Avocați. Clauza privind onorariul de succes.

Contractul de asistenţă juridică în cauză nu avea în ceea ce priveşte clauza privind onorariul de succes caracter aleatoriu. Prin modul de stabilire a onorariului au fost încălcate dispoziţiile art. 130 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, privind interdicţia inserării în contract a unui pact de quota litis. Deşi în cuprinsul contractului de asistenţă juridică se menţionează şi o sumă fixă, aceasta are o valoare infimă, derizorie şi nu a fost stabilită pentru a fi plătită, ci doar pentru a ascunde pactul de quota litis inserat în contract.

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2016:009.001352

Dosar nr. X/232/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA-SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1352

Şedinţa publică din data de 19.12.2016

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE – CC

JUDECĂTOR: - CC

GREFIER - CC

Pe rol fiind soluţionarea apelului civil declarat de apelanta – intimat S.C.P.A. CC, cu sediul în municipiul CC, împotriva sentinţei civile nr. 1112/25.07.2016, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2016, în contradictoriu cu intimatul – contestator CC, domiciliat în CC şi a apelului incident declarat de intimatul – contestator CC, având ca obiect „contestaţie la executare”.

Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit chitanţei din 31.10.2016.

Prezenţa şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 12.12.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea în prezenta cauză.

TRIBUNALUL :

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25.02.2016, sub nr.X/232/2016, contestatorul CC, în contradictoriu cu S.C.P.A. CC a formulat contestaţie la executare împotriva formelor de executare pornite de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi CC, în dosarul de executare nr. 128/A/2016, solicitând, în principal, anularea acestora şi în subsidiar, stabilirea întinderii reale a titlului executoriu, în sensul constatării că nu se impune acordarea onorariului de succes, având in vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile legale si ca activitatea efectiv prestata in baza contractului de asistenta juridica nu justifica un onorariu atât de mare.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că la data de 24.011.2015, între contestator si intimata a intervenit Contractul de asistenta juridica seria B nr.14941160 si Actul adiţional nr.1 la contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160, obiectul contractului fiind asistare, reprezentare, formulare cereri diverse in fata instanţei de judecata, a executorilor judecătoreşti, a asiguratorului, CC, operaţiuni fiduciare, prin actul adiţional adăugându-se si alte operaţiuni, detaliate in cerere (f. 3-4).

Se arăta că singura activitate realizata de avocatul CC a fost aceea de asistare la unicul termen de judecata de la Curtea de Apel Ploieşti.

Sumele pe care urma sa le încaseze cu titlu de despăgubiri morale proveneau din dosarul nr.X/232/2015 ce se afla pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, Secţia Penala, in care se judeca apelul declarat, in calitate de parte civila, in urma accidentului rutier din data de 17.08.2014, produs in localitatea CC, in care a decedat CC, soţia sa si CC, fiul sau.

În tot cursul urmăririi penale si la fond a fost reprezentat de un alt cabinet de avocatura care a realizat toate procedurile legale, cererile de constituire ca parte civila, asistenta juridica cu ocazia audierilor, studiere acte din dosarul parchetului, consultanta juridica necesara pentru a înţelege situaţia juridica, reprezentare la fiecare termen de judecata, la fond, in fata Judecătoriei Găeşti, declarare apel, împreună cu motivele de apel.

La data de 24.11.2015, când a semnat contractul de asistenta juridica, singura activitate desfăşurata de avocat a fost aceea de a-l asista la un singur termen de judecata.

Singura motivare reala care l-a determinat sa încheie un nou contract de asistenta juridica pentru care au stabilit un onorariu de succes de 20%, a fost angajamentul avocatului de a obţine, prin decizia de apel, majorarea sumelor pe care instanţa de fond le stabilise in favoarea sa, lucru care nu s-a întâmplat.

Astfel, prin sentinţa penala nr. 1766/28.09.2015, pronunţata de Judecătoria Găeşti in dosarul nr.X/232/2015, CC a fost obligat sa-i plătească suma de 140.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului soţiei însărcinate in luna a şaptea si a fiului, in vârsta de 2 ani.

Prin Decizia Penala nr. 46/18.01.2016, pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti, in dosarul nr.X/232/2015, a fost respins apelul declarat, hotărârea de fond rămânând definitiva(la acel termen fiind reprezentat de intimat).

Neobţinându-se o majorare a cuantumului pretenţiilor acordate de instanţa de fond, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea onorariului de succes.

Mai mult decât atât, se impune anularea tuturor formelor de executare, actele de  executare fiind îndeplinite de un executor judecătoresc necompetent, fata de dispoziţiile art.782 alin.2 Cod proc.civ.

Nulitatea formelor de executare este justificata si prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale din data de 18.12.2015, care a declarat neconstituţionale dispoziţiile art.666 Cod proc.civ.

Astfel, executarea silita a început in baza unui titlu executoriu care, in mod neconstituţional, a fost investit cu formula executorie, fapt ce era de notorietate la momentul începerii executării.

Prin raportare la dispoziţiile art. 713 alin. 2 Cod proc. civ., în ce priveşte întinderea titlului executoriu, onorariul de succes se acorda in anumite situaţii pentru a se evita abuzul.

Astfel, acesta nu poate fi perceput decât pentru rezultatul deosebit pe care intimatul putea sa-l obţină. Soluţia obţinuta in apel nu i-a adus nici un beneficiu, astfel ca nu reprezintă un rezultat remarcabil. Singura activitate realizata de intimat a fost aceea de asistare la un termen de amânare, fără discuţie şi la termenul de judecata, ceea ce nu justifica un onorariu atât de mare.

De asemenea, faţa de dispoziţiile Deciziei nr. 2131/2013 a ICCJ, Contractul de asistenta juridica si Actul adiţional nr. 1 la contrat nu au caracter aleatoriu, nepresupunând riscul pierderii.

În drept au fost invocate disp.art.712 şi urm. cod proc.civ.

Intimata SCPA CC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibila, in principal şi in subsidiar, ca neîntemeiata, menţinerea actelor de executare in dosarul nr.128A/2016, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea este inadmisibila raportat la faptul ca, pe calea contestaţiei partea ar putea invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, in condiţiile in care nu ar avea la indemna o alta acţiune pentru valorificarea acestuia, in speţa constatarea nulităţii absolute/restrângerea, lămurirea clauzelor apreciate ca fiind nelegale.

Convenţia lor constând in plata unui onorariu fix, plus procentual si nu onorariu de succes, nu întruneşte condiţiile de pact quota litis fiind o convenţie încheiată între părţi şi negociată.

Onorariul a fost stabilit raportat la natura si complexitatea cauzei si a echitabilităţii.

În baza contractului de asistenta juridica nr.1494160/21.11.2015, societatea profesionala a depus eforturi susţinute faţă de obiectul cauzei iar contractul s-a încheiat cu condiţiile stabilite in acest document.

Nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 712 alin. 2, se impune respingerea cererii ca inadmisibilă.

Cu privire la necompetenta, din punct de vedere teritorial a executorului judecătoresc, se arată că, în afară de contestator au mai fost şi alţi debitori, astfel că, în mod corect, executorul judecătoresc a pornit procedura executării, notificând toate instituţiile bancare în acest sens.

Legat de Decizia Curtii Constitutionale nr. 895/17.12.2015, aceasta a inceput sa-si produca efectele la data publicarii in Monitorul Oficial, respectiv 04.12.2016, executarea silita începând la data de 03.12.2016.

Cu privire la soluţia obţinută în calea de atac este de remarcat faptul că pedeapsa inculpatului s-a majorat de la 2 la 3 ani, latura civilă rămânând neschimbată.

Pe cale de consecinţă, se solicita respingerea ca inadmisibila a contestaţiei, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, menţinerea actelor de executare si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

S-au indicat ca probe înscrisuri, martori, interogatoriu.

În drept, au fost invocate disp. art.201 şi urm. Cod proc. civ., art.1270 Cod civ., art. 711 si urm. Cod proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1112/25.07.2016 pronunţată în dosarul nr. X/232/2016 Judecătoria Găeşti a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, a admis contestaţia, a anulat formele de executare în dosarul nr.128/A/2016 al BEJ CC, a constatat că CC nu datorează onorariul de succes şi a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, către contestator.

În motivare a reţinut că prin cererea de executare silita înregistrata la data de 03.02.2016, la BEJA CC, creditoarea SCPA CC a solicitat înregistrarea cererii de executare silita si deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului CC, in baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015 si Actul adiţional nr.1 la Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015, investit cu formula executorie.

Prin încheierea din data de 03.02.2016, s-a admis cererea creditoarei, s-a încuviinţat executarea silita împotriva debitorului, deschizându-se dosarul de executare silita nr.128/A/2016.

Sumele de executat se compun din 28,000.00 lei, debit, la care se adaugă 3,391.23 lei cheltuieli de  executare.

Potrivit Legii nr. 51/1995, CC si SCPA CC au încheiat la data de 24.11.2015 Contractul de asistenta juridica seria B nr.14941160 si Actul adiţional nr.1 la contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160, obiectul contractului fiind asistare, reprezentare, formulare cereri diverse in fata instanţei de judecata, a executorilor judecătoreşti, a asiguratorului, CC, operaţiuni fiduciare, prin actul adiţional adăugându-se si alte operaţiuni, detaliate in cerere (f.3-4).

Au convenit un onorariu de avocat aferent prestaţiilor, in cuantum de 100 lei (art. 2.1), precum şi un onorariu de succes în procent de 20%, fie din totalul despăgubirilor obţinute de client in situaţia in care litigiul avea sa fie soluţionat printr-o hotărâre penala definitiva, fie din valoarea tranzacţiei sau a oricărui alt acord sau act încheiat de aceştia in situaţia in care litigiul avea sa fie soluţionat in mod amiabil, intimatul urmând sa încaseze onorariul de succes pentru fiecare suma încasata de client (contestator) de la persoana vinovata, de la societatea de asigurări sau de la CC, inclusiv in cazul unor plaţi periodice. Sumele de bani sunt datorate si in situaţia in care contractul de asistenta juridica încetează prin orice modalitate, inclusiv prin renunţare unilaterala din partea clientului.

A mai reţinut soluţia pronunţată prin sentinţa penală nr. 1766/28.09.2015, pronunţata de Judecătoria Găeşti in dosarul nr.X/232/2015, constatând că prin aceasta CC a fost obligat sa plătească contestatorului suma de 140.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului soţiei însărcinate in luna a şaptea si a fiului, in vârsta de 2 ani.

Conform Deciziei Penale nr. 46/18.01.2016, pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr.X/232/2015, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lânga  Judecătoria Găeşti si partile civile CC, etc. împotriva sentinţei penale nr.1766/28.09.2015, fiind desfiinţata in parte latura penala, in rejudecare majorând pedeapsa aplicata inculpatului, la 3 ani închisoare, cu menţinerea modalităţii de executare a pedepsei. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, respingându-se, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabil civilmente CC

Instanţa a reţinut că suma ce face obiectul actelor de executare silită în dosarul nr. 128/A/2016, respectiv 28.000,00 lei, debit, reprezintă 20% din sumele menţionate cu titlu de despăgubiri, ce fac obiectul sentinţei penale nr. 1766/28.09.2015, pronunţata de Judecătoria Găeşti in dosarul nr.X/232/2015, la care se adaugă 3,391.23 lei cheltuieli de  executare.

Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015 si Actul adiţional nr.1 la Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015, investit cu formula executorie are calitatea de titlu executoriu.

În ceea ce priveşte admisibilitatea contestaţiei, a reţinut că potrivit disp. art. 31 alin. 3, teza I din Legea nr. 51/1995, contractul de asistenta juridica, legal încheiat, este titlu executoriu.

Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015 si Actul adiţional nr.1 la Contractul de asistenta juridica, seria B nr.14941160/24.11.2015, acte investite cu formula executorie, au calitate de titlu executoriu. Nefiind vorba de o hotărâre judecătorească, contestatorul are dreptul de a invoca pe calea contestaţiei aparari de fond, drept conferit de disp. art. 713 alin. 2 Cod proc.civ.

Potrivit disp.art.31 alin.1 din Legea nr.51/1995, art.129 alin.1, lit.d si alin.6 din Statutul profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea nr.64/2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, pentru activitatea sa profesionala, avocatul are dreptul la onorariu, inclusiv a unuia de succes, stabilit cu titlu complementar, in funcţie de rezultatul sau de serviciul furnizat, constând intr-o suma fixa sau variabila stabilita pentru atingerea de către acesta a unui anumit rezultat, fara sa se încalce dispoziţiile art.130 din Statutul profesiei de avocat, privind pactul de quota litis.

Singura motivare reala care l-a determinat pe contestator sa încheie un nou contract de asistenta juridica pentru care au stabilit un onorariu de succes, a fost angajamentul avocatului de a obţine, prin decizia de apel, majorarea sumelor pe care instanţa de fond le stabilise in favoarea sa, lucru care nu s-a întâmplat.

Astfel, Conform art.2.1 din Contractul de asistenta juridica părţile au convenit un onorariu de succes in procent de 20%, tocmai din valoarea pretenţiilor ce urmau sa fie admise contestatorului in cauza penala nr.X/232/2015.

Neobţinându-se o majorare a cuantumului pretenţiilor acordate de instanţa de fond, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea onorariului de succes.

Având in vedere ca prin clauza prev.de art.2.1 din Contractul de asistenta juridica a fost nesocotita interdicţia menţionata expres in art.130 din Statutul profesiei de avocat, aceasta este nula absolut.

Conform disp.art.632 Cod proc.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar în cauză, contractul de asistenţă juridică şi-a pierdut caracterul executoriu, dosarul de  executare având ca obiect executarea onorariului de succes, stabilit in baza unei clauze nula absolut, practica judiciară fiind în acest sens.

Intimata a susţinut că, în realitate, nu este vorba de un onorariu de succes, ci de unul compus dintr-o suma fixă şi una procentuală, aspect contrazis de clauza nr.2.1 din contract, clară precisă neechivocă şi care nu poate conduce la o altă concluzie.

Dincolo de cele menţionate, se impune anularea tuturor formelor de executare, actele de  executare fiind îndeplinite de un executor judecătoresc necompetent, fata de dispoziţiile art. 782 alin. 2 Cod proc. civ.

Nulitatea formelor de executare nu este justificata prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr.895/17.12.2015, care a declarat neconstituţionale dispoziţiile art.666 Cod proc. civ., decizie care a început sa-si producă efectele la data publicării in Monitorul Oficial, respectiv 04.12.2016, executarea silita începând la data de 03.12.2016.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel intimatul SCPA CC solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii contestaţiei la executare.

În motivare a arătat că, prin dispozitivul hotărârii apelate, prima instanţa a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea tuturor actelor de executare făcute de către executorii judecătoreşti, că anulările dispuse de către instanţă, la cererea contestatorilor au fost justificate, motivate prin hotărârea apelată numai prin afirmaţiile făcute de către contestatori pe marginea contractului de asistenţă juridică seria B nr. 14941160 şi a actului adiţional nr. 1 la contractul de asistenţă juridică seria B nr. 14941160, încheiat de către părţi la data de 07.02.2014, că deşi contractul dovedeşte semnarea acestuia de către toate părţile implicate, deci manifestarea consimţământului liber al acestora, din motivarea hotărârii, nu rezultă îndeplinirea sau nu a condiţiilor de validitate a contractului cerut la anulare sau modalitatea de executare a acestuia în fapt şi nici motivele pentru care fiecare act pus în executare sau încheierile cerute a fi anulate au fost supuse acestei sancţiuni.

A mai arătat că greşeala constă în aceea că, deşi constată existenţa în contractul incriminat a onorariului de avocat format din sumă fixă şi din onorariu de succes, deci constată existenţa legală a onorariului, ce corespunde exigenţelor art. 129 litera b si c din statutul avocaţilor şi face şi menţiunea în alin. 6 al filei 5 din considerente că „avocatul are dreptul la onorariu, inclusiv a unuia de succes” şi, deşi redă conţinutul normei 129 alin. 6 din statutul profesiei de avocat, cu referire pe larg la categoria onorariului de succes, conchide finalmente că acesta este nedatorat.

Opinează apelantul că instanţa a admis contestaţia la executare ca o consecinţa a anularii doar a clauzei 2.1 din contractul de asistenţă juridică ce reprezenta titlul executoriu pus în executare, clauză referitoare la onorariul de succes prevăzut în contractul dintre avocat şi contestatori, onorariu agreat de părţile contractante la momentul încheierii contractului.

Totodată, apelantul invocă lipsa de competenţă materiala a judecătoriei, prin prisma faptului că potrivit art. 131 C.proc.civ., instanţa era obligată, din oficiu, să-şi verifice şi să-şi stabilească competenţa, dat fiind că cea materială este reglementată de norme de ordine publică, având deci caracter absolut, mai ales că, aşa cum constată în alin. l fila 7 din considerentele hotărârii, instanţa avea de judecat „un alt titlu decât o hotărâre judecătorească”, constatând natura „de alt titlu” şi analizând şi prevederi ale legii avocaţilor referitoare la onorariul avocaţial, instanţa era obligata să aplice prevederile legii speciale, nu numai din perspectiva prevederilor art. 31 alin. 3, potrivit cu care contractul de asistenţă juridică în cauză este titlu executoriu, dar şi al celor alăturate, respectiv art. 32 din legea avocaţilor care stabileşte că „contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului”, în acelaşi sens fiind şi prevederea din art. 132 din Statutul profesiei de avocat.

A mai arătat că potrivit normelor speciale din Legea organică specială, coroborate cu prevederile art. 713 alin. 2 C.proc.civ., ultima teză, referitoare la existenţa excepţiei conform căreia dacă o lege prevede în legătura cu un titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui, în cadrul contestaţiei la executare nu se pot invoca motive de fapt şi de drept, acolo unde este vorba de un alt titlu decât o hotărâre judecătorească. Aşadar, instanţa trebuia să constate o altă competenţă de soluţionare a problemei onorariului de avocat, respectiv cea a decanului şi, pe de altă parte, în prezenţa interdicţiei create pe cale de excepţie, nu trebuia să permită judecarea şi soluţionarea cauzei pe motive de fapt şi de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, în mod greşit instanţa menţionând că pentru desfiinţarea contractului de asistenţă juridică, nu ar fi prevăzută o cale procesuală specifică, în afara dreptului comun.

A mai menţionat că, contestatorul care se consideră lezat în drepturile sale, nu a înţeles în mai mult de 6 luni de zile de la semnarea contractului să îl rezilieze.

Totodată, a relatat că în cursul anului 2015, la sediul societăţii de avocatură s-a prezentat intimatul contestator în vederea reprezentării şi apărării intereselor sale şi ale familiei sale într-un dosar având ca obiect ucidere din culpă, respectiv un accident rutier soldat cu decesul soţiei şi fiului acestuia, primul aspect avut în vedere fiind cel cu privire la onorariul de avocat cu care acesta a fost de acord, că în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate în calitate de apărător ales a depus toate diligentele necesare pentru a le apară interesele prin reprezentarea şi formularea de cereri atât în faza de judecată a apelului cât şi în faza de executare silită, că dosarul penal a fost soluţionat în două termene de judecată, iar la data de 18.01.2016 a fost pronunţată soluţia de către Curtea de Apel Ploieşti, prin care a fost admis apelul intimatului contestator şi agravată pedeapsa inculpatului cu menţinerea dispoziţiilor civile ale sentinţei apelate.

A mai precizat că în decursul celor trei luni de când s-a semnat contractul şi până la finalizarea dosarului, intimatul contestator s-a prezentat de nenumărate ori la sediul societăţii în vederea discutării dosarului, că în vederea încasării sumelor de bani obţinute prin hotărârea judecătorească definitivă au fost mandataţi prin contractul de asistenţă juridică să încaseze inclusiv sumele de bani în numele clienţilor, însă aceştia, prin care şi intimatul contestator au înţeles ca exact în ultima secundă, la încasare, să ia legătura cu debitorul societate de asigurări şi să urmărească neplata, că până în prezent nu au primit nicio suma de bani reprezentând onorariul pentru serviciile juridice prestate, intimatul contestator nerespectându-şi obligaţiile contractuale şi că pentru acest motiv a înţeles să solicite executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică.

Cu privire la susţinerile contestatorului privind faptul că apelul a fost respins şi ca nu s-a înregistrat nici un succes al avocatului a arătat că acesta este probabil în eroare, apelul său fiind admis, iar pe latura penală fiind agravată de către instanţa de judecată pedeapsa acordată inculpatului de la 2 la 3 ani, aspecte pe care familia insista foarte mult, însă latura civila a rămas la fel şi că soluţia ar fi putut fi şi defavorabilă, în sensul admiterii apelului fondului de protecţie şi de micşorare a daunelor acordate, cunoscută fiind practica Curţii de Apel Ploieşti cu privire la micşorarea daunelor morale.

În dovedire a solicitat proba  cu înscrisuri, doi martori şi interogatoriul contestatorului.

În drept, invocat dispoziţiile art. 466 şi urm. C.proc.civ., art. 1270 C.civ. şi art. 711 şi urm. C.proc.civ.

La data de 31.10.2016, intimatul contestator a formulat întâmpinare şi apel incident (f. 14-17).

Prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În motivare a arătat că a dovedit nevalabilitatea şi nelegalitatea contractului de asistenţă juridică anularea acestuia neavând la baza doar afirmaţiile sale, aşa cum menţionează apelantul, că dispoziţiile legale ce au stat la baza anulării au fost Codul civil, Statutul profesiei de avocat şi Legea nr. 51/1995, că în mod corect instanţa a concluzionat că: neobţinându-se o majorare a cuantumului pretenţiilor acordate de instanţa de fond nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea onorariului de succes, că prin art. 2.1 din contract a fost nesocotită interdicţia prevăzut de art. 130 din Statutul profesiei de avocat cu consecinţa nulităţii absolute a acesteia şi că în speţă contractul de asistenţă şi-a pierdut caracterul executoriu, onorariu de succes fiind stabilit în baza unui onorariu de succes stabilit în baza unei clauze nule absolut.

A mai arătat că, mai mult, în cauză constatându-se existenţa unui pact de quota-litis, apărările superficiale nici nu mai pot fi antamate, în prezenţa nulităţii absolute evidente, că apelanta nu înţelege de ce au fost anulate actele de executare, însă aceasta a fost consecinţa constatării nevalabilităţii titlului executoriu, că sunt îndeplinite condiţiile de constatare a pactului de quota-litis de vreme ce titlul executoriu a fixat un onorariu fix de 100 lei ce nici nu a fost achitat în realitate, onorariu disproporţionat faţă de onorariu de succes pretins în formă procentuală, că activitatea apelantului a fost infimă, iar în dosar au existat 7 părţi, fiecăreia pretinzându-i-se câte un procent foarte mare, nejustificat în raport cu munca prestată.

A mai menţionat că în mod corect prima instanţă nu a primit apărările apelantului potrivit căreia ar fi perceput un onorariu de avocat format din sumă fixă şi onorariu de succes, în raport de clauza 2.1 din contract.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei a solicitat respingerea ca tardiv formulată, arătând totodată că prima instanţă şi-a verificat competenţa, apelanta exprimându-şi la acel moment acordul cu privire la aceasta, că în raport de dispoziţiile art. 712 alin. 2 C.proc.civ. în mod corect instanţa a ajuns la concluzia că este competentă, de vreme ce contestatorul a intenţionat a supune analizei instanţei anularea unor clauze contractuale abuzive şi nu o mediere asupra onorariului stabilit nelegal

În ceea ce priveşte diligenţele avocaţiale prestate a menţionat că apelanta admite că doar a susţinut apelul declarat de avocatul angajat anterior şi cuantumul daunelor nu a fost majorat.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin apelul incident a solicitat analizarea şi a contestaţiei sale împotriva executării silite însăşi ce nu a mai fost analizată de instanţa de fond ca urmare a soluţiei pronunţate.

În motivare a arătat că a formulat contestaţie şi împotriva executării silite însăşi, motivat de necompetenţa executorului judecătoresc, de vreme ce executarea a fost în mod nelegal efectuată pentru mai mulţi debitori cu domicilii diferite, iar domiciliul său nu este în municipiul Bucureşti.

La data de 21.11.2016 apelantul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 34-35), prin care a solicitat respingerea apărărilor formulata de intimatul CC.

În motivare a arătat că anularea dispusă de către instanţă, numai în legătură cu clauza privitoare la onorariul avocat, adică a preţului contractului a fost motivată prin hotărârea apelată numai în considerarea afirmaţiilor făcute de către contestatori pe marginea contractului de asistenţă juridică, că hotărârea ţine cont doar de prevederile indicate şi de interpretarea subiectiv greşită făcută de către contestatori şi numai cu privire la unele aspecte ale pactului de quota litis, fără a observa necesitatea întrunirii cumulative a condiţiilor cerute de lege pentru calificarea acestui pact ca atare.

A mai arătat că hotărârea încalcă principiul aflării adevărului, ce implica stabilirea tuturor împrejurărilor de fapt ale cauzei că hotărârea analizează contractul contestat sub aspectul onorariului de avocat, ignorând prevederile art. 32 din Legea avocaţilor cât şi art. 132 din Statutul profesiei de avocat, care, în materie de onorarii stabileşte competenţa la nivelul organelor de conducere ale baroului, respectiv decanul acestuia, ce soluţionează conform principiului medierii (alin. 2 art. 132), că deşi se constată existenţa în contractul incriminat a onorariului de avocat format din sumă fixă şi din onorariu de succes, deci existenţa legală a onorariului ce corespunde exigentelor art. 129 litera b si c din Statutul profesiei de avocat, respinge ideea legalităţii acestuia printr-o interpretare eronată.

A mai arătat că ceea ce a anulat instanţa de fond reprezintă preţul unui contract bilateral şi că această sancţiune nu poate fi catalogată ca fiind o nulitate absolută, întrucât nu este vorba de un interes obştesc, general, ci particular, al unei părţi contractante, că este imposibilă sustragerea numai a uneia din părţi de la îndeplinirea obligaţiei şi executarea prestaţiei la care s-a obligat fără ca aceasta să fie sancţionată în acest context şi că pentru pactul de quota litis, nu este prevăzută prin lege sancţiunea anularii.

Cu privire la apelul incident a solicitat respingerea acestuia, apreciind că executorul judecătoresc este competent raportat la normele de procedura în vigoare la data promovării executării silite.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate,a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

În ceea ce priveşte apelul incident, având în vedere că, deşi i s-a pus în vedere prin citaţie să depună dovada achitării taxei de timbru acesta nu s-a conformat, arătând prin avocat că nu mai insistă în soluţionare, în raport de dispoziţiile art. 197 C.proc.civ., urmează a anula ca netimbrat apelul incident declarat de intimatul – contestator CC, domiciliat în comuna CC.

În ceea ce priveşte motivul de apel privind necompetenţa materială a Judecătoriei Găeşti, tribunalul reţine că nu este întemeiat.

Astfel, pe de o parte, apelantul intimat nu a invocat această excepţie la primul termen de judecată în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. 2 C.proc.civ., fapt care, în raport de dispoziţiile art. 480 alin. 4 C.proc.civ., înlătură posibilitatea anulării hotărârii apelate pentru motivul necompetenţei materiale.

Pe de altă parte, excepţia nu este întemeiată, de vreme ce prima instanţă a fost investită cu o contestaţie la executare propriu zisă şi o contestaţie la titlu, formulată conform art. 712 alin. 2 C.proc.civ., prin care se invocă apărări de fond cu privire la titlul executoriu.

Conform art. 714 alin. 1 şi 3 raportat la art. 651 alin. 1 C.proc.civ. competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la domiciliul debitorului. Ori, cum domiciliul debitorului este în CC, din circumscripţia Judecătoriei Găeşti, în mod corect Judecătoria Găeşti a constatat că este competentă să judece cauza.

În ceea ce priveşte motivul de apel privind inadmisibilitatea contestaţiei la titlu, tribunalul reţine că nu este întemeiat.

Conform art. 713 alin. 2 C.proc.civ. „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui”.

Ori, dispoziţiile art. 132 din Statutul profesiei de avocat nu reglementează o cale procesuală pentru desfiinţarea contractului de asistenţă juridică, ci o modalitate de mediere, de conciliere a avocaţilor cu clienţii acestora şi priveşte doar onorariile. Ori, dispoziţiile art. 713 alin. 2 C.proc.civ. vizează o cale procesuală, deci de o cale efectivă de acces la o instanţă care să permită analiza valabilităţii clauzelor contractului de asistenţă juridică.

Tribunalul reţine că nu există o cale de atac specifică pentru desfiinţarea contractului de asistenţă juridică, acesta putând fi desfiinţat doar pe calea de drept comun, respectiv prin acţiunea în anulare/constatarea nulităţii ce nu îndeplineşte condiţia specificităţii cerută de art. 713 alin. 2 C.proc.civ. mai sus citat.

În ceea ce priveşte motivul de apel privind valabilitatea clauzei privind onorariul în procent de 20%, tribunalul reţine că nu este întemeiat.

Prin sentinţa penală nr. 1766 din 28.09.2015, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2015 a fost condamnat numitul CC la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă, acesta fiind obligat în solidar cu CC la plata către intimatul contestator, în calitate de parte civilă, a sumei de 140.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, printre alţii, CC, solicitând reducerea cuantumului despăgubirii, aşa cum rezultă din susţinerile apelantului intimat (f. 34 dosar primă instanţă) necontestate de intimatul contestator, şi intimatul contestator, solicitând majorarea pedepsei şi a despăgubirilor, aşa cum rezultă din susţinerile concordante ale părţilor.

La data de 24.11.2015 a fost încheiat contractul de asistenţă juridică seria B, nr. 1494160 (f. 8) şi actul adiţional la acesta (f. 9) între apelantul intimat Societate Civilă Profesională de Avocaţi şi intimatul contestator în calitate de client.

La punctul 2.1 din contract (f. 8) se menţionează că „onorariul convenit este în cuantum de 100 lei + 20 % din totalul despăgubirilor obţinute”.

Conform art. 2 din actul adiţional se adaugă la clauzele privind onorariul punctul 2.3 ce menţionează că „onorariul convenit este în cuantum de 100 lei – onorariu fix” şi 2.4 privind un onorariu de succes de 20 % din fiecare sumă încasată de client, „în afara onorariului fix prevăzut la art. 2.1”.

Prin decizia penală nr. 46 din 18.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. X/232/2015 au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti şi al intimatului contestator împotriva sentinţei penale nr. 1766 din 28.09.2015, pronunţată de Judecătoria Găeşti cu singura consecinţă a majorării pedepsei aplicate inculpatului la 3 ani închisoare. Totodată, a fost respins apelul părţii responsabile civilmente CC.

Aspectele invocate de apelant vizează inexistenţa unui onorariu de succes, ci a unui onorariu în cotă procentuală şi greşita apreciere privind neîntrunirea condiţiilor de valabilitate a clauzei ce stabilea acest onorariu.

În ceea ce priveşte primul aspect, tribunalul reţine că prin contractul de asistenţă juridică în cauză, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional, s-a stabilit un onorariu de succes.

Astfel, în forma iniţială a contractului menţiunea privind onorariul de „20 % din totalul despăgubirilor obţinute” necesita ea însăşi interpretare pentru a stabili dacă viza un onorariu în cotă procentuală independent de rezultatul litigiului şi raportat la sumele deja obţinute prin sentinţa penală sau un onorariu de succes.

În raport de modificările din actul adiţional, prin care se menţionează clar că onorariul fix este de 100 lei, iar onorariul de succes este de 20 % din sumele ce se vor încasa de client, rezultă în mod clar existenţa unui onorariu fix de 100 lei şi a unui onorariu de succes de 20 %.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor pentru ca onorariul de succes să fie datorat, tribunalul reţine următoarele:

În cuprinsul contractului nu a fost definit succesul, în raport de care acest onorariu ar fi datorat. Astfel, din art. 1.3 din actul adiţional rezultă că scopul stabilit de părţi demersurilor apelantului intimat pentru intimatul contestator este obţinerea daunelor materiale şi morale şi nu majorarea pedepsei aplicate inculpatului aşa cum în mod nereal invocă apelantul.

Contractul de asistenţă juridică în cauză nu avea în ceea ce priveşte clauza privind onorariul de succes caracter aleatoriu. Astfel, în oricare dintre soluţiile pronunţate de instanţa de apel intimatul apelant obţinea cu titlul de onorariu de succes procentul aplicat la suma obţinută în primă instanţă ce nu era vizată de micşorarea solicitată prin apelul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii.

Totodată, tribunalul reţine că în mod corect prima instanţă a apreciat că, prin modul de stabilire a onorariului au fost încălcate dispoziţiile art. 130 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, privind interdicţia inserării în contract a unui pact de quota litis.

Astfel, deşi în cuprinsul contractului de asistenţă juridică se menţionează şi o sumă fixă, aceasta are o valoare infimă, derizorie şi nu a fost stabilită pentru a fi plătită, ci doar pentru a ascunde pactul de quota litis inserat în contract.

Totodată, suma de 100 lei este de 280 de ori mai mică decât onorariul de succes vizat de apelantul intimat, nu a fost plătită şi nici nu a fost măcar pretinsă prin cererea de executare silită.

Ori, onorariul fix trebuie să reflecte aprecierea de către părţi a contravalorii activităţii prestate de avocat, respectiv să îndeplinească condiţiile de proporţionalitate în raport de natura şi complexitatea cauzei şi la acesta se adaugă onorariul de succes cu titlu complementar prin raportare la atingerea unui anumit rezultat convenit de părţi.

Totodată, în ceea ce priveşte motivul de apel privind nemotivarea anulării actelor de executare, tribunalul reţine că nu este întemeiat, având în vedere că din cuprinsul sentinţei civile apelate rezultă că instanţa a motivat în mod judicios această soluţie, prin raportare la cele două motive de nulitate menţionate: nevalabilitatea clauzei privind onorariul de succes şi respectiv necompetenţa judecătorului.

În legătură cu acest din urmă aspect, tribunalul reţine că în mod temeinic şi legal instanţa a reţinut că executorul judecătoresc nu este competent.

Astfel, executarea a fost efectuată de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi CC, cu sediul în Bucureşti.

Conform art. 652 alin. 1 C.proc.civ. şi în raport de faptul că în cauză nu a rezultat existenţa unor bunuri imobile sau mobile sau a unor conturi deschise pe raza Curţii de Apel Bucureşti, competenţa efectuării actelor de efectuare împotriva intimatului contestator revenea executorilor judecătoreşti din raza Curţii de apel Ploieşti, unde este situat domiciliul acestuia. În acest sens, faptul că executarea a pornit împotriva mai multor debitori nu are relevanţă, de vreme ce legea nu stabileşte vreo excepţie pentru această situaţie de la regula stabilită în art. 652 alin. 1 C.proc.civ.

Prima instanţă se raportează în mod eronat în stabilirea competenţei executorului la Decizia nr. 895/2015 a Curţii Constituţionale privind declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 666 C.proc.civ. privind încuviinţarea executării silite de către executor, decizie ce nu era aplicabilă în cauză, atât prin raportare la problema de drept în discuţie, cât şi prin raportare la data încuviinţării executării şi la îndrumările privind aplicarea acesteia din considerentele deciziei.

Acest aspect nu impietează însă cu nimic asupra soluţiei pronunţate.

Prin urmare, în mod temeinic şi legal prima instanţă a constat că onorariul de succes nu este datorat de către intimatul contestator şi a anulat actele de executare.

Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 480 C.proc.civ., va respinge apelul formulat ca nefondat şi va păstra sentinţa civilă apelată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Anulează ca netimbrat apelul incident declarat de intimatul – contestator CC, domiciliat în comuna CC.

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – intimat S.C.P.A. CC, cu sediul în  CC, împotriva sentinţei civile nr. 1112/25.07.2016, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2016, în contradictoriu cu intimatul – contestator CC, domiciliat în  CC.

Păstrează sentinţa civilă apelată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 19.12.2016.

Domenii speta

Spete similare