Anulare proces-verbal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa Nr. 175/2012

Şedinţa publică de la 15 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către recurenta - intimată I.T.M.GORJ  împotriva sentinţei nr… din data de … pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…., în contradictoriu cu intimata S.C. B.S.SRL R.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, recurenta – intimată fiind reprezentată de consilier juridic Bănică Alina, intimata fiind reprezentată de avocat Tufoi Raluca, conform împuternicirii avocaţiale pe care a depus-o la dosarul cauzei.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-şi competenţa, în temeiul art.1591 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 stabileşte că este competent material, general şi teritorial să judece pricina.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat părţilor cuvântul pe fondul recursului.

Consilier juridic B A., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii plângerii contravenţionale şi menţinerii ca temeinic şi legal a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Avocat T. R., având cuvântul, pentru intimată, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, cu cheltuieli de judecată, întrucât instanţa de fond a dat relevanţă probatoriilor administrate, depunând şi concluzii scrise.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr… din data de .. pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…. a fost admisă plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. B.S.SRL R, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Munca Gorj, dispusă anularea procesului verbal de contravenţie seria … întocmit de către intimată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de  contravenţie contestat de petentă, respectiv … s-a dispus sancţionarea contravenientei S.C. B.S.SRL R cu 10000 lei amendă contravenţională pentru săvârşirea faptei prevăzută de art.260 al.1 lit.e din L.53/2003, constând în aceea că în data de mai sus, cu ocazia controlului inopinat  efectuat la punctul de lucru  al petentei din oraşul R., respectiv brutărie-covrigărie, a fost depistat la lucru domnul F.B. fără a avea semnat  contract individual  de muncă, fiind încălcate astfel de către angajator prevederile art.16 al.1 din Legea nr.53/2003. Procesul verbal de contravenţie a fost contestat în termen legal de către petentă susţinând că sancţiunea este nelegală şi netemeinică. În dovedirea plângerii , la solicitarea petentei a fost încuviinţată proba testimonială.

Verificând potrivit dispoziţiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea şi temeinicia procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa de fond a reţinut, sub aspectul legalităţii, că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, fiind astfel legal întocmit. Nu a putu fi reţinută susţinerea petentei, privind încălcarea de către intimată la încheierea procesului verbal de contravenţie a prevederilor art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, întrucât analizând conţinutul actului sancţionator, instanţa de fond a constatat că acesta a fost întocmit în prezenţa reprezentantului contravenientei ce a semnat şi aplicat ştampila, „cu obiecţiuni la instanţă”, împrejurare în care nu există obligativitatea încheierii procesului verbal în prezenţa  unui martor asistent.

În ceea ce priveşte faptul că agentul constatator nu a adus la cunoştinţa persoanei găsite la lucru a dreptului de a formula obiecţiuni, în virtutea dispoziţiilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 şi a prevederilor art.6 par.3 din CEDO, instanţa de fond a avut în vedere că aceste drepturi privesc persoana în sarcina căreia se reţine vinovăţia săvârşirii unei fapte de natură contravenţională, în speţă angajatorul şi nu persoana pe baza declaraţiei căreia se constată săvârşirea pretinsei contravenţii ( posibilul angajat ). Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenţie este de menţionat că acesta se bucură de prezumţia relativă de adevăr până la proba contrarie.

Astfel, intimata a depus la dosar fişa de identificare ce cuprinde declaraţia dată în faţa inspectorului de muncă la data de 27.05.2011 de numitul F. B., însă din depoziţia acestuia ascultat în instanţă în calitate de martor prin intermediul unui traducător autorizat, a rezultat că la data la care s-a efectuat controlul, se afla la punctul de lucru al petentei, în faţa calculatorului, navigând pe internet. Era dimineaţă între orele 5-6 când înăuntru au intrat circa 10 persoane, şi una dintre acestea l-a luat şi l-a pus să scrie o declaraţie, pe care apoi i-a cerut să o semneze. A menţionat că declaraţia a fost scrisă literă cu literă după cuvintele scrise în prealabil pe o coală de unul dintre jandarmi.

Declaraţia acestuia s-a coroborat cu declaraţia martorei F. I. A., potrivit căreia acesta nu a desfăşurat nici un fel de activitate în folosul societăţii petente, ci motivul pentru care se afla la punctul respectiv a fost acela de a o însoţi în jurul orelor 3 dimineaţa la brutărie unde singură s-a ocupat de producerea produselor de panificaţie. A precizat că acesta nu purta echipament de lucru specific unui brutar, că se afla în faţa calculatorului din incinta localului şi că organele de control l-au determinat pe F. B. să completeze o declaraţie, scriindu-i cuvintele pe hârtie ambalaj. A subliniat că acesta are probleme de sănătate, că  nu cunoaşte limba română si că s-au făcut presiuni pentru a scrie fişa de identificare şi că se afla în vizită pentru prima oară în România.

În raport de cele arătate, instanţa de fond nu a putut da relevanţă probatorie declaraţiei luată de inspectorii de muncă în momentul efectuării controlului la punctul de lucru al petentei. S-a precizat şi faptul că regimul probelor în procesul civil este reglementat de codul de procedură civilă şi între mijloacele de probă nu sunt prevăzute declaraţiile de martor date în faţa altor instituţii sau autorităţi, în afara declaraţiilor date în faţa instanţei. Pe de altă parte, chiar dacă martorii audiaţi nemijlocit la termenul de judecată din data de 18.11.2011 sunt fratele, şi respectiv, soţia administratorului societăţii petente, relatările acestora nu au fost lipsite de credibilitate, ci au format convingerea instanţei asupra stării de fapt contrare celei menţionate în procesul verbal de contravenţie. Prin urmare instanţa de fond a reţinut că fapta nu există in materialitatea sa şi raportat la cele arătate, priveşte ca întemeiată plângerea cauzei de faţă pe care a admis-o, dispunând  anularea procesului verbal de contravenţie pentru netemeinicia acestuia.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata ITM Gorj criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei nr…., în sensul respingerii plângerii contravenţionale şi al menţinerii procesului-verbal de contravenţie … ca fiind temeinic şi legal, precum şi a cuantumului amenzii aplicate. A considerat că situaţia de fapt este cea reţinută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenţie, instanţa de fond neluând în considerare faptul că domnul F. B., în calitate de administrator al societăţii petiţionare, semnând fără obiecţiuni procesul-verbal de control, a recunoscut starea de fapt  consemnată de agentul constatator. Controlul s-a făcut împreună cu organele din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie care au identificat persoana găsită. La momentul completării declaraţiei de faţă era salariata F. I., soţia administratorului. Nu are nici o relevanţă faptul că la data luării declaraţiei, administratorul se afla sau nu în ţară, întrucât la momentul controlului de documente şi al încheierii procesului verbal de contravenţie, acesta era de faţă. In timpul controlului conversaţia cu agentul constatator s-a purtat în limba română, neexistând nici un fel de dubiu că acesta nu ar fi înţeles ce se discuta. Este fals faptul că s-a afirmat că administratorul nu cunoaşte limba română, soţia acestuia fiind cetăţean român, având şi carte de rezidenţă pentru România. La rubrica „alte menţiuni" administratorul semnează şi completează în română (scris corect)- „la instanţă"

Este adevărat, condiţiile prevăzute pentru angajarea de muncitori străini în România nu sunt extrem de flexibile. Totuşi, pe fondul dezvoltării pieţei muncii si a creşterii constante a cerinţelor angajaţilor romani, angajarea de personal străin pare a pentru unii întreprinzători romani cea mai buna soluţie pentru acoperirea necesarului de forţa de munca la costuri mici. De cele mai multe ori, însă aceştia înţeleg să folosească forţa de muncă fără formelor legale, ocolind legea. A învederat că nu se poate împărtăşi punctul de vedere al instanţei de fond, întrucât testarea unei activităţi în folosul unei societăţi nu se poate face decât în baza unui contract de muncă.

Sub acest aspect, a considerat că se impune menţinerea amenzii aplicate în cuantumul stabilit de către agentul constatator, deoarece legiuitorul sancţionează concret fapta de care se face vinovată petenta prin art. 16 alin. 1 din Lg.53/2003. A considerat că fenomenul de „muncă la negru" a luat o amploare destul de mare în judeţ, iar instanţele de judecată ar trebui să descurajeze aceste practici şi nu să acorde atâta clemenţă. Tocmai datorită acestui aspect, pentru majoritatea angajatorilor nu reprezintă o modalitate de corijare, ci o încurajare a acestor practici.

Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria GJ nr.008101 din 31 mai 2011 încheiat de inspectorii de muncă cu ocazia controlului efectuat în data de 27 mai 2011, ora 5,40 la punctul de lucru al SC B. S. SRL din localitatea …, respectiv o brutărie, s-a constatat că domnul F.B. cetăţean sârb desfăşura activitate în beneficiul intimatei petente din data de 20 mai 2011, fără a avea întocmit contract individual de muncă, aspecte ce nu au fost constatate personal de către inspectorul de muncă, menţionându-se de către acesta faptul că, aspectele descrise rezultă din fişa de identificare dată pe propria răspundere de către cetăţeanul sârb, fără a se menţiona de către agentul constatator că acesta cunoaşte limba română sau agentul constatator cunoaşte limba sârbă ori s-a apelat la un interpret autorizat.

