Legea nr.31/1990.drept de preferinţă.societate cu răspundere limitată.

Sentinţă comercială 1677 din 13.03.2013


LEGEA NR.31/1990.DREPT DE PREFERINŢĂ.SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ.

Aceasta este calea de mărire a capitalului social cu eficienţă economică maximă, prin finanţare externă, protecţia asociaţilor fiind oferită, în cazul societăţilor cu răspundere limitată, de regulile strict contractuale cuprinse în actul constitutiv.

Prin actul constitutiv s-a prevăzut, conform art.13, că „Deciziile Adunării Generale a Asociaţilor comportând sau antrenând modificarea Actului constitutiv se adoptă de către asociaţi cu majoritate absolută a părţilor sociale deţinute şi prezente.”

Prin urmare, instanţa a concluzionat că nu se poate vorbi despre încălcarea dispoziţiilor art.210 alin.1) din Legea nr.31/1990 şi nici a prevederilor art.216 alin.1) „Acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă.”

Legea nu face referire la aplicarea, în cazul societăţii cu răspundere limitată, a dispoziţiilor art. 216 privind dreptul de preferinţă.

Caracterul intuitu personae al societăţii cu răspundere limitată impune însă recunoaşterea unui drept de preferinţă la subscrierea noilor părţi sociale în favoarea asociaţilor existenţi ai societăţii, chiar în absenţa unei dispoziţii legale.

Aceeaşi raţiune impune şi recunoaşterea în favoarea asociaţilor existenţi ai societăţii a unui drept de a agrea persoanele din afara societăţii care subscriu noile părţi sociale, în cazul când asociaţii societăţii nu exercită dreptul de preferinţă.

În speţă, s-a propus emiterea de noi părţi sociale numai în favoarea asociaţilor existenţi ai societăţii, astfel că nu se poate vorbi despre încălcarea drepturilor reclamantului, ca asociat, printr-o o majorare de capital social sub forma emiterii de noi părţi sociale, subscrise de terţi.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat ca neîntemeiată cererea reclamantului, astfel că a fost respinsă.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILA-SENTINŢA  Nr. 1677/13.03.2013

La data de 13.06.2012 reclamantul MI, în contradictoriu cu pârâta  S.C E SRL, c a solicitat anularea parţială a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din data de 26.05.2012.

În motivare s-a arătat că la data de 26.05.2012, a avut loc adunarea generală a asociaţilor, cu următoarea ordine de zi: aprobarea bilanţului pe anul 2011, modificarea statutului, audit financiar şi diverse.

Reclamantul a menţionat că nici în convocare, nici în prezentarea ordinii de zi nu se specifică la ce se referă modificarea statutului societăţii, obiectul convocării nefiind astfel determinat.

Sunt invocate prevederile art.195 alin.3) din Legea nr.31/1990, prevederi conform cărora „Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.”

Prin urmare, reclamantul a arătat că neprecizarea sub acest aspect echivalează cu neîndeplinirea condiţiei de arătare a ordinii de zi.

În concret, s-a precizat că modificarea vizează introducerea în statut a unei clauze prin care asociatul care depune un aport în societate să i se modifice cota de părţi sociale, modificare considerată ca neclară şi care încalcă dispoziţiile legii referitoare la majorarea de capital.

Astfel, conform prevederilor art.210 alin.1) din Legea nr.31/1990 „Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură.”, iar potrivit art.216 alin.1) „Acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă.”

Reclamantul a menţionat că textele sus-citate conduc la concluzia că oricare asociat poate contribui la majorarea capitalului social, posibilitate ce nu este conferită de punctul 2 al hotărârii AGA.

În aceste condiţii, s-a solicitat admiterea cererii.

În drept, sunt invocate dispoziţiile art.132 alin.1 şi 2, art.195 alin.3) şi art.196 din Legea nr.31/1990.

Prin întâmpinare, s-a arătat că adunarea generală a fost convocată potrivit dispoziţiilor Actului constitutiv cu 21 de zile anterior datei stabilite, în caz de nelămuriri, reclamantul având posibilitatea solicitării acestora anterior desfăşurării şedinţei.

Pârâta a menţionat că modificarea propusă pe ordinea de zi respectă dispoziţiile legale, astfel că atitudinea reclamantului apare ca abuzivă, solicitându-se respingerea cererii ca nefondată.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Temeiul juridic al cererii îl constituie dispoziţiile art.132 alin.1 şi 2 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale raportate la dispoziţiile art.196 din lege.

Potrivit acestor prevederi „Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată(…)”, în sensul că „(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.”

În speţă, reclamantul, în calitate de asociat cu un procent de 40,01% din capitalul social al SC E SRL, a atacat în justiţie Hotărârea nr.1 din data de 26.05.2012 a Adunării Generale a Asociaţilor, solicitând anularea parţială a hotărârii cu privire la art.2 din hotărâre, prin care s-a aprobat modificarea statutului societăţii, în sensul că, „asociatul care depune un aport în societate va beneficia de majorarea cotei de participare la capitalul social proporţional cu aportul adus.”

Motivele anulării acestei dispoziţii invocate de reclamant au fost, pe de o parte, convocarea nelegală a adunării asociaţilor, cu încălcarea prevederilor art.195 alin.3) din Legea nr.31/1990, iar pe de altă parte, încălcarea prevederilor referitoare la majorarea capitalului social cuprinse în art.210 alin.1) şi art.216 alin.1) din Legea nr.31/1990.

În ceea ce priveşte primul motiv de nulitate, conform dispoziţiilor art.195 alin.3) „Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.”

Instanţa a reţinut că, în speţă, este vorba despre o modificare a actului constitutiv, iar în convocarea emisă nu a fost trecut textul integral al propunerii.

Cu toate acestea, din Procesul-verbal depus la dosar, reiese că reclamantul a fost prezent în cadrul adunării asociaţilor şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la modificarea propusă în concret, aşa cum a fost aprobată(reclamantul a votat împotriva modificării propuse).

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că nu se vorbi despre un obstacol legal în privinţa formării voinţei sociale şi despre lipsa consimţământului reclamantului, întrucât acestuia, în calitate de asociat, i s-a asigurat respectarea dreptului de a participa la deliberările adunării generale şi de a-şi exercita drepturile participative ce decurg din deţinerea părţilor sociale.

Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate, instanţa a constatat că, potrivit dispoziţiilor art.221 din Legea nr.31/1990 „Societatea cu răspundere limitată îşi poate majora capitalul social, în modalităţile şi din sursele prevăzute de art. 210.”

Conform prevederilor art.210 alin.1) din lege „Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură.”

În speţă, s-a hotărât, cu majoritatea absolută a părţilor sociale deţinute (art.13 din Actul constitutiv), majorarea capitalului social prin emisiune de noi părţi sociale în schimbul unor noi aporturi în numerar, formă prevăzută de textul sus-citat.

Aceasta este calea de mărire a capitalului social cu eficienţă economică maximă, prin finanţare externă, protecţia asociaţilor fiind oferită, în cazul societăţilor cu răspundere limitată, de regulile strict contractuale cuprinse în actul constitutiv.

Prin actul constitutiv s-a prevăzut, conform art.13, că „Deciziile Adunării Generale a Asociaţilor comportând sau antrenând modificarea Actului constitutiv se adoptă de către asociaţi cu majoritate absolută a părţilor sociale deţinute şi prezente.”

Prin urmare, instanţa a concluzionat că nu se poate vorbi despre încălcarea dispoziţiilor art.210 alin.1) din Legea nr.31/1990 şi nici a prevederilor art.216 alin.1) „Acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă.”

Legea nu face referire la aplicarea, în cazul societăţii cu răspundere limitată, a dispoziţiilor art. 216 privind dreptul de preferinţă.

Caracterul intuitu personae al societăţii cu răspundere limitată impune însă recunoaşterea unui drept de preferinţă la subscrierea noilor părţi sociale în favoarea asociaţilor existenţi ai societăţii, chiar în absenţa unei dispoziţii legale.

Aceeaşi raţiune impune şi recunoaşterea în favoarea asociaţilor existenţi ai societăţii a unui drept de a agrea persoanele din afara societăţii care subscriu noile părţi sociale, în cazul când asociaţii societăţii nu exercită dreptul de preferinţă.

În speţă, s-a propus emiterea de noi părţi sociale numai în favoarea asociaţilor existenţi ai societăţii, astfel că nu se poate vorbi despre încălcarea drepturilor reclamantului, ca asociat, printr-o o majorare de capital social sub forma emiterii de noi părţi sociale, subscrise de terţi.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat ca neîntemeiată cererea reclamantului, astfel că a fost respinsă.