Drepturi băneşti

Sentinţa nr.75

Şedinţa publică de la 13 Ianuarie 2012

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Gorj, având ca obiect litigii privind funcţionarii publici.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamantul personal şi asistat de avocat G.A iar pentru pârâtă a răspuns consilier juridic  A. I.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa, din oficiu, verificându-şi competenţa în temeiul art. 1591 alin.4 C.proc.civ. stabileşte că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantului solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata către reclamant a contravalorii sporului de risc, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanţei anexată la dosarul cauzei. Depune  în acest sens şi concluzii scrise.

Consilier juridic A.I. pentru pârâtă, solicită respingerea acţiunii, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.11.2011 pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 13229/95/2011, reclamantul B.I. a chemat în judecată pârâta Regia Naţionala a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Gorj, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sporului de risc în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 04.11.2008-01.07.2011, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadentei şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în funcţia de tehnician în cadrul D.S.Gorj - până la data de 01.07.2011, când i s-a desfăcut contractul de muncă, urmare a pensionării.

A menţionat că în conformitate cu art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/19.03.2008 privind Codul silvic "personalul silvic din cadrul autorităţilor publice centrale care răspund de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, ale ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior şi al Regiei Naţionale a Pădurilor, beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază ".

Deşi legea a intrat în vigoare la data de 19.03.2008,  nu i-a fost acordat sporul de risc de 25% din salariul de bază, motiv pentru care solicită să fie obligată pârâta la plata contravalorii acestui spor pe perioada 04.11.2008-01.07.201 l(ultimii trei ani de la data formulării cererii).

Observând aceste dispoziţii, se poate constata că, legiuitorul a stabilit atât persoanele care beneficiază de acest spor, cuantumul acestui spor, precum şi baza la care se raportează.

Astfel, legea face referire la întreg personalul silvic - fără nicio distincţie, la un cuantum fix de 25 %, cuantum care se aplică la salariul de bază.

Art. 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic aprobată, cu modificări şi completări prin Legea 427/2001, a definit personalul silvic ca fiind format din persoanele cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscut în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii.

În perioada în care a fost angajat al pârâtei, a făcut parte din personalul silvic aşa cum a fost el definit de lege, în sensul că, a absolvit Cursul de Perfecţionare Tehnicieni Silvici anul 1974 de la Centrul de Perfecţionare Profesională Buşteni, pe care-1 anexează şi a desfăşurat efectiv activitatea ca tehnician silvic în cadrul pârâtei.

Astfel, precizează că are pregătirea de specialitate atestată prin actul ataşat şi obţinută la o instituţie acreditată înainte de anul 1989 şi a desfăşurat profesii specifice în cadrul unităţilor silvice, începând cu anul angajării, respectiv 1972, motiv pentru care apreciază că trebuie să beneficieze de sporul de risc în cuantum de 25% din salariul de bază.

Întrucât toate aceste drepturi arătate mai sus nu i-au fost acordate la termenele stabilite prin dispoziţiile legale, solicită ca sumele cuvenite să fie actualizate cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei până la data plăţii efective .

 In drept, şi-a întemeiat acţiunea pe Legea 46/2008 privind Codul silvic, O.U.G.59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări de Legea 427/2001 si C.C.M. al R.N.P.-Romsilva.

În dovedirea acţiunii a depus la dosarul cauzei: extras din C.C.M al R.N.P. – Romsilva, adresa M.A.D.R. – Direcţia Politici, Strategii şi Reglementări Forestiere, nr. 97223/DI/15.10.2008, Adresa emisă de M.A.D.R. – Cabinetul Secretarului de Stat nr. 97242/IT/21.10.2008, Adresa emisă de M.A.D.R. – Cabinetul Secretarului de Stat nr. 97277/DI/28.10.2008, copie CI.,copie carnet de muncă, decizia de încetare a contractului individual de muncă, dovada calificării în specialitatea silvică şi practică judecătorească.

În temeiul art. 115 C.proc.civ. a formulat întâmpinare pârâta, solicitând respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

A susţinut pârâta că prin art.127 din Codul Silvic, personalului silvic i se acordă un spor de 25% aplicat la salariul de bază, însă art. 138 al aceluiaşi act normativ face precizarea că „Legislaţia subsecventă Legii nr.26/1996 - Codul silvic, Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998, republicată,  cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.139/2005,  aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.  38/2006,  cu modificările ulterioare, rămâne în vigoare până la elaborarea legislaţiei în condiţiile prezentului cod".

Ori cum până în prezent nu a fost elaborată legislaţia care să prevadă condiţiile de acordare a sporului de risc consideră  că acest spor nu poate fi acordat.

Acest aspect a fost statuat şi prin sentinţa civilă nr.2229/10.09.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 3496/23.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Bucureşti prin care s-a dispus că sporul de risc nu poate fi acordat în condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a acestuia, de stabilire a personalului care beneficiază de acesta precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru acordare.

Mai mult, petiţionarul a semnat fără obiecţiuni actele adiţionale la contractul individual de muncă, în care nu a fost prevăzut(negociat) sporul solicitat prin prezenta acţiune.

Conform jurisprudenţei şi legislaţiei în vigoare eventualele prestaţii nu se cuvin automat prin simplul fapt că o persoană exercită o anumită funcţie, ci ele trebuie stabilite prin negocierea părţilor şi înscrise în contractul individual de muncă.

Susţine că orice spor acordat unui salariat reprezintă un accesoriu al salariului, o componentă a acestuia care se acordă în raport de condiţiile în care se desfăşoară efectiv activitatea(noxe, izolare, muncă grea, stres, subteran, etc).

Se recurge la acordarea unui spor doar atunci când condiţiile deosebite de muncă, respectiv compensarea efortului depus sau a riscului asumat nu poate fi cuprinsă nemijlocit în salariul de bază.

Este evident că pentru a se putea acorda sporul de risc este necesară reglementarea noţiunii de risc, a condiţiilor specifice ce trebuiesc îndeplinite pentru acordarea acestui spor şi categoriile de personal care pot beneficia de acest spor.

În  susţinerea  ideii că  sporul  solicitat prin acţiunea dedusă judecăţii reprezintă un accesoriu al salariului, o componentă a acestuia care se acordă în raport de condiţiile în care se desfăşoară efectiv activitatea, învederează faptul că la nivel de direcţie silvică au încadrat personal silvic la compartimente şi birourile: organizare, achiziţii, producţie, fond forestier, etc a căror activitate nu presupune niciun risc şi a cărui activitate nu poate fi echivalată cu cea a  pădurarului de canton care are în administrarea sa pădurea, îi asigură paza şi răspunde pentru eventualele prejudicii.

În această situaţie se află şi petiţionarul B. I. care a fost încadrat la D.S. Gorj în cadrul Biroului Organizare, activitatea desfăşurată neimpunând deplasări în teren sau asumări de riscuri, acesta neexercitând efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii, fapt ce duce la concluzia că nu este îndreptăţit la acordarea sporului de risc.

In drept, şi-a întemeiat prezenta pe prevederile art.115 - 118 C.pr.civ.

Examinând acţiunea dedusă judecăţii în raport de situaţia de fapt şi de drept invocată de părţi şi probele administrate şi prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul o reţine ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamantul B. I. a fost angajatul pârâtei în funcţia de tehnician în cadrul Direcţiei Silvice Gorj, până la data de 01.07.2011, când i s-a desfăcut contractul de muncă, urmarea a pensionării.

Reţine tribunalul că potrivit art. 127 alin. 5 din Legea 46/2008 privind Codul silvic, „ personalul silvic din cadrul autorităţilor publice centrale care răspund pentru silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior şi al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, beneficiază de un spor de risc 25% din salariul de bază”.

Analizând dispoziţiile legale menţionate, tribunalul constată că acestea determină în mod neechivoc atât categoriile de personal cărora urmează a le fi acordate drepturile băneşti reglementate cât şi modul de calcul al acestora, stabilind fără nicio distincţie ori condiţionare ulterioară, acordarea acestuia într-un procent de 25% din salariul de bază.

Rezultă aşadar din interpretarea acestor dispoziţii că este suficient ca salariatul silvic să fie încadrat la una din unităţile silvice enumerate de dispoziţiile textului art. 127 alin. 5 pentru ca acesta să beneficieze de sporul în discuţie acordat întru-un cuantum variabil numai în raport de salariul de bază al acestuia, iar nu de alte criterii subsecvente.

Fiind în prezenţa unor dispoziţii clare, neechivoce şi în privinţa cărora legiuitorul nu a înţeles să stabilească termene ori condiţii suspensive, acestea sunt de imediată aplicare, fără a fi necesară elaborarea vreunor norme, regulamente ori ghiduri de bune practici aprobate de administraţia publică centrală, acte administrative care, oricum, limitându-se la organizarea executării legii ori executarea în concret a acesteia, nu pot fi decât conforme cu legea în aplicarea cărora au fost emise.

Tocmai de aceea, neputându-se vorbi de drepturi virtuale, ci de drepturi concrete, determinate de norma juridică atât în ce priveşte beneficiarii acestora cât şi întinderea şi criteriile de acordare, in această privinţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 122 din Legea 46/2008.

Tribunalul nu va reţine apărarea pârâtei în sensul că până în prezent nu a fost elaborată legislaţia care să prevadă condiţiile de acordare a sporului de risc, pentru considerentele expuse, dar şi având în vedere că, prin adresa nr. 97242/21.10.2008, răspunzând Federaţiei Sindicatelor Silva, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a arătat expres că pentru acordarea sporului de risc de 25% personalului silvic, în temeiul art. 127 alin. 5 din Legea 46/2008, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu-i revine nicio obligaţie de a lua măsuri suplimentare în ce priveşte Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, ocoalele silvice private şi structurile silvice de rang superior, fiecare angajator având obligaţia de a pune în aplicare legea, fără a fi necesară ori posibilă intervenţia ministerului deoarece Legea 46/2008 nu prevede elaborarea vreunei reglementări subsecvente care să stabilească modalitatea de punere în aplicare a art. 127 alin. 5.

În aceste condiţii, având în vedere că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea până la data pensionării sale  - 01.07.2011, în calitate de tehnician, în cadrul Direcţiei Silvice Gorj, subunitate teritorială a RNP Romsilva, tribunalul constată că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 127 alin. 5 din Legea 46/2008, pretenţiile sale privind  acordarea sporului de risc solicitat fiind fondate.

Pentru toate considerentele ce preced, tribunalul va admite acţiunea promovată de reclamantul B. I. şi va obliga pârâta la plata către acesta a contravalorii sporului de risc în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 04.11.2008 – 01.07.2011.

Totodată, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, pârâta va fi obligată şi la plata a 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei depusă la fila 59 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea promovată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Gorj.

Obligă pârâta la plata către reclamant a contravalorii sporului de risc în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 04.11.2008 – 01.07.2011.

Obligă pârâta la plata a 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 13.01.2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare