Obligaţia de a face

Titlu: obligaţia de a face

Domeniu asociat: cereriDosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 3105/2012

Şedinţa publică din 04 iulie 2012

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamantul M.V.G. în contradictoriu cu  pârâta Instituţia Prefectului X - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Autovehicule, având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de avocat  M.M.M.

Procedura de citare fiind legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentantul reclamantului depune certificatul de autenticitate seria A nr. 4630640 din 28.06.2012  .

 Constatând că  nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acesteia.

Avocat M.M.M. solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă ;

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 20 martie 2012, reclamantul M.V.G. a chemat în judecată pârâta Instituţia Prefectului X - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor Gorj solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să fie obligată la înmatricularea fără plata taxei pentru emisiile poluante a autovehiculului marca Citroen, model C3 cu număr de identificare VF7FC8HXB26616977.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 14.02.2012 a achiziţionat un autovehicul marca Citroen  care fusese înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 03.03.2003 stat aparţinând Uniunii Europene, cu achitarea tuturor taxelor ce se cuvin pentru a fi înmatriculat în circulaţie. Consideră reclamantul că prevederile OUG nr.50/2008 nu pot fi aplicate deoarece începând cu 01.01.2007 România  a devenit stat membru al Uniunii Europene. Şi în Romania taxa de poluare este achitata numai de primul deţinător, în legislaţia internă neexistând reglementări privind perceperea taxei cu ocazia revinderii autoturismelor.

În consecinţă, pentru autoturismele înmatriculate în Romania nu se plăteşte taxa de poluare cu ocazia revinderii, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România se percepe această taxă, deci rezultă o diferenţă de tratament ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispoziţiilor menţionate în Tratatul CEE. Aceste dispoziţii se opun unei taxe speciale de înmatriculare pentru achiziţiile intracomunitare se autoturisme neînmatriculate pe teritoriul naţional, astfel încălcându-se principiul libertăţii circulaţiei mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, maşinile din celelalte ţări membre U.E., în competiţia cu produsele similare autohtone. O.G. nr.50/2008 nu poate fi aplicat deoarece prin art.142/2 modifică Codul Fiscal, acest lucru nefiind legal, deoarece orice modificare adusa acestuia  se face prin lege promovată cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia nu prin ordonanţă de urgenţă.

Orice modificare sau completare la prezentul cod fiscal intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui prin care a fost adoptat. Aceste motive demonstrează nelegalitatea ordonanţei privind taxa de poluare în baza căruia este obligat să o plătească. În speţă este aplicabil principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat taxa contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. În astfel de situaţii, Curtea de Justiţie a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză, chiar şi plata unor daune pentru pierderile suferite.

Referitor la taxa de poluare se mai remarcă  un alt tip de discriminare şi anume între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 01.07.2008 şi cele care se înmatriculează  ulterior,  doar cele din urmă  sunt obligate la plata taxei de poluare cu toate că şi cele înmatriculate anterior poluează. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat  plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deşi în preambulul OG nr.50/2008 se invocă faptul că se urmăreşte asigurarea protecţiei mediului, finanţarea din sumele colectate a unor programe aflate în trafic, potrivit principiului poluatorul plăteşte. Acest tip de discriminare se discută în raport de art.16 din Constituţie, art.26 din Pactul Internaţional din 16.12.1966 cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat în ROMÂNIA prin Decretul 212/1974 şi art.1 si 2 din O.G. nr.137/31.08.2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Taxa de poluare introduce un regim  juridic fiscal discriminatoriu, interzis prin art.90 (1) din Tratatul Comunităţii Europene. În conformitate cu prevederile art.148 alin.2 din Constituţia României, dispoziţiile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne,  aceeaşi prioritate având-o şi aplicarea prevederilor art.25, 28 coroborat cu art.3 al.3 din Directiva 92/12 şi art.90 din T.E.E. Prin LG.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la U.E., România şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originale ale Comunităţii dinainte de aderare. Prin refuzul pârâtei de a-i înmatricula autovehiculul condiţionat de plata acestei taxe de poluare se consideră parte vătămată fiindu-i încălcat dreptul de folosinţă pe care-1 are asupra acestui autovehicul, deoarece dacă nu este înmatriculat nu-1 pot folosi. Consideră că în cauză de faţă sunt aplicabile în mod direct dispoziţiile din dreptul comunitar,care au prioritate faţă de dreptul naţional.

