Drepturi băneşti

Titlu: litigii privind funcţionarii publici

Domeniu asociat: SalarizareDosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 483/2014

Şedinţa publică din 21 Martie 2014

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul MSI în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi  Inspectoratul de Poliţie Gorj, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi excepţii de invocat s-a procedat la soluţionare.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de , sub numărul , reclamantul MSI în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi  Inspectoratul de Poliţie Gorj a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor  la calcularea, alocarea şi plata premiului anual (al 13-lea salariu), în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 şi art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizată cu coeficientul de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la data efectivă a plăţii.

În fapt, reclamantul a precizat că este  angajat în cadrul I.P.J. Gorj având funcţia de agent de poliţie din anul 2006, când a absolvit Şcoala de Agenţi de Poliţie Septimiu Mureşan Cluj Napoca şi până în prezent, având conform art. 1, alin 1, din Legea nr. 360/2002 M calitatea de funcţionar public cu statut special.

Reclamantul a menţionat că având în vedere că premiul anual (al 13-lea salariu) prevăzut pentru anul 2010 de actele normative în vigoare nu i-a fost acordat până în prezent, a solicitat plata acestuia în cadrul acestei proceduri judiciare, actualizat cu coeficientul de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data efectivă a plăţii, având în vedere următoarele considerente:

- Art. 15 alin. 2 din Constituţie statuează că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", iar Art. 1 din Codul civil că „Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", respectiv pentru perioada de timp dedusă obiectului judecăţii, anul 2010.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 285/28.12.2010, privind salarizarea pe anul 2011, a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual, cunoscut şi sub denumirea de al 13-lea salariu, a fost reglementat de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care dispunea că : ,,pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea”.

S-a arătat că în prezent, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010: sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi". Din interpretarea textului de lege rezultă aplicarea retroactivă a art. 8 din Legea nr. 285/2010, lucru care contravine art. 15 din Constituţia României şi a prevederilor art. 1 din Codul civil, care prevăd în mod imperativ, fîră a lăsa loc de interpretare, că legea dispune numai pentru viitor; există o singură excepţie de la această prevedere imperativă, respectiv aplicarea legii mai favorabile în domeniile contravenţional ori penal. Curtea Constituţională a subliniat, prin Decizia nr. 90/1999, publicată in Monitorul Oficial nr. 489/1999, caracterul universal al principiului la care s-a referit, arătând că: ,,principiul neretroactivităţii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia”.

S-a precizat că dreptul de a primi premiul anual (al 13-lea salariu), aferent anului 2010, s-a născut începând cu data de 01 ianuarie 2010 şi a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie.

De asemenea, reclamantul a mai menţionat faptul că  premiul anual reprezentat de suma de bani egală cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, îmbracă forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situaţie trecută, respectiv anul 2010. Prin urmare, Legea nr. 285/2010, ale cărei dispoziţii sunt în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011, nu poate duce la înlăturarea existenţei dreptului pentru trecut, întrucât s-ar încălca prevederile art. 53 din Constituţie, referitoare la cazurile când se poate restrânge exerciţiul unui drept, dar şi a reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată reclamantul a precizat că într-o situaţie asemănătoare, instanţa supremă a statuat, printr-o decizie de îndrumare că: „...respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculaţi de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege”. (Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie).

Legea nr. 285/2010 nu poate aduce atingere dreptului câştigat, referitor la premiul anual (cel de al 13-lea salariu), întrucât s-ar ajunge ca această lege să se aplice retroactiv, pentru anul 2010, asupra unei situaţii consolidate anterior.

S-a menţionat că în baza prevederilor art. 25 din Legea nr. 330/2009, premiul anual reprezintă pentru anul 2010 un drept câştigat, aflat sub autoritatea statului de drept, a cărui stabilitate nu poate fi atinsă decât prin încălcarea Constituţiei.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 51 din Constituţia României, art. 28 din Legea 62/2011, art. 25 din Legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 raportată la art. 26 din O.G. nr. 38/2003.

La data de 04.12.2013 pârâtul Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a menţionat că prin acţiunea formulată, reclamantul a arătat că îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj, raporturile lui de serviciu derulându-se cu această unitate.

S-a arătat faptul că potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare, „...în judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate de poliţie...".

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 222 din Codul civil „persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă şi nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică faţă de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel". Astfel, cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii este Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj, unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

Având în vedere obiectul dosarului, precum şi calitatea de persoană juridică distinctă a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj, s-a menţionat că Ministerul Afacerilor Interne nu deţine calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecăţii şi nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi salariale pentru angajaţii unei alte instituţii cu personalitate juridică.

De asemenea, s-a arătat că titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligaţiei, ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii, concretizat în speţă în drepturi băneşti, ca rezultat al raportului de serviciu/de muncă încheiat de membrii reclamantului, însă în prezenta cauză, Ministerul Afacerilor Interne nu figurează ca subiect al raportului de serviciu/de muncă încheiat de membrii reclamantului.

Raportat la obiectul prezentei cauze, s-a precizat că stabilirea şi acordarea diferitelor drepturi băneşti, aferente unui raport de serviciu/de muncă, constituie un atribut exclusiv ce aparţine angajatorului, subiect pasiv al raportului obligaţional dedus judecăţii, care are obligaţia verificării condiţiilor de acordare şi de stabilire a drepturilor băneşti solicitate.

Potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Misterului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, „Ministrul Afacerilor Interne are calitatea de ordonator principal de credite".

Art. 12 alin. 5 din acelaşi act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabileşte, prin ordin, conducătorii unităţilor şi subunităţilor care au calitatea de ordonatori de credite.

Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unităţile din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române ai căror şefi au calitatea de ordonatori terţiari de credite din Anexa nr. 7 la Ordinul M.A.I. nr. S/79/2013 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile M.A.I., şeful Inspectoratului de Poliţie al judeţului Gorj are calitatea de ordonator terţiar de credite.

De asemenea, s-a precizat faptul că ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Anexa nr. 12 la acelaşi ordin stabileşte drepturile şi îndatoririle ordonatorilor secundari şi terţiari de credite din M.A.I. Conform pct. 2 lit. a şi b, ordonatorii secundari şi terţiari de credite au dreptul de a angaja, lichida şi ordonanţa cheltuieli în limita alocaţiilor bugetare aprobate, cu condiţia ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ şi să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-şef.

Având în vedere aceste aspecte, calculul şi plata oricăror drepturi băneşti către membrii reclamantului, se face de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj, unitate al cărui inspector şef are calitatea de ordonator terţiar de credite.

Prin urmare, nu se poate retine că atât instituţia centrală, cât şi structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unităţile dintr-o instituţie, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.

A menţionat de asemenea  decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a Î.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deţinută exclusiv de către instituţia cu care funcţionarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituţia publică este organizată şi funcţionează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituţiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivaţia invocată de reclamant privind garanţia că obligaţia bănească a instituţiei publice va fi astfel executată, neavând suport în dispoziţiile procedurale privitoare la condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile".

Chiar mai mult, în situaţia ipotetică a stabilirii dreptului reclamantului la plata drepturilor băneşti în discuţie pe cale judecătorească, ţinând cont de faptul că între M.A.I. şi reclamant nu a luat naştere un raport juridic din care să rezulte obligaţia de plată în sarcina instituţiei * noastre, vă rugăm să constataţi că nu este necesară stabilirea unei garanţii privind alocarea fondurilor necesare plăţii în favoarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, „creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă", iar conform art. 4 „ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii".

Totodată, pârâtul a precizat că cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii este Inspectoratul de Politie al judeţului Gorj, unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea reclamantul, ordonatorul principal de credite având doar obligaţia legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinaţie către ordonatorul secundar de credite.

Pe fondul cauzei pârâtul a menţionat următoarele :

Conform art. 21 alin. (1) din Anexa IV la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de la data de 01.01.2010 până la 31.12.2010, pentru activitatea desfăşurată, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii şi personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.

Drept urmare, ţinând cont că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din M.A.I. pentru luna respectivă sunt stabilite şi plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat şi plătit decât începând cu aceeaşi lună ianuarie.

Această procedură este confirmată şi de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Astfel, pentru activitatea desfăşurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv poliţiştii, cadrele militare în activitate şi personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru 4 anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".

S-a precizat faptul că exercitarea unor drepturi în justiţie se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale care instituie aceste drepturi şi nu la examinarea soluţiilor legislative alese de legiuitor.

Reglementarea legală a drepturilor salariale reprezintă una din dimensiunile esenţiale ale statutului funcţionarului public. În cazul funcţionarilor publici, drepturile salariale sunt stabilite de către legiuitor. Soluţia legislativă cuprinsă în art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost determinată de apărarea securităţii naţionale.

Faptul că prin Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost sistată plata premiului anual pentru anul 2010, nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale, politicile salariale fiind de resortul absolut al Guvernului şi al Parlamentului şi nu al instanţelor judecătoreşti, al căror atribut este doar de a aplica legea nu de a face lege. Aceste dispoziţii nu au caracter retroactiv ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situaţii juridice pentru viitor. Textul de lege criticat se aplică de la data intrării în vigoare.

Atâta timp cât vocaţia reclamantului la primirea celui de-al 13-lea salariu nu a fost materializată într-un nou act normativ şi nici nu s-a obţinut desfiinţarea sau modificarea actelor normative prin care a fost stabilită salarizarea cuvenită acestora, nu există temeiuri de drept pentru a se dispune obligarea instituţiei la plata vreunei sume cu titlu de premiu anual.

Mai mult decât atât, cererea reclamantului apare ca neîntemeiată şi prin prisma faptului că legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfăşurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuţie nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuţie.

S-a susţinut că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului Afacerilor Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfăşurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituţiilor publice şi nici angajată şi efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială şi nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Prin deciziile sale, Curtea Constituţională a concluzionat asupra faptului că art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii legii.

Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu.

Totodată, prin aceeaşi decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora  în salariul/solda/indemnizaţia de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege.

Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătiţi din fonduri publice a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu 1-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un „bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar dispoziţiile de lege criticate prevăd în acelaşi timp doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe.

Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului nerectroactivităţii legii.

Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011,  rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 01.01.2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

De asemenea, s-a arătat că prin Decizia nr. 21 din data de 18.11.2013 pronunţată în recurs în interesul legii (obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art.l din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat in forma supusă vechii reglementări”.

La data de 24.12.2013 pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a precizat că reclamantul are calitatea de poliţist - funcţionar public cu statut special în cadrul Biroului Judeţean de Poliţie Transporturi Gorj, structură asigurată financiar de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj.

Articolul 25. alin. 1 din Legea nr. 330/2009 prevedea, astfel cum susţine şi reclamantul, că personalul angajat în sectorul bugetar beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază realizate în anul pentru care se face premierea. De asemenea, potrivit art. 25. alin. 1 din acelaşi act normativ, plata premiului anual trebuia să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, însă, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar".

De asemenea, prin Decizia nr. 21/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis un recurs în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în legătură cu acordarea premiului anual, stabilind că „ In interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări”.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.02.2014 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.8560/95/2013, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal, cu motivarea că potrivit art. 3 din Legea nr. 168/1999, „conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă" şi că potrivit art. 248 din Codul muncii, „conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă" (alin. 1). Conflictele de interese sunt neînţelegerile legate de negocierea contractelor colective de muncă (alin. 2), iar conflictele de drepturi au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii ale salariaţilor (alin. 3). Prin urmare, conflictele de muncă sunt reglementate de legiuitor ca derivând din contractele de muncă (individuale şi colective), ele privindu-i pe salariaţi, nu şi pe funcţionarii publici cu privire la care competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine instanţelor de contencios administrativ, conform legii nr.188/1999.

S-a reţinut că în speţă, reclamantul este funcţionar public cu statut special, conform art.1 din Legea nr.360/2002 privind statutul poliţistului, lege ale cărei dispoziţii se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici(art.78 din legea nr.360/2002), situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr.  cu termen de judecată la data de .

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. 1 NCPC ,, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei ,,.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, instanţa o găseşte întemeiată.

Calitatea procesuală pasivă este deţinută în mod exclusiv de către instituţia cu care funcţionarul public are stabilit raportul de serviciu. Ori, în cauza de faţă, între pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi reclamant nu există un raport juridic de drept substanţial, respectiv un raport de serviciu, astfel încât se va admite excepţia invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi pe cale de consecinţă se va respinge acţiunea faţă de acesta.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul constată şi reţine că acţiunea promovată de reclamant nu este întemeiată.

Dispoziţiile art. 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevăd că ,,sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi ,,.

În speţă, reclamantul, MSI se prevalează de dispoziţiile art. 25 din legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care prevăd că ,, pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizaţiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premierea ,,.

Dispoziţiile art. 25 alin. 2 din acelaşi act normativ prevăd că ,, pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate ,,.

De asemenea, conform art. 25 alin 4 din Legea 330/2009 ,, plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul ,,.

Dispoziţiile legale enunţate, prevăzute în legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 alin. 1 lit. w din legea 284/2010.

Aşadar, începând cu data de 01 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.

Pe de altă parte, cererea formulată de reclamant, apare ca neîntemeiată şi prin prisma faptului că sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfăşurată în 2010 a fost inclusă de legiuitor în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01 ianuarie 2011, nu a fost lipsit de drepturile băneşti în discuţie.

De asemenea, contrar susţinerilor reclamantului, în cauză nu au fost încălcate prevederile constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii, consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituţie, în condiţiile în care prin Decizia nr. 257/20.03.2012 publicată în Monitorul Oficial al României cu nr. 331 din 16.05.2012, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu.

În acelaşi timp, Curtea Constituţională  a mai constatat că majorarea salarială din 2011, urmare a includerii premiului anual din anul 2010, este acordată şi în continuare, dovadă fiind faptul că de la 01.01.2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, deşi pentru anul 2011 nu s-a acordat niciun premiu.

Faţă de considerentele expuse şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile urmează a fi respinsă acţiunea formulată de reclamantul MSI conform dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTORAŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Afacerilor Interne .

Respinge acţiunea formulată de reclamantul MSI, împotriva pârâtului Ministerul Afacerilor Interne ca urmare a lipsei calităţii procesuale pasive.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul  MSI împotriva pârâtului Inspectoratul  Judeţean de Poliţie Gorj, ca nefondată.

Cu drept de apel.

Pronunţată în şedinţa publică din la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare