Furt calificat – a se vedea Decizia nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale

Dosar nr. 1436/244/2010 furt calificat – a se vedea Decizia nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 23/A

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : BALAN LAURA-MONICA

Judecător : NICULACHE LUMINIŢA

Grefier : BODESCU PANSELUŢA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare apelul penal declarat de inculpatul C E C,  împotriva sentinţei penale nr. 358 din 12.11.2010 a Judecătoriei Huşi, pronunţată în dosarul penal nr. 1436/244/2010.

Obiectul cauzei : infracţiunea prev. de art. 208-209 lit.e Cod penal.

 La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc părţile : inculpatul apelant şi partea vătămată intimată PG.

Procedura legal îndeplinită – fără citare părţi.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică de la 19 ianuarie 2011 şi s-au consemnat în încheierea de şedinţă aferentă. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru termenul din 26 ianuarie 2011 şi, ulterior, pentru termenul de azi, încheierile de şedinţă de la termenele din 19 ianuarie 2011, respectiv 26 ianuarie 2011, făcând parte integrantă din prezenta decizie.

Deliberând, 

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 358, pronunţată la data de 12.11.2010 de către Judecătoria Husi, în cauza înregistrată sub nr. 1436/244/2010, Judecătoria Husi, respingând cererea formulată de inculpat de schimbarea încadrării juridice conform art.334 cod pr. pen. din infracţiunea de furt calificat, faptă prev. şi ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.”e” cod pen. pentru săvârşirea căreia a fost trimis în judecată în infracţiunea de însuşirea bunului găsit, faptă prev. şi ped. de art.216 cod pen, a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.”e” cod pen., cu aplicarea art.74 lit.”a,b,c” şi 76 lit.”c” cod pen., interzicându-i pe durata prevăzută de art.71 alin.2 cod pen.,exerciţiul drepturilor prev.de art.64 lit.”a” teza a II-a şi b cod pen.

În baza art.81 şi 82 cod pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei fixându-i termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale în baza art.71 alin.5 cod pen., a dispus si suspendarea pedepselor accesorii.

Apoi, sub aspectul laturii civile, a constat că prejudiciul cauzat a fost recuperat de către partea vătămată, care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a se pronunţa astfel , instanţa a retinut faptul că în fapt, în ziua de 2.04.2010, partea vătămată a mers la ATM-ul amplasat la Banca Transilvania pentru a-şi retrage bani din contul de salarii. După ce a efectuat operaţiunile necesare, pe monitorul ATM-ului a apărut menţiunea „suma nu poate fi procesată”. Partea vătămată a mai repetat operaţiunea şi după ce i-a fost eliberat cardul, a stat un interval de timp, însă vâzănd că nu sunt eliberaţi banii, a plecat. În spatele părţii vătămate se afla inculpatul, care în momentul în care a ajuns în faţa monitorului a văzut o sumă de bani în locaşul aparatului.

Fără a efectua vreo operaţiune, inculpatul a luat banii şi a plecat. A doua zi, partea vătămată s-a prezentat din nou la ATM-ul Băncii Transilvania, ocazie cu care a aflat că în contul său erau fonduri insuficiente. După ce a mers la funcţionarii băncii, a aflat că suma de 730 lei pe care o solicitase în ziua precedentă a fost extrasă. Efectuându-se verificări şi vizionându-se caseta cu înregistrarea de la camera de supraveghere a ATM-ului, martorul BC, economist în cadrul băncii a constatat că cel care a luat banii părţii vătămate a fost inculpatul .

În timpul cercetărilor, inculpatul a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, declarând că într-adevăr în ziua de 02.04.2010, în jurul orelor 16,30 a mers la ATM-ul Băncii Transilvania şi după plecarea părţii vătămate, pe care nu o cunoştea, fără a efectua vreo operaţiune, a luat banii care tocmai apăruseră în locaşul aparatului. Deşi putea să ducă banii în bancă, întrucât aceasta era deschisă, nu a procedat aşa, ci şi i-a însuşit.

Situaţia de fapt, astfel reţinută, rezultă din analiza coroborată a declaraţiei inculpatului, cu cele ale martorilor audiaţi, precum şi cu aspectele consemnate în procesele verbale încheiate de organele de cercetare penală.

Astfel, fiind audiat inculpatul, a recunoscut comiterea faptei, aşa cum s-a reţinut, iar depoziţia sa analizată în lumina disp.art.69 cod pr.pen. serveşte la aflarea adevărului întrucât se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului, de a sustrage o sumă de bani aparţinând părţii vătămate, de la ATM-ul Băncii Transilvania, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.”e” cod pen.

În ceea ce priveşte cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prev.şi ped.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.”e” cod pen. în infracţiunea de însuşirea bunului găsit prev.de art. 216 cod pen, instanţa de fond a retinut că nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea de însuşirea bunului găsit aşa cum a pretins acesta în faţa instanţei deoarece din probe rezultă că partea vătămată nu a abandonat suma de bani la ATM , după ce i s-a eliberat cardul, a stat un interval de timp însă văzând că pe monitorul ATM-ului a apărut menţiunea că suma nu poate fi procesată, a plecat.

În spatele părţii vătămate s-a aflat inculpatul care în momentul când a ajuns în faţa ATM-ului a văzut o sumă de bani, în lăcaşul aparatului pe care şi-a  însuşit-o. nu constituie obiect material al infracţiunii de însuşirea banului găsit, deoarece suma de bani nu a ieşit din posesia părţii vătămate. Chiar dacă susţinerea inculpatului că partea vătămată şi-ar fi uitat banii din ATM, fapta de a-şi însuşi acea sumă de bani, constituie infracţiunea de furt şi nu infracţiunea de însuşire a bunului găsit deoarece inculpatul ştia cui aparţin banii.

Or, în cazul infracţiunii prev.de art. 216 cod pen., făptuitorul nu trebuie să cunoască proprietarul bunului. Raportat acestor considerente, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, ca nefondată.

Văzând că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat cu vinovăţie, instanţa a dispus antrenarea răspunderii penale a acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptei,  urmările produse şi cele care se puteau produce, valoarea prejudiciului,  persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este necăsătorit, este angajat la UM 01776 Huşi.

Având în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, este tânăr, fără antecedente penale, de atitudinea sinceră şi cooperantă pe care acesta a avut-o în timpul procesului penal, de recunoaştere şi de regret a săvârşirii faptelor, de recunoaştere în totalitate a prejudiciului, instanţa i-a acordat  circumstanţe judiciare atenuante, prev. de art.74 lit.”a,b,c” cod pen., dispunând, ca în baza art.76 lit.”c” cod pen., coroborarea pedepselor aplicate sub minimul special prev. de lege pentru infracţiunea de furt calificat, faptă prev. şi ped.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.”e” cod pen.

La individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, instanţa, din analiza coroborată a lucrărilor şi materialelor dosarului şi-a format convingerea că scopul real al acesteia, prev.de art.52 cod pen., poate fi realizat şi fără executarea în regim de detenţie.

Inculpatul, în termenul legal prev. de art. 363 Cpp, a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 358/12.11.2010 a Judecătoriei Bârlad pe care a criticat-o, în ceea ce priveşte latura penală , pentru netemeinicie.

Astfel, a arătat apelantul că, sentinţa este neîntemeiată deoarece , în mod greşit, a fost respinsă cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptei retinute în sarcina sa din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.eCp în infracţiunea de însuşire a bunului găsit prev. de art. 216 Cp, care este încadrarea juridică corectă.

În al doilea rând, inculpatul apelant, prin apărător, a învederat faptul că , raportat la împrejurarea că a recunoscut săvârşirea faptelor retinute în sarcina sa , se impune a fi retinută în sarcina sa si cauza legală generală de reducere a pedepsei prev. de art. 320 ind.1 al.7 Cpp , cu consecinţa reducerii limitelor speciale ale pedepse i cu 1/3.

Examinând  hotărârea atacată, în raport de motivele astfel invocate, precum si din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 al.2 Cpp, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, tribunalul constată faptul că apelul declarat de către inculpatul este întemeiat doar  în ceea ce priveşte incidenţa în spetă a cauzei legale generală de reducere a pedepsei prev. de art. 320 ind.1 al.7 Cpp.

Înainte de toate, tribunalul constată că, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond situaţia de fapt si vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. e Cp,  pe baza probelor administrate în cauză , respectiv a declaraţiilor  de recunoaştere ale inculpatului  coroborate cu depoziţiile martorului BC , ale părtii vătămate P G, cu CD-ul cu imagimile înregistrate de sistemul de supraveghere amplasat la bancomatul Băncii Transilvania-agenţia Husi,  dispunând condamnarea inculpatului  la o pedeapsă cu închisoarea, a cărei executare a fost suspendată condiţionat.

În ceea ce priveşte primul motiv de apel,  respectiv cel privind eronata respingere a cererii inculpatului de schimare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.eCp în infracţiunea de însuşire a bunului găsit prev. de art. 216 Cp , în condiţiile în care în opinia inculpatului fapta sa îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 Cp, tribunalul retine că acesta este neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 208 din Codul penal, infracţiunea de furt constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia  altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 2 ani.

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 209 al.1 lit. e  din Codul penal, furtul săvârşit  într-un loc public, se pedepseşte cu închisoarea  de la 3 la 15 ani.

Existenţa acestei infracţiuni, din punctul de vedere al conţinutului constitutiv, sub aspectul laturii  obiective constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, iar sub aspectul laturii subiective  este condiţionată, deci,  de existenţa în momentul săvârşirii  acţiunii de luare a scopului însuşirii pe nedrept a bunului luat, fără consimţământul părţii vătămate.

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 216 Cp, infracţiunea de  însuşire a bunului găsit constă ,  în fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de un bun al său ori în însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului si se pedepseşte cu închisoarea de la 1 lună la 3 luni sau amenda.

Existenţa acestei infracţiuni, din punctul de vedere al obiectului material,  este condiţionată de existenţa unui bun găsit în cazul art. 216 al.1Cp, pe care-l invocă inculpatul apelant, ori a unui bun ajuns din eroare în posesia făptuitorului, în cazul  prevăzut de alineatul 2 al aceluiasi articol.

Conform practicii si teoriei în materie , bunul găsit este bunul ce nu aparţine făptuitorului si peste care acesta dă într-un mod întâmplător, într-un loc unde, în raport de natura sa, acel bun nu se poate afla fără supraveghere. Totodată, bunul găsit este bunul ieşit din posesia altuia, fără voia acestuia, si fără ca făptuitorul să fie ţinut a şti cui aparţine.

În concluzie, bunul găsit, care constituie obiectul material al infracţiunii prev. de art. 216 Cp, este bunul care a ieşit din posesia unei persoane, fără voia acesteia, fiind găsit de făptuitor, într-un mod întâmplător, într-un loc unde, în raport de natura sa, acel bun nu se poate afla fără supraveghere, fără a cunoaşte cui îi aparţine acest bun.

În ceea ce priveşte însă bunul uitat, pierdut , chiar sub ochii făptuitorului , în mod constant în practica judiciară şi în literatura de specialitate  s-a reţinut că însuşirea unui asemenea bun constituie infracţiunea de funt furt nu însuşirea bunului găsit , deoarece un asemenea bun nu poate constitui un bun găsit , deoarece el nu a ieşit în mod efectiv din posesia altuia si , mai mult însă, făptuitorul ştia cui apartine un asemenea bun.

Ori, în cauză, din actele si lucrările dosarului, având în vedere mai ales înregistrarea de pusă la dosarul cauzei de către Banca Transilvania, rezultă că inculpatul în momentul în care, fără drept, a luat suma de 730 lei eliberată de  ATM-ul Băncii Transilvania- agentia Husi  stia că această sumă de bani apartine părtii vătămate, în conditiile în care stătuse la rând  în spatele acesteia la atm-ul mai sus mentionat , putând să o restituie imediat acestuia, ori să o predea functionarilor bancari, care se aflau în cursul exerciţiului atribuţiilor de serviciu, iar această sumă de bani, raportat la intervalul extrem de scurt scurs de la momentul îndepărtării părţii vătămate de bancomat si momentul luării banilor de inculpat, nu ieşise din posesia părtii vătămate.

Constatându-se , astfel, că suma de 730 lei însuşită de către inculpat la data de de 02.04.2010, în jurul orelor 16,30 , de la ATM-ul Bîncii Transilvania Agenţia Huşi , nu constituie un bun găsit în înţelesul prevederilor art. 216 Cp, incadrarea juridică corectă a faptei reţinute în sarcina inculpatului este cea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209al.1 lit.e Cp, retinută de către instanţa de fond, nu de însuşire a bunului găsit prev. de art. 216 Cp.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de apel, respectiv cel constând în necesitatea aplicării în speţă, ca si cauză generală  de reducere a pedepsei,  introdusă  printr-o lege penală mai favorabilă, a prevederilor art. 320 ind.1 Cpp , cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului si a stabilirii unei pedepse în limitele acestor dispoziţii legale, tribunalul retine că acest motiv de apel este întemeiat pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.

Conform prevederilor art. 320 ind.1 al. 1 si 7 Cpp, aşa cum au fost acestea introduse prin Legea nr. 202 din 2010, care a intrat în vigoare la data de 25.11.2010, până la începerea cercetării judecătoreşti , inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare a instanţei si solicită ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu excepţia probelor în circumstanţiere, iar instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului care beneficiază  de o  reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege  în cazul pedepsei închisoarea.

Astfel, potrivit normei mai sus arătate, dacă inculpatul, în cursul procesului penal, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, declară că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare si nu solicită administrarea altor probe, decât a probelor în circumstanţiere, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Interpretând norma legală mai sus arătată, instanţa de apel retine faptul că, raportat la conţinutul acesteia, prin prevederile art. 320ind.1 Cpp, practic, în legislaţia penală românească, deşi este reglementată în codul de procedură penală si nu în codul penal,  s-a introdus o nouă cauză - stare de atenuare a răspunderii penale, adică o nouă  situaţie , care se referă la persoana făptuitorului, si care are semnificaţie în ceea ce priveşte periculozitatea făptuitorului, de care beneficiază inculpaţii care recunosc săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare, înainte de începerea cercetării judecătoreşti si nu solicită decât probe în circumstanţiere.

Reiterând, tribunalul retine că, practic, în dreptul penal substanţial românesc s-a introdus o nouă instituţie în materia răspunderii penale, mai concret în materia individualizării legale a pedepselor,  cu efecte de atenuare obligatorie  a pedepsei si care este susceptibilă a fi aplicată retroactiv , în temeiul principiului aplicării legii penale mai favorabile infracţiunilor nedefinitiv judecate la data intrării în vigoare a legii noi.

În concret, inculpatul, fiind audiat la data de 15.10.2010 în faţa Judecătoriei Huşi(fila 13 a dosarului Judecătoriei Huşi) a recunoscut în integralitate infracţiunea reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare si a solicitat doar administrarea de probe în circumstanţiere, probă care i-a fost încuviinţată de către instanţă la primul termen de judecată din data de 15.10.2010, îndeplinind , astfel, condiţiile prevăzute de art. 320 ind.1 Cpp pentru a-i fi aplicabilă această cauză de reducere a pedepsei.

În atare condiţii, tribunalul observă că, întrucât prin introducerea art. 320 ind.1 Cpp, care constituie o normă de drept substanţial , nu o normă de drept procesual, cum am arătat anterior, care a intrat în vigoare după data săvârşirii faptei săvârşite de către inculpatul, dar înainte de condamnarea sa definitivă, s-a stabilit că beneficiază cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege inculpaţii care au  recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor în termenul si condiţiile  prevăzute de această normă, având n vedere că inculpatul apelant a recunoscut săvârşirea faptei retinite în sarcina sa în faţa instanţei de fond , aşa cum au fost acestea descrise în rechizitoriu, si a solicitat doar de probe în circumstanţiere, această dispoziţie legală constituie legea penală mai favorabilă, iar pentru respectarea prevederilor art. 13 Cpenal, se impune a fi schimbată încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului prin sentinţa apelată prin includerea în încadrarea juridică a acesteia si  a prevederilor art. 320 ind.1  Cpp si art. 13 Cp si a i se aplica  o pedeapsă  în limitele prevederilor legale mai favorabile.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfăşurării procesului penal se constată  că au fost respectate dispoziţiile legale a căror încălcare este sancţionată potrivit art. 197 alin.2 din Codul de procedură penală, cu nulitatea absolută.

De asemenea nu au fost identificate încălcări ale celorlalte dispoziţii legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, încălcări prin care să se fi adus vreo vătămare şi  care să  fi fost invocate la momentele stabilite de art.197 alin 4 din  Codul de procedură penală.

Faţă de cele expuse anterior , va admite apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinţei penale nr. 358, pronunţată la data de 12.11.2010 de către Judecătoria Huşi, pe care o va desfiinţa , în parte, sub aspectul laturii penale, si, rejudecând cauza, va retine în favoarea inculpatului apelant prevederile art. 320 ind.1al.7 Cpp si art. 13 Cp.

În temeiul prevederilor art. 334 Cpp, va schimba  încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin dispozitivul sentinţei apelate din infracţiunea de furt calificat prev. de art.  208al.1, 209al.1 lit.e Cp în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208al.1,209al.1 lit.e Cp , cu aplic. art. 74 lit.a, b şi c Cod penal, art. 76 lit.d Cod penal şi 320ind.1al.7 Cpp si art. 13 Cp si va înlătură din sentinţa apelată dispoziţia de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art.  208al.1, 209al.1 lit.e Cp.

Apoi, va condamna inculpatul la pedeapsa de 2(două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1,209al.1 lit.e Cp , cu aplic. cu aplic. art. 74 lit.a, b şi c Cod penal, art. 76 lit.d Cod penal, art. 320 ind.1al.7 Cpp si art. 13 Cp.

Va menţine  dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei si va reduce termenul de încercare de la 2(doi) ani si 3(trei) luni la 2(doi) ani si 2(două) luni.

Va înlătura dispoziţiile contrarii din sentinţă si menţine celelalte dispoziţii.

Cheltuielile judiciare în cuantum de 250 lei rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel, va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de către inculpat împotriva sentinţei penale nr. 358, pronunţată la data de 12.11.2010 de către Judecătoria Huşi, pe care o desfiinţează, în parte, sub aspectul laturii penale,

Rejudecând cauza,

Retine în favoarea inculpatului apelant prevederile art. 320 ind.1al.7 Cpp si art. 13 Cp.

În temeiul prevederilor art. 334 Cpp, schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin dispozitivul sentinţei apelate din infracţiunea de furt calificat prev. de art.  208al.1, 209al.1 lit.e Cp în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208al.1,209al.1 lit.e Cp , cu aplic. art. 74 lit.a, b şi c Cod penal, art. 76 lit.d Cod penal şi 320ind.1al.7 Cpp si art. 13 Cp.

Înlătură din sentinţa apelată dispoziţia de condamnare a inculpatului  la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art.  208al.1, 209al.1 lit.e Cp.

Condamnă inculpatul la pedeapsa de 2(două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1,209al.1 lit.e Cp , cu aplic. cu aplic. art. 74 lit.a, b şi c Cod penal, art. 76 lit.d Cod penal, art. 320 ind.1al.7 Cpp si art. 13 Cp.

Menţine dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Reduce termenul de încercare de la 2(doi) ani si 3(trei) luni la 2(doi) ani si 2(două) luni.

Înlătură dispoziţiile contrarii din sentinţă si menţine celelalte dispoziţii.

Cheltuielile judiciare în cuantum de 250 lei rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel, va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică ,azi, 2.02.2011.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Balan Laura Monica Niculache Luminiţa  Bodescu Panseluţa

Domenii speta

Spete similare