În drept, reclamantul a invocat Constituţia României (art.148), Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, art.25, art.28 si art.90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene si Tratatul UE, Legea nr.554/2004, Legea 571/2003.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar în fotocopie, adresa nr. 38482 din 06.03.2012, cartea de identitate a vehiculului tradusă şi legalizată,  acte de provenienţă ale autoturismului, chitanţa privind achitarea taxei de timbru.

 În condiţiile art. 115 C.pr.civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a  arătat că reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la înmatricularea fără plata taxei pentru emisiile poluante a autovehiculului achiziţionat.

Reclamantul pentru justificarea celor solicitate a invocat că prevederile Legii nr.9/2012, respectiv plata taxei pentru emisiile poluante, nu pot fi aplicate deoarece contravaloarea taxelor speciale au fost achitate la data primei înmatriculări.

Conform art.1 coroborat cu art.2, din Legea nr.9/2012, taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule este „suma datorată de către contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 şi N1, N2, N3, taxă ce face venit la bugetul Fondului pentru Mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului”.

Taxa pentru emisiile poluante, provenite de la autovehicule, reglementată de Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare lege, şi de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 9/2012, denumite în continuare norme metodologice, se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului şi elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenţionează să efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate.

Conform dispoziţiilor OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, înmatricularea autovehiculelor este o obligaţie pentru punerea în circulaţie a acestora şi are ca scop asigurarea siguranţei circulaţiei şi protecţia mediului (în sensul că sunt admise numai autovehiculele care nu depăşesc anumite limite legale ale emisiilor poluante).

Plata taxei este o obligaţie fiscală şi constă în plata unei sume de bani către organul fiscal competent deoarece autovehiculul respectiv are emisii poluante care afectează mediul.

Deci, înmatricularea autovehiculului este doar momentul la care se verifică dală solicitantul şi-a îndeplinit obligaţia fiscală. Anterior, solicitantul parcurge etape şi proceduri cu reguli specifice, gestionate de autorităţi diferite, competente conform unor acte normative exprese.

Potrivit prevederilor legislaţiei naţionale, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor are „numai,, obligaţia de a primi şi verifica dacă dosarul pe baza căruia se efectuează operaţiunea de înmatriculare conţine documentele prevăzute de lege, inclusiv dovada achitării taxei stabilite la data solicitării înmatriculării de autovehicule şi nu de a da interpretare care din dispoziţii se aplică, cele naţionale sau cele comunitare.

Iată deci, că nu se află în situaţia unui refuz condiţionat ci doar a respectării cadrului legal instituit potrivit legislaţiei naţionale deoarece nu avem competenţa de a refuza aplicarea unor dispoziţii naţionale contrare Tratatului, respectiv de a proceda la înmatricularea unui autovehicul numai după ce sunt prezentate toate documentele prevăzute de lege.

Ori, în atare situaţie consideră că numai judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, are competenţa aplicării prioritare a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene precum şi de a refuza din oficiu aplicarea oricăror norme juridice naţionale contrare chiar dacă este ulterioară şi nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aştepte intervenţia prealabilă a unor instrumente legislative, constituţionale sau procedurale.

În concluzie serviciul specializat din cadrul instituţiei prefectului poate fi obligat la înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei pentru emulsii poluante, urmare constatării nelegalităţii acestei taxe.

În subsidiar, solicită exonerarea de la plata eventualelor cheltuieli de judecată 

În temeiul prevederilor art.242 Cod de procedură civilă, actualizat, solicită judecarea în lipsă.

Tribunalul, examinând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, constată că acţiunea de faţă este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Reclamantul a arătat că a achiziţionat  Germania cu contractul de vânzare cumpărare tradus şi legalizat, autoturismul marca Citroen, model C3 cu număr de identificare VF7FC8HXB26616977, depunând în aceste sens actele de provenienţă ale autoturismului ce fac dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv la data de 03.03.2003 .

În vederea înmatriculării reclamantul a adresat o cerere pârâtei la data de 06.032012, din adresa nr. 38572 din 20.03.2012 rezultând că „începând cu 13 ianuarie 2012 a intrat în vigoare HG nr. 9/2012 şi Ordinul ANAF nr. 28 din 13 ianuarie 2012, obligaţia de plată a taxei intervenind cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea certificatului de înmatriculare, a numărului de înmatriculare în conformitate cu art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.

În această situaţie urmează a se analiza cererea reclamantului prin prisma Legii nr. 9/2012 prin care s-a stabilit cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule , denumită în actul normativ taxă.

Conform art. 4 din Legea nr.9/2012 -  „(1) Obligaţia de plată a taxei intervine:  a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 şi 8; c) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.

Aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) a fost suspendată în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013 prin OUG nr.1/2012, aşa cum rezultă din următoarele:

„Art. 1 - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) şi a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.

Art. 2 - (1) Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi şi data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pot solicita restituirea acesteia; (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepţia prevederilor art. 124 din respectiva ordonanţă;  (3) Sumele se restituie în termenul de prescripţie prevăzut de art. 135 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Problema de drept ce trebuie analizată şi care a fost invocată de reclamant constă în incompatibilitatea legislaţiei interne cu prevederile comunitare în condiţiile în care de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 9/2012 înmatriculările autoturismelor se făceau în temeiul OUG nr. 50/1 iulie 2008 care la art. 2 lit. a defineşte autovehiculul nou ca fiind „orice autovehicul care nu a mai fost niciodată vândut anterior într-un alt scop decât cel al revânzării sau livrării sale şi astfel nu a mai fost niciodată înmatriculat”, din înscrisurile depuse de reclamant rezultând că autoturismul este unul second – hand pentru care s-ar datora taxa  (aşa cum este definită de art. 2 litera l din Legea 9/2012) indiferent când s-ar face înmatricularea după 13 ianuarie 2012 .

Conform dispoziţiilor art.3 şi 16 din legea nr. 9/2012, prin care se abrogă începând cu data de 13.01.2012 dispoziţiile OUG nr.50/2008, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică pentru autovehiculele din categoriile M(1), M(2), M(3) şi N(1), N(2), N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepţia celor menţionate în art.3 alin.1 literele a-d însă  autoturismul reclamantului nu intră în  aceste categorii.

 În înţelesul legii autovehiculul nou este cel care nu a mai fost înmatriculat , fiind relevante noţiunile prevăzute  la art. 2 literele h) înmatriculare - operaţiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum şi a numărului de înmatriculare; i) prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi, în condiţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Se observă însă că prin Legea 9/2012 nu a mai fost respectată noţiunea de înmatriculare aşa cum apare în art.6 pct. 16^1 din OUG 195/2002 (Codul rutier) „înmatriculare/înregistrare operaţiunea administrativa prin care se atesta ca un vehicul poate circula pe drumurile publice.

Dovada atestării înmatriculării/înregistrării este certificatul de înmatriculare/înregistrare si numărul de înmatriculare/înregistrare atribuit; 16^2 înmatriculare/înregistrare permanenta - operaţiunea de înmatriculare/înregistrare prin care se atribuie certificat de înmatriculare/înregistrare si număr de înmatriculare/ înregistrare pentru o perioada nedeterminata; 16^3. înmatriculare temporara - operaţiunea de înmatriculare prin care se acorda certificat de înmatriculare si număr de înmatriculare pentru o perioada determinata;

Art. 11alin. 1 - 1) Proprietarii de vehicule sau deţinătorii mandataţi ai acestora sunt obligaţi sa le înmatriculeze sau sa le înregistreze, după caz, înainte de a le pune in circulaţie, conform prevederilor legale.

(2) Înmatricularea vehiculelor este continua, de la admiterea in circulaţie pana la scoaterea definitiva din circulaţie a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, si presupune următoarele operaţiuni: a) înscrierea in evidentele autoritarilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea in evidentele autoritarilor competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

(3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului si ale proprietarului si condiţionează eliberarea de către autorităţile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum si a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare atribuit si transcrierile necesare in certificatul de înmatriculare si in cartea de identitate a vehiculului.

(4) In cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu in evidentele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni si emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat sa solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Pentru a înţelege Legea 9/9012 folosind interpretarea teleologică (după scop) se reţine că din expunerea de motive la actul normativ privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule rezultă că s-a avut în vedere atingerea unor standarde cât mai ridicate în ceea ce priveşte protecţia mediului în conformitate cu obiectivele şi normele de drept europene. Prin OUG 50/2008 a fost instituită taxa pe poluare , care prevede obligativitatea plăţii taxei cu prilejul înmatriculării în România a autovehiculului, indiferent de provenienţă şi de faptul că este nou sau rulat. Întrucât Curtea de Justiţie  a Uniunii Europene a statuat în cauza C-402/09 Tatu că regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008 nu instituie o discriminare directă, dar un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu  din cauza efectelor sale , descurajând importurile de vehicule şi pentru a da deplină eficienţă principiului „ poluatorul plăteşte”, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule va fi plătită o singură dată de către toţi cei care achiziţionează autovehicule şi le înmatriculează şi de cei care au achiziţionat, dar pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule sau taxa pe poluare.

 Astfel, pentru un autovehicul modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincţie între un autovehicul produs în ţară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate a autovehiculului care se înstrăinează după intrarea în vigoare legii şi dacă pentru acestea nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare .

Prin urmare, dacă înainte de intrarea în vigoare a noii legi această taxă nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea lor in ţară, în prezent este percepută în raport de dobândirea calităţii de prim proprietar asupra autovehiculului pentru prima dată pe teritoriul României, astfel că se menţine discriminarea indirectă între persoanele care au calitatea de proprietar dobândită pentru prima dată pe teritoriul celorlalte state membre ale UE şi cele care au calitatea de proprietar dobândită pentru prima dată pe teritoriul României cu privire la autoturismele deja înmatriculate şi revândute în România, faţă de autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate pentru prima dată pe teritoriul ţării noastre.

În conformitate cu OUG 50/2008 taxa pe poluare nu se mai percepea cu ocazia vânzării ulterioare a unui autoturism deja înmatriculat în România, consecinţa fiind că se aplica doar ca urmare a achiziţiilor intracomunitare ; în prezent pentru autovehiculele aparţinând persoanelor care au dobândit pentru prima dată calitatea de prim proprietar pe teritoriul României, taxa pentru emisiile poluante  nu se mai percepe cu ocazia revânzării în conformitate cu OUG 1/2012 , deci se aplică doar la achiziţiile intracomunitare şi favorizează tranzacţiile interne de autovehicule faţă  de cele second hand.

Concluziile sunt tot mai evidente în condiţiile modificării Legii nr.9/2012 prin OUG nr.1/2012, în preambulul ordonanţei precizându-se expres că aceasta a fost adoptată „luând în considerare dificultăţile de ordin tehnic ce ar putea fi întâmpinate prin aplicarea imediată a dispoziţiilor art.2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) şi a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, având în vedere necesitatea înlăturării acestor dificultăţi, care să permită aplicarea corectă a taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule şi înlăturarea riscului de întârziere a procesului de stabilire exactă a cuantumului acesteia, în scopul reevaluării impactului pe care măsurile cuprinse în acest act normativ le au în plan economic şi social se impune alocarea unui interval de timp de 1 an.

Mai mult, această măsură este necesară pentru a simplifica procedura aplicării taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi totodată pentru clarificarea litigiilor juridice născute ca urmare a aplicării OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Întrucât nepromovarea prezentei ordonanţe de urgenţă ar avea consecinţe negative asupra modului de aplicare a taxării autovehiculelor aflate în categoria celor precizate la dispoziţiile mai sus menţionate din Legea nr. 9/2012, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată…”.

Se concluzionează că taxa pentru emisii poluante, aşa cum este ea reglementată prin Legea nr.9/2012 nu este aplicată tuturor poluatorilor din România (autoturismelor). Ea nu se percepe pentru toate autovehiculele aduse în România din alte state UE ori celor deja înmatriculate, înainte de anul 2007 pe teritoriul statului,  fiind însă datorată pentru autovehiculele supuse regimului juridic prevăzut la art.4 alin.1 din Legea nr.9/2012: „a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare.

Prin decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat recursul în interesul legii, stabilind că: „Acţiunea având ca obiect obligarea Instituţiei Prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziţionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, şi fără parcurgerea procedurii de contestare a obligaţiei fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.”.

Pentru a pronunţa această decizie ICCJ a reţinut în considerentele deciziei următoarele aspecte : A pretinde unei persoane care solicită înmatricularea unui autovehicul achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene ca, între alte documente, să prezinte şi dovada achitării taxei de poluare, în condiţiile în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat deja de mai multe ori că această taxă este contrară art. 110 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, înseamnă a nu ţine seama de principiul priorităţii dreptului european. În plus, această soluţie ar institui o sarcină exorbitantă particularilor, prin aceea că i-ar obliga inutil să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, deşi finalitatea acesteia este previzibilă. Prin urmare, Înalta Curte constată că, pentru învestirea instanţei de contencios administrativ cu acţiunea în discuţie, nu este necesară o "prealabilă constatare din partea autorităţii fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată", după cum susţine procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Distinct de acest aspect, trebuie arătat şi că prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, precum şi cele ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu au legătură cu problema de drept analizată.

Elementul de discriminare raportat la  soluţiile  Curţii  de Justiţie a  Uniunii Europene , cu motivarea reţinută în  decizia nr. 24 /2011 a  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  , există  şi produce efecte şi în prezent prin adoptarea Legii nr. 9/2012 în sensul că sunt favorizate autovehiculele deja înmatriculate în România faţă de cele care se înmatriculează pentru prima data în ţara noastră , aceasta deşi toate circulă şi deci poluează  însă taxa pentru emisiile poluante este plătită doar pentru autoturismele noi şi cele second-hand  asupra cărora  se dobândeşte dreptul de proprietate de către primul proprietar din România , fiind evident că se leagă plata acestei taxe de criteriul primei înmatriculări în România întocmai ca şi în art. 214/1 -214/3 din  Codul fiscal sau ale OUG 50/2008 prin care s-a instituit plata taxei speciale pentru autovehicule sau a celei pe poluare, fiind reintrodus un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din Comunitatea Europeană ce au fost înmatriculate dar care se dobândesc de către primul proprietar  din România conform art. 4 alin. 1 litera a din Legea 9/2012.

De fapt criteriul primei înmatriculări este doar redefinit prin Legea nr. 9/2012  de vreme ce prin prezentul act normativ obligaţia de plată a taxei  este impusă primului proprietar din România, în cuprinsul deciziei  nr. 499/2009 a Curţii Constituţionale  reţinându-se că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct faţă de cel iniţial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe atâta timp cât natura juridica acestor două taxe este identică, în realitate o taxă de natură fiscală  prin care se instituie un impozit indirect ce se face venit de această  dată la Fondul pentru Mediu  şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu în vederea finanţării programelor şi proiectelor  pentru protecţia mediului , calculat conform formulei din art. 6 al legii 9/2012 în funcţie de capacitatea motorului, standardele de emisie de CO2, vechimea autovehiculului, obiectul de reglementare al Legii 9/2012 şi OUG 1/2012 fiind autovehiculele ce au un prim proprietar în România  noi şi second hand, indiferent dacă sunt produse în România  sau într-o  ţară membră a Uniunii Europene.

În conformitate cu jurisprudenţa constată a Curţii de Justiţie Europene, statele membre pot să prevadă taxarea diferenţiată a unor produse similare, cu condiţia ca aceasta să se bazeze pe criterii diferite şi să nu aibă ca efect protejarea producţiei naţionale.

În opinia comisiei, criteriul „primei înmatriculări” ce figurează în OG nr. 50/2008 (în forma iniţială din iulie 2008, dar şi cea din prezent) nu este o cerinţă pe deplin obiectivă întrucât nu ţine seama de calitatea  intrinsecă a maşinilor. În anumite cazuri, cerinţele ar putea duce la discriminarea maşinilor de ocazie ce provin din alte state membre.

Legea 9/2012 şi OUG 1/2012 contravin dispoziţiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene întrucât sunt destinate, cel puţin în prezent şi până la 1 ianuarie 2013 să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel achiziţionat de reclamant pentru care  s-a achitat în ţara de origine  taxa de poluare, favorizându-se astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România .

Conform jurisprudenţei CJE (Comisia c. Grecia, cauza 375/1995 şi cea cu nr. 90/1994) dispoziţiile fiscale naţionale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât cele aplicate produselor naţionale similare, fiind în mod evident discriminatorii.

După aderarea României la 1 ian. 2007 la U.E. acest lucru nu este admisibil întrucât produsele importate sunt din alte ţări membri ale U.E., norma fiscală (OUG nr.50/2008) diminuând sau fiind susceptibilă să diminueze chiar şi potenţial, consumul produselor importate şi astfel fiind influenţată alegerea consumatorilor.

La pronunţarea soluţiei, se va avea în vedere şi hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C 402/09 Tatu contra României, conform căreia” articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională”.

În hotărârea pronunţată în cauza C/263/10 de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene Nisipeanu contra României la punctul 29 au fost reluate concluziile din cauza Tatu.

Relevante sunt şi celelalte argumente ale Curţii, punctul 27 în sensul că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 menţin un regim  de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr-o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehicule similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia şedinţei care a avut loc după pronunţarea hotărârii Tatu, Guvernul român nu a susţinut că ar exista o diferenţă relevantă în scopul examinării compatibilităţi cu art. 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea iniţială a acesteia şi cele ulterioare.

Obiectivul protecţiei mediului care se materializează în faptul, pe de o parte de a împiedica prin aplicarea unei taxe disuasive circulaţia în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 şi Euro 2 şi care au o capacitate cilindrică mare, pe de altă parte de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanţarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet şi mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulaţie în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piaţa naţională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulaţie a vehiculelor de ocazie importate şi ar fi, în plus, conform principiului „poluatorul plăteşte”.

Concluzionând, întrucât C.J.C.E. în exercitarea jurisdicţiei conferite de art.267 T.F.U.E.  (fostul 234 C.E.) dă interpretări unei norme de drept european, clarifică sau defineşte acolo unde este necesar înţelesul şi întinderea normei aşa cum aceasta ar fi trebuit înţeleasă şi aplicată de la data intrării ei în vigoare, se reţine că taxa  pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită  prin Legea 9/2012 pentru autoturismele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene este contrară dreptului comunitar.

 Edificatoare pentru speţă este şi hotărârea preliminară pronunţată de Curtea de Justiţie în cauza 106/77,  Simmenthal II, concluzia fiind aceea că „instanţa naţională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligaţia de a aplica aceste dispoziţii în plenitudinea lor şi să refuze din oficiu aplicarea oricăror norme juridice contrare, chiar dacă este ulterioară şi nu are nevoie ca într-un  astfel de caz să aştepte intervenţia prealabilă a unor instrumente legislative, constituţionale sau procedurale”, judecătorul naţional având obligaţia ca în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituţia României să lase norma internă neaplicată şi să dea eficienţă dreptului european.

Având în vedere că dreptul european este un sistem de drept autonom faţă de cel intern, însă a cărui norme prevalează în faţa oricăror dispoziţii contrare, rezultă că normele unionale cu caracter obligatoriu se impun voles-nolens tuturor subiectelor de drept, în concret nu doar celor enumerate în art.148 alin.4 din Constituţie (Parlament, Preşedintele României, Guvernul şi instanţele judecătoreşti) ci şi organelor administrative, în acest sens fiind hotărârea din 28 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în afacere C-118/00, Gervais Larsy, hotărârea din 09 septembrie 2003, afacerea C-198/01, Consorzio Industrie Fiammiferi.

Este adevărat că pârâta a invocat în apărare dispoziţiile art.7 din Ordinul 1501/13.11.2006, ultima modificare fiind la 28.07.2010,  conform cărora înmatricularea permanentă sau temporară se efectuează în baza mai multor documente, la pct. j figurând „ începând cu 01.01.2007, dovada plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, stabilindu-se conform legii”.

Însă, prin instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin Legea 9/2012 a fost abrogată OUG 50/2008 privind taxa pe poluare  iar prin ultima,  cu 01.07.2008  s-au abrogat dispoziţiile art.2141- 2143 din Legea nr.571/2003 ce au reglementat cu începere din 01.01.2007 taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, aşa încât ordinul face trimitere la un act normativ abrogat.

Conform art.8 şi 18 din Legea nr.554/2004, acţiunea se priveşte ca fiind întemeiată şi va fi admisă, obligând pârâta să procedeze la înmatricularea autoturismului reclamantului marca Citroen, model C3 cu număr de identificare VF7FC8HXB26616977, înmatriculat prima dată la 03.03.2003 Germania, fără plata taxei pentru emisiile poluante.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de către reclamantul M.V.G. împotriva pârâtei Instituţia Prefectului judeţului X– Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Autovehicule.

 Obligă pârâta să înmatriculeze autoturismul reclamantului marca  Citroen, model C3 cu număr de identificare VF7FC8HXB26616977,capacitate cilindrică 1398 cm/3, înmatriculat prima data la 03.03.2003  în Germania , fără plata taxei pentru emisii poluante.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 04 Iulie 2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare