Luare de mită şi constituire/aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 li...

Dosar nr. 2022/89/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ Nr. 192

Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: NICOLAE PARPALEA-FILIP

Grefier: ALINA-ROXANA VOLOCARU

Ministerul Public reprezentat de procuror LUMINIŢA MERIŞESCU din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Iaşi

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpaţii T I - A, A C - C, B Dl, T T, L A L, PV, A M - R, P C N, M T, O F, C S M, M GG, G R - D, A V, D L, P C, B R - N, M O, B I, B I, G V, N A A, C D M, I G, F M, F C, P N. C, P M A, C C - B, R C C, C Dl - C, N A - C, L G V, F R I, P L A, M I, P P, A A, N A M, P C, P R, G M F, P C E, C G, T C, S M şi S V, toţi trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită şi constituire/aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a constatat că lipsesc toate părţile.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 26.10.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi 28 octombrie 2011, când a hotărât următoarele;

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele;

Prin rechizitoriul dat în dosarul nr. 386/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, prin Serviciul Teritorial Iaşi din data de 14.04.2011 au fost trimişi în judecată, inculpaţii , sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită şi constituire/aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Având în vedere calitatea de ofiţer cu atribuţii specifice organului de cercetare al poliţiei judiciare a inculpatului N A C, a fost sesizată Curtea de Apel Iaşi, ca instanţă competentă să judece cauza în ansamblul ei.

Prin sentinţa penală nr. 103 din 29.06.2011, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a fondului cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Soluţia de declinare a competenţei a fost motivată pe lipsa calităţii de ofiţer de poliţie judiciară în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N A C la data când se pretinde că au fost comise faptele. Se susţine în motivarea hotărârii de declinare a competenţei că textul de lege avut în vedere de procuror la stabilirea instanţei competente să judece cauza, respectiv art. 27 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 260/2002 nu se regăseşte în acest act normativ, iar ordinul nr. 617/2003 a ministrului administraţiei şi internelor nu are valoare juridică raportat la dispoziţiile Legii nr. 364/2004 şi art. 201 alin. 3 Cod procedură penală, fiind caduc, în condiţiile în care nu a fost abrogat în mod expres.

Potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 364/2004 şi art. 201 alin. 3 Cod procedură penală, calitatea de organ de cercetare a poliţiei judiciare se dobândeşte în baza unei desemnări nominale făcută de ministrul administraţiei şi internelor cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea acestor dispoziţii a fost emis ordinul nr. 1504/17.11.2006.

Potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 264/2004 art. 4 şi a ordinului  menţionat, organele de cercetare ale poliţiei judiciare sunt organizate pe structuri în aparatul central al M.A.I., I.G.P.R. şi I.G.P.P. şi în unităţile teritoriale ale acestora. Faţă de aceste dispoziţii legale, ordinul nr. 617/2003 nu atribuia inculpatului N A C calitatea de ofiţer de poliţie judiciară la momentul când se pretinde că a săvârşit faptele. Calitatea de ofiţer sau sub-ofiţer de poliţie judiciară se atribuie în raport de structura din care face parte persoana în cauză, centrală sau teritorială. Ordinul emis în acest sens îşi produce efectele atât timp cât persoana în cauză face parte din structura pentru care a fost nominalizată şi cu gradul pe care îl avea în momentul săvârşirii faptei. Calitatea de poliţist judiciar nu este o calitate intrinsecă, ea se dobândeşte în condiţiile prevăzute de lege pentru o competenţă materială, structurală şi teritorială limitată. Ordinul ministrului administraţiilor şi internelor nr. S/II/2313 din 15.02.2008 este contrar dispoziţiilor legale care reglementează atribuirea calităţii de poliţist judiciar pentru personalul M.A.I. şi are un caracter atât de clasificat încât nu era cunoscut nici de către inculpat. Chiar dacă acest ordin ar exista şi ar fi atribuit inculpatului N A C calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, la data de 01.05.2009, când a fost mutat în interesul serviciului la I.J.P.F. Vaslui, calitatea de ofiţer de poliţie judiciară a încetat de drept prin mutarea inculpatului la o altă formaţiune, într-o altă structură teritorială a Poliţiei de frontieră şi ulterior, trecerea într-un grad superior.

În acest context, s-a apreciat că era necesar un nou ordin prin care să i se atribuie calitatea de ofiţer de poliţie judiciară inculpatului N A C care îşi desfăşura activitatea într-o altă structură teritorială, avea un grad superior şi primea dispoziţii pe linie judiciară de la alţi şefi ierarhici superiori şi îşi îndeplinea atribuţiunile sub autoritatea şi controlul altor procurori.

Inculpatul N A C nu putea să aibă în acelaşi timp calitatea de ofiţer al poliţiei de frontieră cu gradul de inspector şi de sub-inspector de poliţie judiciară în acelaşi timp, întrucât nicio normă de drept nu reglementează o  astfel de situaţie absurdă.

În lipsa unei numiri în această calitate, în condiţiile în care inculpatul N A C nu a desfăşurat nici măcar formal activităţi specifice poliţiei judiciare, nu avea cunoştinţă că i s-a atribuit această calitate, s-a apreciat că revine tribunalului competenţa de a soluţiona fondul cauzei.

Verificându-şi competenţa şi având în vederea actele aflate la dosarul cauzei, la termenul din 28.09.2011 Tribunalul Vaslui a pus în discuţie competenţa acestei instanţe de a judeca pricina, raportat la existenţa sau lipsa calităţii de organ de cercetare al poliţiei judiciare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N A C.

Referitor la această excepţie, de necompetenţă materială a tribunalului de a judeca pricina, tribunalul constată că aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 27 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei române, infracţiunile săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare, se judecă în primă instanţă de curtea de apel, în cazul poliţiştilor arătaţi la art. 14 alin. 2 pct. 1 lit. e)-j) din Legea nr. 260/2002.

Inculpatul N A C şi-a desfăşurat activitatea în cadrul sectorului poliţiei de frontieră Nicolina a I.J.P.F. Iaşi, în perioada 15.04.2004-15.02.2005, când a fost trecut în corpul ofiţerilor şi a fost numit în funcţia de ofiţeri II la sectorul poliţiei de frontieră Răducăneni.

La data de 01.11.2006 a fost mutat în interesul serviciului la Direcţia Poliţiei de Frontieră Iaşi şi numit la formaţiunea de intervenţie, în funcţia de şef formaţiune intervenţie.

La data de 01.05.2009 a fost numit în interesul serviciului la I.J.P.F. Vaslui, ca urmare a desfiinţării Direcţiei Poliţiei de Frontieră Iaşi.

S-a apreciat de către organul de urmărire penală că inculpatul N A C care desfăşura activităţi în domeniul combaterii infracţionalităţii transfrontaliere şi a infracţiunilor comise în legătură cu frontiera a fost desemnat ca organ de cercetare penală al poliţiei judiciare prin ordinul nr. 617/21.12.2003 a ministrului Administraţiei şi Internelor care nominaliza la art. 1 alin.1 lit. c) această categorie de lucrători specializaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ordinul a fost emis în baza art. 201 Cod procedură penală şi art. 9 alin. 4 din O.U.G. nr. 63/2003.

Ulterior, art. 201 alin.3 Cod procedură penală a fost modificat prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 60/2006,  în sensul că în cadrul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, funcţionează lucrători specializaţi din MAI, desemnaţi nominal de ministrul administraţiei şi internelor cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de  Casaţie şi Justiţie.

În acest context, ministrul Administraţiei şi Internelor a emis ordinul nr. 1504/17.11.2006 privind procedura de desemnare ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare, numirea, promovarea şi eliberarea poliţiştilor în şi din funcţiile structurilor poliţiei judiciare şi încetarea acestei calităţi. Potrivit acestui ordin, numirea şi promovarea în funcţiile structurilor poliţiei judiciare, se face nominal prin ordinul ministrului administraţiei şi internelor după obţinerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Retragerea avizului conform arătat mai sus atrage după sine încetarea calităţii de lucrător în  cadrul poliţiei judiciare.

Potrivit art. 3 alin. 4 din acest ordin eliberarea din funcţiile structurilor poliţiei judiciare, se face prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sau,  după caz, cu avizul procurorului general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 6 al ordinului menţionat, poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciară le încetează această calitate ca urmare a decesului sau al încetării raportului de serviciu.

În aplicarea ordinului 1504/2006 D.P.F. Iaşi, cu adresa nr. 623006 din 04.01.2008 a solicitat procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie avizarea numirii în funcţia de execuţie în cadrul structurilor poliţiei judiciare a mai multor poliţişti, printre care, la poziţia 1 era nominalizat sub-inspectorul de poliţie N A C.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu adresa nr. 56/C/2008 din 14.01.2008 a dat avizul conform în baza căruia a fost emis ordinul nr. S/II/2313 din 15.02.2008 prin care N A C a fost desemnat nominal ca organ de cercetare al poliţiei judiciare. Ordinul nr. S/II/2313 se află în extras la dosarul personal al inculpatului şi este imposibil ca acesta să nu ştie despre existenţa acestui ordin.

Toate aceste relaţii au fost comunicate printr-un act oficial, adresa nr. 325/45/2011 din 15.06.2011 de către I.J.P.F. Vaslui.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, eliberarea poliţiştilor din funcţiile structurilor poliţiei judiciare se face potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Aceste norme de competenţă au fost aprobate prin ordinul din 1504/17.11.2006. Potrivit acestor norme, eliberarea sau încetarea calităţii de organ al poliţiei judiciare este expresă, după o procedură prevăzută de lege. Nu există posibilitatea încetării tacite a acestei calităţi, aşa cum se susţine în hotărârea de declinare a competenţei. Doar în două situaţii enumerate în art. 6 din Ordinul nr. 1504/2006 al MAI, calitatea de organ al poliţiei judiciare încetează de drept: în caz de deces sau în caz de încetarea al raporturilor de serviciu. Şi în această situaţie, însă, structurile arătate în art. 2 alin. 2 din acest ordin sunt obligate să informeze pe procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Inculpatul N A C nu se află în niciuna dintre aceste situaţii. Dimpotrivă, el a continuat să lucreze la instituţia la care a fost nominalizat ca lucrător de poliţie judiciară, având printre atribuţiuni şi pe acelea de luptă împotriva infracţionalităţii transfrontaliere şi de constatare a infracţiunilor comise în legătură cu frontiera. Pentru eliberarea lui din funcţiile structurilor poliţiei judiciare trebuia să existe un ordin al MAI emis şi semnat cu procedura prev. de art. 3 alin. 3 şi următoarele din Ordinul nr. 1504/2006 al MAI. Cât timp nu există un astfel de ordin, inculpatul N A C a păstrat calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare fiind încadrat în categoria poliţiştilor arătaţi în art. 14 alin. 2 pct. 1 lit. e)-j) din Legea nr. 218/2002.

În acest context, tribunalul apreciază că revine competenţa de a judeca pricina, Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia se va declina competenţa conform art. 42 Cod procedură penală.

Constatând apariţia conflictului negativ de competenţă, conform art. 43 alin. 1 teza a II-a Cod procedură penală, cauza va fi trimisă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă superioară comună pentru stabilirea instanţei competente să judece cauza.

În ceea ce priveşte cererile inculpaţilor B R N, C S M, M O, T T, P P şi L G V privind modificarea controlului judiciar în sensul înlăturării interdicţiei stabilite prin decizia nr. 2064/18.05.2011 pronunţată de Înalta Curte de  Casaţie şi Justiţie Bucureşti, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B R N, C Se M, M O şi T T şi prin încheierea din 23.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr.325/45/2011/a3 în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P P  şi LG V, tribunalul le apreciază că în acest moment sunt fondate.

Potrivit art. 65 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 în situaţia în care poliţistul este judecat în stare de libertate, or se află într-o formă de liberare provizorie, el este pus „la dispoziţie”, în sensul că raporturile de serviciu cu structura în care este încadrat continuă, fiind folosit pentru alte activităţi decât cele în legătură cu care se presupune că a comis faptele pentru care este judecat. În contextul în care prin sentinţa penală nr. 103 pentru majoritatea inculpaţilor cu privire la care s-a stabilit şi interdicţia de a desfăşura activitatea de poliţist, cel puţin pentru a se asigura un tratament nediscriminatoriu inculpaţilor menţionaţi mai sus, solicitarea acestora de a se modifica controlul judiciar apare ca fiind justificată.

Punerea la dispoziţie în favoarea persoanei şi asigurarea acesteia o remuneraţie pe tot parcursul procesului şi care este şi ca o garanţie a respectării prezumţiei de nevinovăţie. În contextul în care celelalte obligaţii stabilite în sarcina inculpaţilor pe durata liberării provizorii asigură buna desfăşurare a procesului penal, se poate aprecia că sunt îndeplinite cerinţele art. 1603 Cod procedură penală. Motivul temeinic invocat de către inculpaţi este tocmai împiedicarea acestora de a presta o activitate în baza unei calităţi pe care încă o au, respectiv aceea de poliţist şi de a-şi asigura astfel veniturile necesare pentru existenţa lor şi a familiilor lor. Este adevărat că prin încheierea din data de 28.09.2011 instanţa a respins cererile cu un conţinut asemănător al inculpaţilor şi a motivat că nu au survenit elemente noi faţă de cele avute în vedere la punerea lor în libertate provizorie şi că motivul invocat atunci nu constituie un motiv temeinic în sensul dispoziţiilor art. 1603 Cod procedură penală. Situaţia avută în vedere de instanţă la acel moment  s-a schimbat în sensul că apariţia conflictului negativ de competenţă creează premisa ca procesul să dureze mult mai mult, timp în care inculpaţii ar fi împiedicaţi să-şi procure veniturile necesare traiului zilnic, printr-o activitate prin care au fost calificaţi.

Tribunalul apreciază că se poate pronunţa asupra cererilor formulate în condiţiile în care acestea privesc conţinutul măsurilor preventive şi au caracterul unor măsuri ce reclamă urgenţă, în sensul dispoziţiilor art. 43 alin. 6 Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente cererile inculpaţilor B R N, C S M, M O, T T, P P şi L G V vor fi admise şi se va modifica conţinutul controlului judiciar în sensul înlăturării interdicţiei de a exercita profesia de poliţist, în ceea ce îi priveşte aceşti inculpaţi, pe durata liberării provizorii sub control judiciar.

Vor fi menţinute celelalte obligaţii stabilite în sarcina inculpaţilor menţionaţi prin controlul judiciar instituit prin hotărârile arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererile privind modificarea controlului judiciar, în sensul înlăturării interdicţiei de a exercita profesia de poliţist pe perioada soluţionării prezentei cauze, stabilită prin decizia nr. 2064/18.05.2011 pronunţată de Înalta Curte de  Casaţie şi Justiţie Bucureşti, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B R N, C S M, M On şi T T şi prin încheierea din 23.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr.325/45/2011/a3 în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P P  şi L G V, formulate de inculpaţii menţionaţi.

În baza art. 1603 Cod procedură penală modifică controlul judiciar instituit prin hotărârile menţionate, în sensul că înlătură interdicţia de a exercita profesia de poliţist, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B R N, C S M, M O, T T P P  şi L G V, pe durata liberării provizorii sub control judiciar. Menţine celelalte obligaţii stabilite în sarcina inculpaţilor menţionaţi prin controlul judiciar instituit prin hotărârile arătate mai sus.

Declină competenţa de soluţionare a fondului cauzei privind pe inculpaţii  , trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti - Direcţia Naţională Anticorupţie din 14.04.2011 dat în dosarul penal nr. 386/P/2010, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită şi constituire/aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în baza art. 43 alin. 1 Cod procedură penală, dosarul va fi înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti – Secţia penală, pentru soluţionarea acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 24 ore în ceea ce priveşte admiterea cererilor de modificare a controlului judiciar instituit şi definitivă în ceea ce priveşte soluţia de declinare a competenţei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 octombrie 2011, ora 14:00.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Nicolae Parpalea Filip Alina Roxana Volocaru

Domenii speta

Spete similare