De altfel, nici din fişa de identificare prezentată în copie xerox la dosarul de fond nu rezultă aceste aspecte procedurale, astfel încât cetăţeanului sârb să-i fie respectat dreptul la o informare corectă  în raporturile juridice cu autorităţile şi instituţiile publice române, cu atât mai mult cu cât această fişă de identificare nu poate reprezenta un mijloc de probă sau un început de dovadă raportat la  proba testimonială ce a fost administrată la instanţa de fond.

Din declaraţia martorei F. I. A. rezultă că soţul acesteia este administratorul societăţii, fiind plecat în Serbia cu o seară înaintea controlului inopinat, aflându-se în vizită fratele soţului său, F. B., de aproximativ 3-4 zile. Întrucât era singură şi raportat la specificul activităţii societăţii privind producerea şi desfacerea produselor de panificaţie, l-a rugat pe cumnatul său să o însoţească la sediul societăţii pentru că era ora 3,00 dimineaţa. Acesta nu a desfăşurat activitate în beneficiul societăţii, ci se afla la calculator în momentul în care au intrat în incinta localului un număr de circa 9-10 persoane. Controlul s-a efectuat în jurul orele 5,30, iar cumnatul său nu era îmbrăcat în halat şi nu desfăşura activitate de brutar, iar cei care  au efectuat controlul au pătruns în toate încăperile locaţiei, după care l-au determinat pe domnul F. B. să completeze o declaraţie în limba română prin copierea cuvintelor scrise de agentul constatator pe o hârtie de ambalaj, au făcut presiuni asupra acestuia deşi, declară martora, le-a comunicat în prealabil că are probleme de sănătate şi nu cunoaşte limba română.

De asemenea, la instanţa de fond a fost audiat şi cetăţeanul sârb cu ajutorul interpretului traducător M. B., autorizat pentru limba sârbocroată conform autorizaţiei nr. 8623 din 17 martie 2003 emisă de Ministerul Justiţiei, declaraţie de martor din care rezultă că în dimineaţa respectivă în jurul orelor 5,00-6,00 se afla în faţa calculatorului navigând pe internet, moment în care au intrat 5 sau 6 jandarmi împreună cu alte 5 persoane în costume, iar unul dintre jandarmi l-a prins de braţ şi i-a zis să scrie ce spune el, astfel că a completat fişa de identificare prin copiere, literă cu literă după cuvintele scrise pe o coală de unul dintre jandarmi, fără să ştie ce scrie deoarece nu cunoaşte limba română. Se menţionează în continuare faptul că a durat circa două ore până ce a scris acea declaraţie, întrucât era foarte speriat, era bolnav şi a suferit recent o operaţie la cap la  …

Din motivele cererii de recurs rezultă că recurenta intimată se află în eroare atunci când afirmă că administratorul societăţii era prezent la momentul controlului şi că nu ar exista niciun fel de dubiu că acesta nu ar fi înţeles conversaţia cu agentul constatator care s-a purtat în limba română, fiind falsă afirmaţia că administratorul nu cunoaşte limba română, deoarece soţia acestuia este cetăţean român şi are carte de rezidenţă pentru România.

În primul rând, la momentul controlului, administratorul societăţii nu era de faţă, făcându-se confuzie între cei doi fraţi care se numesc F. B., fratele administratorului societăţii, şi respectiv F.. B., acesta din urmă având calitatea de administrator al societăţii şi care a semnat procesul verbal la momentul întocmirii acestuia. Faptul că administratorul societăţii cunoaşte sau nu limba română, acest aspect neavând relevanţă în cauza de faţă, iar cartea de rezidenţă nu atestă faptul cunoaşterii limbii române, ci atestă calitatea de rezident al cetăţeanului sârb, în calitatea sa de membru al familiei pe teritoriul României.

Aceste aspecte rezultă cu certitudine din cele două cărţi de identitate aflate la filele 21, şi respectiv 32 din dosarul de fond, şi este relevant faptul că atât administratorul societăţii cât şi persoana considerată de către agentul constatator ca fiind o persoană ce presta activitate în  beneficiul societăţii intimate, sunt cetăţeni sârbi existând prezumţia simplă că aceştia nu cunosc limba română, astfel că agentul constatator sau unul din membrii echipajului de control (având în vedere numărul mare de circa 9-10 persoane) să fi pus în vedere atât administratorului societăţii, cât şi fratelui acestuia că au dreptul la un traducător autorizat în cazul în care nu cunosc limba română, în caz contrar încălcându-se dreptul constituţional prevăzut de art.31 din Constituţie, şi anume dreptul la informaţie, care în alin.2 al art.31 se corelează cu obligaţia autorităţilor publice potrivit competenţelor ce le revin să asigure informarea corectă asupra problemelor de interes personal.

Recurenta petentă nu a respectat aceste dispoziţii constituţionale, atât la momentul constatării faptei, cât şi la momentul întocmirii procesului de constatare a contravenţiei, astfel că actul contestat nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.34 din OG nr.2/2001, iar situaţia de fapt menţionată de către inspectorul de muncă a fost infirmată prin probatoriul administrat la instanţa de fond, ca atare în mod corect s-a dispus anularea procesului verbal, întrucât descrierea faptei contravenţionale nu corespunde cu situaţia reală, cu atât mai mult chiar agentul constatator a recunoscut şi menţionat cetăţenia persoanei surprinse la locul de muncă, cât şi cetăţenia administratorului societăţii, fără însă să se menţioneze dacă s-a respectat dreptul constituţional la o informaţie corectă asupra evenimentelor menţionate anterior.

De altfel, conform dispoziţiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenţie se bucură de forţă probantă asemănătoare unui act de constatare încheiat de un funcţionar public, aceasta deoarece, de cele mai multe ori constatările personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu formulează obiecţiuni raportat la lipsa de obiectivitate, reprezintă o prezumţie simplă în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului, conform dispoziţiilor art.1203 c.civ., astfel că acesta reprezintă un mijloc de probă.

În situaţia sancţionării unor contravenţii constând în omisiuni se naşte prezumţia rezonabilă ca a existat o încălcare a prevederilor legale amintite, iar sarcina probei contrară acestei prezumţii aparţine contravenientei de a prezenta dovada că persoana surprinsă a desfăşura activitate are încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, însă până la această prezumţie agentul constatator avea obligaţia să prezinte o situaţie de fapt dincolo de orice bănuială legitimă, cu atât mai mult cu cât la momentul controlului a existat un echipaj format din zece persoane şi niciuna din acestea nu au învederat cetăţeanului sârb care are dreptul la o informare corectă, întrucât acesta s-a dovedit că nu cunoaşte limba română.

Forţa probantă a proceselor-verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care a fost liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa naţională are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, a reieşit faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă şi să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată a fost de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa de fond a reţinut că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, a beneficiat de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, însă susţinerile contestatoarei nu au fost dovedite în faţa instanţei prin nici o probă. Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are un caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu au un caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu a putut opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor omului în sensul respectării prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional, prezumţie garantată de art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale drepturilor omului si în materie contravenţională si care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speţa, agentul constatator fiind nevoit să probeze fapta reţinută în sarcina contravenientului, tribunalul reţine ca jurisprudenţa Curţii nu interzice, în principiu prezumţiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenţiei, cu singura condiţie ca aceste prezumţii să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei si a sancţiunii. În procedura contravenţionala prevăzuta de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativa de veridicitate, sub aspectul situaţiei de fapt şi încadrării juridice reţinute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumţie prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, constatările personale ale agentului constatator ridică dubii serioase de lipsă de obiectivitate, în sensul celor menţionate anterior, deoarece situaţia de fapt şi împrejurările reţinute nu corespund situaţiei reale, iar problema valabilităţii procesului-verbal cu privire la lipsa fiecărui element de descrierea faptei contravenţionale, nu pot fi complinite prin interpretări sau aprecieri ulterioare întocmirii acestuia, astfel cum procedează recurentă intimată prin motivele de recurs, atunci când apreciază că „Nu are nici o relevanţă faptul că la data luării declaraţiei, administratorul se afla sau nu în ţară, întrucât la momentul controlului de documente şi al încheierii procesului verbal de contravenţie, acesta era de faţă. In timpul controlului conversaţia cu agentul constatator s-a purtat în limba română, neexistând nici un fel de dubiu că acesta nu ar fi înţeles ce se discuta. Este fals faptul că s-a afirmat că administratorul nu cunoaşte limba română, soţia acestuia fiind cetăţean român, având şi carte de rezidenţă pentru România. La rubrica „alte menţiuni" administratorul semnează şi completează în română (scris corect)- „la instanţă".

În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 304 şi urm. C.pr. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenta - intimată I.T.M. G.  împotriva sentinţei nr…. din data de … pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. …, în contradictoriu cu intimata S.C. B.S.SRL R.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 Februarie 2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare