Anulare proces verbal de contravenţie

Dosar nr. 10930/288/2015

Cod ECLI ECLI:RO:TBVLC:2016:012.001366

Operator de date cu caracter personal nr. 4087

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 1366/2016

Şedinţa publică din 24 octombrie 2016

Instanţa constituită din:

Preşedinte - Daniel Donţete

Judecător - Nicoleta Laura Uce

Grefier - Constanţa Liliana Orghidan

Pe rol fiind soluţionarea apelului declarat de apelantul ... împotriva sentinţei civile nr. 781/08.02.2016 pronunţată de judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 10930/288/2015, în contradictoriu cu intimatul ....

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, atât la prima cât şi la a doua strigare, nu au răspuns părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că apelantul a depus la dosar note de şedinţă.

Instanţa constată că prin cererea de apel şi prin notele de şedinţă ulterioare, apelantul petent a solicitat încuviinţarea probei cu martori, respectiv audierea soţiei sale ..., pentru dovedirea unor aspecte ce ţin de situaţia de fapt. Cu privire la această probă, tribunalul apreciază că nu este utilă faţă de motivele de nelegalitate şi netemeinicie a procesului verbal invocate de petent prin plângerea contravenţională şi prin cererea de apel, cât timp împrejurările de fapt pe care petentul urmăreşte să le probeze prin proba solicitată nu sunt precizate în mod concret. De asemenea împrejurările relevante în cauză pot fi dovedite – şi s-au şi făcut probe în acest sens la prima instanţă – prin alte mijloace de probă, astfel că în speţă se poate pronunţa o soluţie pe baza probelor deja administrate.

Nemaifiind alte cereri, instanţa reţine apelul în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 781/08.02.2016 pronunţată de judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 10930/288/2015 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul ... împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PVLX nr. 018091/12.11.2015 încheiat de către intimatul ..., prin care petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 630 lei şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de prevăzute de art. 102 alin. 2 şi art. 101 alin. 3  lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că la data de 12.11.2015 a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare ... pe DN 7, km 160 + 600 m, circulând cu viteza de 91 km/h în localitate şi pe sensul opus de mers.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut mai întâi că, sub aspectul legalităţii procesului-verbal de contravenţie, acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, elementele ce atrag nulitatea absolută a actului sancţionator fiind strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În raport cu acest caracter imperativ – limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

S-a reţinut de asemenea că agentul constatator a făcut o descriere completă a faptei contravenţionale, indicând toate elementele constitutive ale acesteia. Actul sancţionator a fost întocmit în prezenţa petentului, care a semnat de primirea acestuia cu menţiunea că „urgenţă medicală - soţia este gravidă”.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului în sensul nulităţii procesului-verbal pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, privitoare la neutilizarea ca formular de consemnare a săvârşirii contravenţiei a celui prevăzut de Anexa 1D din H.G.1391/2006, instanţa a respins-o, reţinând că dispoziţiile menţionate trebuie interpretate în sensul că formularul de proces-verbal potrivit Anexei 1 D se utilizează numai în cazul în care viteza de circulaţie a unui autovehicul este înregistrată cu un aparat radar şi conducătorul autovehiculului nu este oprit in trafic pentru a i se aduce la cunoştinţă contravenţia şi pentru a fi identificat, ci procesul-verbal se completează în urma prelucrării înregistrărilor, adică ulterior obţinerii fotografiei radar din care se observă autoturismul, identificat prin număr de înmatriculare, şi viteza cu care acesta a circulat şi ulterior stabilirii identităţii conducătorului de vehicul, identitatea stabilindu-se în urma descoperirii numărului de înmatriculare al maşinii, şi nu prin oprirea în trafic a conducătorului. Aşadar, în situaţia în care conducătorul de vehicul  este oprit în trafic, nu este obligatorie utilizarea formularului de proces-verbal prevăzut de Anexa 1D. În speţa de faţă, petentul a fost oprită în trafic, prin urmare susţinerea sa cu privire la nulitatea procesului-verbal pentru neutilizarea formularului special din Anexa 1 D nu poate fi primită.

Cu privire la legalitatea înregistrărilor efectuate si a admisibilităţii acestora ca probe în prezenta cauza, instanţa a reţinut că potrivit art.3.2.6 din Norma de metrologie legala NML 021-05, cinemometrul trebuie sa fie prevăzut cu o funcţie de autotestare, care sa poată pune în evidenta orice defect sau dereglare funcţională, ce pot avea influenta asupra exactităţii de măsurare, testarea putându-se face si manual daca se considera necesar. Aceasta funcţie a cinemometrului de a se autotesta este activata la fiecare punere în funcţiune. Verificarea metrologica priveşte inclusiv existenta si eficacitatea acestei funcţii.

În urma analizării actelor din dosar, instanţa a constatat că în speţă intimatul a făcut dovada veridicităţii constatărilor din procesul verbal de contravenţie. Astfel, intimatul a depus la dosar înregistrarea radar din care rezultă cu certitudine faptul că la data de 12.11.2016 orele 11.45, autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare ..., pe DN 7 pe raza localităţii Milcoiu, a fost înregistrat circulând pe sensul opus de mers cu viteza de 91km/h în localitate, depăşind cu 41 km/h limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum respectiv.

Petentul, deşi a menţionat în cuprinsul actului sancţionator că a fost constrâns de împrejurări obiective să încalce normele de circulaţie soţia fiind gravidă şi a depus în instanţă înscrisuri medicale, acestea sunt lipsite de relevanţă, fapta contravenţională fiind săvârşită în data de 12.11.2016 iar internarea soţiei în unitatea medicală rezultând a se fi efectuat în data de 19.01.2016 (fila 37). Petentul nu a fost în măsură să probeze în vreun fel ce legătură exisă între înscrisurile depuse la dosar şi motivul ce l-a determinat să încalce regulile de circulaţie. 

În consecinţă, instanţa a reţinut, din probele administrate, că intimatul a făcut dovada temeiniciei procesului verbal de contravenţie şi că petentul nu a adus nicio dovadă contrară care să înlăture cele consemnate în procesul-verbal. Faţă de această situaţie de fapt, dovedită de către intimat prin înscrisurile depuse, instanţa a constatat că prin procesul-verbal de contravenţie s-a dat o încadrare corectă faptei săvârşite şi aceasta a fost legal sancţionată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul ..., solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul anulării procesului-verbal de contravenţie. În motivare a susținut, în esență, că în procesul-verbal nu este identificat prin marcă, tip şi serie cinemometrul folosit la constatarea contravenţiilor, că nu este îndeplinită condiţia ca faptele sancţionate să fi fost constatate cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, că faptele reproşate nu corespund realităţii, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor sale.

Analizând apelul prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:

Mai întâi, se constată că prima instanţă a dat o rezolvare corectă criticilor de nelegalitate a procesului-verbal, reţinând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001.

Tribunalul constată că prima instanţă a reţinut în mod corect lipsa de temeinicie a plângerii petentului, realitatea faptelor contravenţionale imputate acestuia fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar susţinerile petentului fiind vădit neîntemeiate. Astfel, depăşirea vitezei legale în localitate de către petent a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologică depus la dosar, valabil pentru cinemometrul utilizat la constatarea contravenţiei imputate petentului. Contrar celor susţinute de petent, nu există nicio normă legală care să impună indicarea elementelor de identificare a aparatului radar în procesul-verbal, iar în speţă cinemometrul folosit la constatarea faptelor imputate petentului poate fi identificat în mod neechivoc pe baza înregistrării depuse la dosar, coroborată cu menţiunile din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, permiţând astfel stabilirea calităţii acestuia de mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Înregistrarea efectuată de aparatul radar şi depusă la dosar pe suport optic (DVD), cuprinde menţiunile prevăzute de art. 3.5.1 din NML 021-05 (data şi ora la care a fost efectuată măsurarea,  valoarea vitezei măsurate şi imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia), îndeplinind condiţiile pentru a servi drept probă pentru aplicarea legislaţiei rutiere. Din înregistrare se observă că autovehiculul condus de petent circula cu viteza de 91 km/h în localitate, fiind de asemenea vizibil cum acesta pătrunde pe sensul opus de mers fără a se afla în efectuarea vreunei manevre de depăşire.

Mai este de menţionat că, în ce priveşte contravenţia constând în circulaţia pe sensul opus, aceasta a fost constatată şi în mod direct şi nemijlocit de către agentul de poliţie rutieră aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie de legalitate şi veridicitate, iar cu toate că valoarea probatorie a acestui act nu este absolută, petentului îi revine sarcina de a-şi aproba apărările şi susţinerile.

Se mai reţine ca fiind lipsită de orice relevanţă, în ceea ce priveşte încheierea valabilă a procesului-verbal, împrejurarea că procesul-verbal ar fi fost întocmit, în calitate de agent constatator, de un alt agent de poliţie decât cel care a operat aparatul radar, în condiţiile în care fapta imputată petentului a fost constatată cu un mijloc tehnic, potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, caz în care agentul de poliţie nu face decât să prelucreze înregistrările şi să stabilească identitatea conducătorului auto. Calitatea de „agent constatator” este atribuită de lege funcţionarului care încheie procesul-verbal, indiferent dacă acesta a perceput sau nu el însuşi săvârşirea faptei contravenţionale pe care o sancţionează, niciun text de lege neprevăzând cerinţa ca cel care constată nemijlocit fapta să încheie şi actul.

Tribunalul mai consideră că în mod corect a reţinut prima instanţă lipsa de temei a susţinerile petentului referitoare la situaţia medicală a soţiei sale, care l-ar fi obligat să încalce viteza legală, în condiţiile în care înscrisurile medicale depuse la dosar sunt cu mult ulterioare datei săvârşirii faptelor imputate.

Referitor la critica petentului referitoare la faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii petentului de înlocuire a sancţiunilor aplicate prin procesul-verbal cu avertismentul, tribunalul constată că împrejurarea invocată nu este de natură să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată de prima instanţă, fiind suficient să se reţină că nu există niciun element de natură a caracteriza faptele imputate petentului ca fiind mai puţin grave decât altele de acelaşi fel, astfel că nu există niciun temei pentru reindividualizarea sancţiunilor aplicate de agentul constatator.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-petent ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul ..., domiciliat în comuna…, împotriva sentinţei civile nr. 781/08.02.2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 10930/288/2015, în contradictoriu cu intimatul ..., cu sediul în.., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24.10.2016.

Președinte,  Judecător,

Daniel Donțete Nicoleta Laura Uce

Grefier,

Constanţa Liliana Orghidan

Red..D.D. / 4 ex.

Jud. fond C.C. Ilina – Jud. Rm. Vâlcea

Domenii speta

Spete similare