legea 51/1995:

(1) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.

(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.

(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.

Conform acestei prevederi legislative, profesia de avocat nu poate fi exercitată de către persoanele care sunt doar membre ale barourilor constituite ca urmare a Adunării naţionale  a Asociaţiei “F. P.”, dar în acelaşi timp, în stadiul actual al legislaţiei, nu li se poate impune acestora să nu folosească o denumire obţinută anterior modificării Legii 51/1995, aceştia fiind titulari ai unei denumiri fără conţinut, o „formă fără fond”.

În aceste condiţii instanţa a apreciat că, pârâta nu poate fi obligată la înlăturarea firmei montate la adresa din xxx, purtând denumirea “Uniunea Naţională a Barourilor din România”şi pe cale de consecinţă nici la plata daunelor cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Referitor la faptul că pârâta nu deţine autorizaţie de construire pentru firma montată la adresa din xxx, purtând denumirea “ Uniunea Naţională a Barourilor din România”, potrivit înscrisului aflat la fila 149 din dosar, revine funcţionarilor din cadrul structurii abilitate a Primăriei Municipiului Gheorgheni sarcina de a lua măsurile legale care pot fi impuse în acest caz.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Baroul Harghita, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În şedinţa publică din data de 21 februarie 2012, instanţa a recalificat calea de atac din recurs în apel în conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 şi art. 2 pct. 2 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 19/28.02.2012, Tribunalul Harghita a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu al Baroului Harghita, invocate de intimată, a admis apelul declarat de apelantul Baroul Harghita, reprezentat prin decan S. J.,  împotriva sentinţei civile nr.1278 din 22.09.2011, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni, în dosarul nr.295/234/2010, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, a admis în parte acţiunea reclamantului Baroul Harghita în contradictoriu cu pârâta S. E. şi în consecinţă a obligat pârâta la înlăturarea firmei montate la adresa xxx, purtând denumirea Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Totodată a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 59,20 lei pe seama reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a Baroului Harghita, că apelantul nu intra în categoria persoanelor prevăzute de art. 33 din Decretul nr. 31/1954. Instanţa de apel  a reţinut incidenţa art. 1 alin 2 şi 3 raportat la art. 60 din Legea nr. 51/1995 precum şi dispoziţiile art. 230 lit. n din Legea nr. 71/2011, astfel că a considerat nefondate aceste excepţii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că obiectul cauzei prezente nu constituie respectarea sau nerespectarea obligaţiei impuse de Legea nr. 51/1995 cu referire la exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat sau aspecte vizând obligaţia instanţei de a verifica calitatea de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat. 

Potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei; această profesie se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită U.N.B.R., iar constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.

Constatarea instanţei de fond în sensul că, membrilor Asociaţiei “F. P.”, în stadiul actual al legislaţiei, nu li se poate impune să nu folosească o denumire obţinută anterior modificării Legii nr.51/1995, aceştia fiind titulari ai unei denumiri fără conţinut, o „formă fără fond”, este eronată. Instanţa de apel a constatat că, Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat nu permite înfiinţarea de către particulari de „barouri” sau „uniuni de barouri”. Contrar susţinerilor intimatei, se reţine că, instanţele prin hotărârile pronunţate în materie civilă, au sancţionat înfiinţarea unor asemenea „barouri”, astfel: prin decizia civilă nr. 6618 din 26 noiembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 5324/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală a respins cererea de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor a Asociaţiei „ B. P.”; prin decizia civilă nr. 6619 din 26 noiembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 5325/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală a respins cererea de înregistrare a Asociaţiei de binefacere „F. P.” în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor; prin sentinţa civilă nr. 51 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Târgu-Jiu, judeţul Gorj, definitivă prin decizia civilă nr. 307/A din 6 iulie 2007 a Tribunalului Gorj, Secţia Civilă, rămasă irevocabilă la 06.11.2007 prin anularea recursului formulat de Filiala Băleşti Gorj a Asociaţiei de binefacere „F. P.” în dosarul nr. 180/95/2005 al Curţii  de Apel Craiova. Contestaţia în anulare formulată de Filiala Băleşti Gorj a Asociaţiei de binefacere „F. P.” a fost respinsă la 28.02.2008 în dosarul nr. 180.1/95/2005 de către Curtea de Apel Craiova.

Potrivit art. 60, alin.6 din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat, folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R." ori "Uniunea Avocaţilor din România" sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii desfăşurate de aceasta, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

În aceste condiţii, raportat temeiurilor legale arătate, instanţa de apel a reţinut că, acţiunea reclamantului este întemeiată în parte, cu referire la primul capăt de cerere, respectiv cu privire la obligaţia de a înlătura firma montată la adresa xxx.

Instanţa de apel a respins capătul de cerere  privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii reţinând însă alte considerente decât cele ale instanţei de fond, respectiv faptul că hotărârea în speţă se poate pune în executare prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că potrivit art. 1075 Cod civil, acordarea daunelor cominatorii nu este posibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal recurs pârâta, solicitând ca şi consecinţă a admiterii recursului, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pârâta a arătat că instanţa de apel a încălcat principiul neretroactivităţii legii.

Astfel, instanţa de apel, în soluţionarea excepţiilor invocate, nu avea cum să se raporteze la prevederile Legii nr. 71/2011, în condiţiile în care este vorba de o cauză intentată înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

S-a mai arătat că instanţa de apel a încălcat acelaşi principiu, atunci când a concluzionat că înfiinţarea de barouri în afara U.N.B.R. este interzisă, deşi, modificarea Legii nr. 51/1995 a avut loc după apariţia U.N.B.R. – Structura P. B., precum şi după apariţia barourilor componente ale respectivei uniuni.

S-a mai arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că o asociaţie înfiinţată în baza O.G. nr. 26/2000 nu poate avea dreptul de a înfiinţa barouri şi o Uniune Naţională a Barourilor din România pe considerentul că Legea nr. 51/1995 stabileşte în mod clar că profesia de avocat se exercită numai de membrii barourilor, legea nefăcând vreo distincţie sau altă precizare cu privire la modul de înfiinţare şi funcţionare a acestora.

S-a mai arătat că instanţa de apel nu a arătat prin ce modalitate a fost declarată Uniunea Naţională a Barourilor – Structura Bota, în afara legii, neputându-se reţine că modificarea ulterioară a legii înseamnă automat scoaterea în afara legii a acestei entităţi, dat fiind că legea nu retroactivează.

În fine, recurenta a arătat că prin decizia penală nr. 1047 /21.10.2010 a Curţii de Apel Ploieşti,  a fost achitată de sub acuza săvârşirii infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat. Prin întâmpinare, reclamantul Baroul Harghita a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel  a reţinut următoarele:

În drept, recurenta invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, privitor la mai multe aspecte, ce vor fi analizate în continuare:

Astfel, referitor la respingerea excepţiilor lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi capacităţii de exerciţiu a reclamantei, criticile recurentei nu pot fi reţinute.

În mod corect a reţinut instanţa de apel că, în cauză nu se poate vorbi de lipsa capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu atâta timp cât, efect al Legii nr. 51/1995, Baroul avocaţial este o formă organizatorică cu personalitate juridică şi patrimoniu propriu, constituită pe baza principiului autonomiei.

Formalitatea înregistrării nu este necesară în cazul  Baroului, personalitatea juridică, respectiv aptitudinea de a dobândi drepturi şi  de a-şi asuma obligaţii în calitate de subiect de drept, fiind conferită de lege.

Faptul că instanţa de apel a indicat, în considerentele hotărârii atacate prevederile Legii nr. 71/2011, nu conduce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, atâta timp cât instanţa a reţinut în mod expres că personalitatea juridică a reclamantei  este conferită de Legea nr. 51/1995, în vigoare la data promovării acţiunii. Art. 57 din actul normativ menţionat, în forma în vigoare la momentul promovării acţiunii prevede în mod expres, „baroul…se constituie şi funcţionează potrivit prezentei legi”, iar art. 48 conferă baroului personalitate juridică.

În aceste condiţii, în mod corect excepţiile formulate de pârâtă au fost respinse.

În ceea ce priveşte criticile formulate în privinţa îndreptăţirii pârâtei de a exercita profesia de avocat şi corelativ de a folosi firma ce face obiectul  prezentului dosar, relevante sunt prevederile art. 1 alin 2 şi 3 din Legea nr. 51/1995, cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2004, care dispun în sensul că, profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, iar constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise, actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.

Cum norma legală evocată era în vigoare la data 28 septembrie 2006, când pârâta pretinde că a promovat examenul de admitere în profesia de avocat, Curtea a constatat că în mod greşit se invocă de către aceasta încălcarea principiului neretroactivităţii legii, neavând relevanţă sub acest aspect împrejurarea că barourile şi U.N.B.R. din „structura Bota” au fost înfiinţate anterior, ele pierzându-şi orice fel de legitimitate la data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004.

Pe de altă parte, pârâta nu a devenit membră a corpului profesional al avocaţilor în condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 51/1995, forma aflată în vigoare la aceeaşi dată de 28 septembrie 2006, deoarece nu a susţinut examenul de admitere în faţa unui barou recunoscut ca fiind legitim prin dispoziţii legale anterior amintite, ci a unui barou constituit de o asociaţie înfiinţată în baza O.G. nr. 26/2000, care nu era abilitat din punct de vedere legal să organizeze un astfel de examen, deoarece nu făcea parte din structura Uniunii Naţionale a Barourilor din România, uniune la care face trimitere art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.

Mai mult, atât U.N.B.R. – Bota, cât şi barourile din structura acesteia şi-au încetat existenţa ca urmare a dizolvării Asociaţiei „F. P.” Alba Iulia, prin Hotărârea nr. 5/2003 a Adunării Generale a respectivei asociaţii, precum şi ca efect al dizolvării Filialei Băleşti Gorj a aceleiaşi asociaţii, prin sentinţa civilă nr. 51/20.12.2004 a Judecătoriei Târgu Jiu.

Din perspectiva celor anterior expuse, Curtea a constatat că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de Legea nr. 51/1995 pentru a putea exercita profesia de avocat, nefiind relevantă achitarea dispusă în cadrul procesului penal - care a avut în vedere neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii şi nici împrejurarea că nu există vreun act prin care să fi fost desfiinţat cabinetul său de avocatură sau o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat irevocabil că activitatea pe care o desfăşoară este în afara legii.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că în cauză nu se identifică motivele de nelegalitate invocate prin recursul examinat, astfel că a dispus respingerea acestuia ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare