Clauze abuzive in contractele bancare

Drept civil

Pretenţii

Clauze abuzive in contractele bancare

Reclamanţii - intervenienţi NF şi NL au formulat în cadrul dosarului Judecătoriei Sibiu( strămutat la Judecătoria Sinaia - având ca obiect plângere contravenţională) cerere de intervenţie in interes propriu , precizată si completată - prin care au solicitat:

I) 1. să se constate că punctul 6.2 din contractul de credit ipotecar incheiat cu cu BANCA conţine o clauza abuzivă în înţelesul art. 4 din Legea 193/1999: "dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii", motiv pentru care solicită să fie înlăturată, cu continuarea contractului, în care solicită, de asemenea, să se constate că dobânda aplicabilă creditului este formată din marja fixă rezultată din scăderea din valoarea de 5,5% a valorii LIBOR de la data încheierii contractului, plus LIBOR. Aceasta rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 14 din Legea 190/1999, în forma în care aceasta era în vigoare la data încheierii contractului, cu cele ale art. 1 şi 4 din Legea 193/2000.

2.să se constate că şi punctul 8.1 din contractul de credit nr.

C2204/2400/4468/2007 încheiat în data de 20.08.2007 cu pârâta conţinea aceeaşi clauză abuzivă.

In luna mai 2008 pârâta a mărit abuziv dobânda în cele două contracte la 6,49% şi respectiv 6,99% fară să le comunice reclamanţilor acest lucru, cu motivarea că indicele LIBOR a crescut, ceea ce nu este adevărat, acest indice scăzând constant de la 2,5% la 0,17%. "Politica băncii" nu este definită nicăieri în contract, nu este o valoare cunoscută şi transparentă, ea ţine de confidenţialitatea datelor pârâtei şi pe cale de consecinţă nu le poate fi opozabilă.

3. să se constate că pârâta i-a obligat, fără temei, să plătească la începerea derulării fiecărui contract, câte un comision de acordare în valoare de 2%, încălcând astfel dispoziţiile art. 15 din Legea 190/1999.

4. să se constate că au reiuzat expres, în trei rânduri, în termenele prevăzute de lege, încheierea vreunei act adiţional conform O.U.G. 50/2010 cu pârâta, situaţie în care nu pot fi obligaţi să achite o dobândă după bunul plac al acesteia. De altfel, în Legea 288/2010 de aprobare cu modificări a O.U.G. 50/2010 se arată că aceasta nu se aplică contractelor în curs de derulare. în acelaşi sens art 20 din contractul din anul 2007, art. 19.1 din contractul din 2008 şi art. 9 din Legea 190/1999.

5. să se constate că pârâta a reiuzat în mod abuziv şi nejustificat să accepte transferul ipotecii constituite în contractul nr. 2202/2400/4468 din 20.08.2007 asupra unui alt imobil, motivul fiind regimul juridic al acestuia, în timp ce în aceeaşi perioadă a acceptat într-un alt contract încheiat cu un alt client aplicarea ipotecii pe un imobil cu o situaţie juridică identică, reclamanţii fiind puşi astfel în situaţia de a rambursa creditul. Au fost nevoiţi astfel să achite în plus suma de 12.000 de Euro din cauza diferenţei de curs valutar EURO/ franc elveţian.

6. să se constate că cele două contracte menţionate mai sus sunt de fapt nişte convenţii pre-formulate, de adeziune, aşa cum rezultă din art. 17.6 din contractul din anul 2007 şi din art. 8.1 şi art. 16.5 din contractul din anul 2008, precum şi din faptul că sunt concepute ca nişte formulare cu rubrici goale ce au fost completate prin scris de mână, cu pixul, de către funcţionarii băncii.

II)în subsidiar, în situaţia îh care se va considera că menţionatele clauze nu sunt abuzive în conţinutul lor ci doar în modalitatea în care pârâta a înţeles să le interpreteze, să se constate că aceasta s-a folosit de practici comerciale incorecte aşa cum acestea sunt prevăzute de dispoziţiile Legii 363/2007 şi aşa cum s-a stabilit de către Oficiul pentru Protecţia Consumatorului Sibiu prin procesul-verbal de sancţionare contravenţională.

III)Pe cale de consecinţă, în oricare dintre situaţiile mai sus arătate, în baza  dispoziţiilor art. 1092 şi 969 cod civil, reclamanţii au solicitat să fie obligată pârâta BANCA la plata către ei a următoarelor sume de bani:

Suma de 17.254,11 franci elveţieni, cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând diferenţa plătită în plus de către ei de-a lungul derulării contractelor de credit â şi până în luna aprilie a anului 2011, cu dobânda legală pentru această perioadă. Cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor şi în continuare, până la pronunţarea hotărârii.

Suma de 4.145,92 franci elveţieni reprezentând comisioanele de acordare credit pe care le-au plătit în datele de 20.08.2007 ( 1.700 franci elveţieni) şi respectiv 10.03.2008 ( 2.445,92 franci elveţieni).

Suma de 12.000 de Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, pe care au fost obligaţi să o achite în plus în data de 15.07.2010 la rambursarea anticipată a creditului aferent contractului datorită refuzului pârâtei de a accepta schimbarea garanţiei.

Suma de 428 de lei reprezentând contravaloarea evaluării imobilului pe care l-au propus Băncii în vederea mutării ipotecii.

Suma de 10.000 Euro sau echivalentul acesteia în lei la data efectuării plăţii, câte 5.000 de Euro pentru fiecare dintre reclamanţi, cu titlu de daune morale, pentru suferinţele de ordin moral ce le-au fost cauzate prin afectarea prestigiului lor social, profesional şi de sine şi a demnităţii lor , datorită situării de Bancă într-o poziţie de inferioritate prin posibilitatea acesteia de a putea cere executarea silită chiar şi în situaţia în care se folosea de practici comerciale incorecte şi abuzive. Mai ales că de la contractarea creditelor au fost afectaţi grav de criza economică prin scăderea salariilor şi prin creşterea cu 50% a valutei în care plătesc ratele. Acestea au dus la tensionarea relaţiilor de familie şi la crearea unui climat de compătimire din partea colegilor de muncă şi a cunoscuţilor, ambele aducându-le prejudicii de ordin psihic dificil de depăşit.

S-a mai învederat de către reclamanţi faptul că ei au fost tot timpul de bună credinţă, şi-au respectat obligaţiile asumate şi au plătit la timp ratele percepute de către Bancă. Nu au acceptat majorarea dobânzii în nici unul dintre contracte şi au pus mărirea ratelor pe seama creşterii faţă de leu a valutei în care au luat creditele.

In motivarea cererii lor, intervenientii au arătat că au avut si au in derulare cu pârâta X BANK ROMÂNIA SA - 2 contracte de credit ipotecar , că după apariţia şi intrarea în vigoare a O.U.G.:.nr. 50/2010 au fost notificaţi de către bancă în vederea încheierii actului adiţional de aliniere a contractelor de credit la prevederile noului normativ.

In consecinţă, odată cu primirea "draftului" (proiectul) actului adiţional, au constatat că începând cu data de 21.05.2008 banca a modificat unilateral si abuziv nivelul ratei dobânzii în cele doua contracte de credit tară să le fie comunicat acest lucru, si anume la 6.49 % deşi în momentul semnării contractelor de credit conveniseră asupra dobânzii de 5,5 % fluctuabile în funcţie de indicele de referinţă LIBOR. Mărirea ratei dobânzii a intervenit pe fondul scăderii dramatice a acestui indice de la 3 %, cât era la momentul semnării contractelor, la 0,17 %, cât este în prezent. în atare situaţie, nivelul ratei dobânzii ar fi trebuit sa scadă proporţional cu scăderea LIBORULUI, şi nu să crească, aşa cum s-a întâmplat de fapt, în mod nejustificat.

Pârâta BANCA a formulat întâmpinare şi respectiv completare la întâmpinare - prin care a invocat excepţii , iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii ca neintemeiate, pentru următoarele motive :

1) In anul 2008, reclamantul a contractat un credit ipotecar pentru persoane fizice .Conform art. 6.2 din contractul de credit "Dobânda este variabila in conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificata in mod unilateral de către Banca, luând in considerare valoarea dobânzii de referinţa pentru fiecare valuta (ex: EURIBOR (EUR) / LIBOR (CHF)/ ROBOR (RON)) etc), fara a exista consimţământul Clientului."

Prin urmare, rata dobânzii si modul de modificare al acesteia s-au stabilit prin acordul pârtilor. Totodată, in contractul de credit semnat de către cele doua parti nu este prevăzuta perioada de actualizare (automata) a dobânzii.

In data de 21.05.2008 rata de dobânda s-a modificat de la 5,5% la 6.49%, iar clientului i s-a comunicat aceasta modificare (anexa 1).

Ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, contractul de credit a fost modificat de drept, Banca nefacand altceva decât sa aplice si sa respecte dispoziţiile legale in vigoare. Astfel, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanţei, inclusiv prin indicarea in contractul de credit a formulei de calcul prevăzuta la art.37din OUG nr.50/2010.

Prin urmare, la data controlului Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Sibiu si a introducerii cererii de către reclamant, formula de calcul era formula prevăzuta la art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010 "în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a)dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului."

Cu privire la solictiarea reclamantului referitoare la formula de calcul s-a precizat faptul ca marja băncii si indicele LIBOR CHF 3M au fost introduse in formula de calcul ca urmare a punerii in aplicare a prevederilor OUG nr.50/2010.

In contractul iniţial de credit semnat de către cele doua părţi nefiind menţionata o marja a băncii si nici indicele LIBOR CHF 3M, iar formula de calcul prevăzuta in OUG nr.50/2010 nu se poate aplica retroactiv.

Mai mult, reclamantul nu aduce nici o dovada a faptului ca pârâta ar fi încasat in mod nelegal vreo suma de bani.

S-a menţionat faptul ca plăţile efectuate de către reclamant in contul creditului (rata de capital + rata de dobânda) au fost plaţi datorate in temeiul unui contract valabil încheiat de parti, contract ale cărui prevederi au fost respectate de către BANCA.

Cu privire la comisioanele de acordare s-a precizat faptul ca acestea au fost legal percepute. Astfel, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 190/1999 in sarcina împrumutatului vor fi puse cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei de credit. Prin urmare, in temeiul legii aplicabile la data încheierii contractului reclamantul s-a obligat sa plătească un comision legal-comisionul de acordare a creditului.

Totodată, din coroborarea art.7.1 lit.b) din contractul de credit cu prevederile art. 19.6 rezulta in mod evident faptul reclamantul avea posiblitatea de a nu semna contractul de credit in cazul in care nu era de acord cu comisionul de acordare.Mai mult, aceasta clauza nu creează in detrimentul reclamantului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor având in vedere faptul ca acest comision s-a perceput o singura data.

În dovedirea susţinerilor sale pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului instanţa a reţinut  următoarele:

La data de 20.08.2007 între parata BANCA şi reclamanţii NF şi NL - împrumutaţi, s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/2400/4468 prin care reclamanţilor li s-a acordat un credit în valoare de 85.000 CHF, pe o perioadă de 360 de luni, creditul fiind garantat cu un imobil.

La data de 10.03.2008 între aceleaşi parti ,s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. C2202/2400/7176 ,prin care reclamanţilor li s-a acordat un credit în valoare de 122.296 CHF, pe o perioadă de 360 de luni, creditul fiind garantat cu un imobil.

La data de 21.10.2010 reclamanţii au depus la Comisariatul Judeţean pt. Protecţia Consumatorilor Sibiu, reclamaţia (sesizarea) vizând unele clauze considerate abuzive din contractele bancare încheiate, anume cele referitoare la nerespectarea clauzelor contractuale în sensul modificării nelegale nivelului ratei dobânzii şi folosirea practicilor comerciale abuzive, în sensul perceperii abuzive a comisionului de acordare credit.

Ca urmare a reclamaţiei înregistrate Comisariatul Judeţean pt. Protecţia Consumatorilor Sibiu a efectuat un control la punctul de lucru al intimatei, in urma căruia s-a constatat că reclamanţii au încheiat cu BANCA două contracte de credit, respectiv nr. 2204/2400/4468/2007 si nr. 2202/2400/7176/2008.

Referitor la primul contract, respectiv nr. 2204/2400/4468/2007, s-a constatat faptul că banca a acordat împrumutatului un credit de consum în sumă de 85000 CHF, credit pentru nevoi personale, cu o dobândă curentă de 5,7%, iar conform art. 8.1 din contract, dobânda poate varia luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru LIBOR, iar banca a modificat dobânda doar în favoarea acesteia, doar când indicele LIBOR a crescut, fără a modifica procentul de dobândă când indicativul a avut scăderi, afectând interesele economice ale consumatorului.

Referitor la contract nr. 2202/2400/7176/2008 s-a constatat faptul că banca a acordat împrumutatului un credit ipotecar în sumă de 122296 CH, iar conform art 6 pct 6.2din contract, dobânda poate fi modificată în funcţie de valoarea dobânzii de referinţă pentru LIBOR CHF, iar banca a modificat dobânda doar în favoarea acesteia, doar când indicele LIBOR a crescut, fără a modifica procentul de dobândă când indicatorul a avut scăderi , afectând interesele economice ale consumatorului, banca prestând un serviciu financiar incorect, înşelător şi abuziv, contrar prevederilor legale.

Cu privire la actul adiţional emis de către bancă, la contractul nr. 2202/2400/7176/2008, în vederea alinierii contractului la prevederile OUG 50/2010, emis de bancă la data de 4.11.2010, s-a constatat faptul că la art 5 pct 5.3.care se referă la taxe şi comisioane, nu sunt menţionate serviciile pe care clientul trebuie să plătească- comisionul unic de 150 lei, iar la art 7 - drepturi şi obligaţii- pct 7.3., nu există menţiuni clare privind modalitatea de informare a clientului( notificare) despre o posibilă cesiune, cât şi riscul asumat de client în cazul nerespectării contractului şi cesionarea creditului.

Ca urmare a celor constatate, Comisariatul Judeţean pt. Protecţia Consumatorilor Sibiu - prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. ANPC 0014704/17.11.2010 - a dispus sancţionarea OTP BANK România SA,astfel: cu amendă în cuantum de 2000 lei, în baza art. 10 lit b din OG 21/1992, cu amendă în valoare de 5000 lei conform art. 15 alin 1 din Legea 362/2007 şi avertisment, în conformitate cu art.9 din OG 21/1992.

Împotriva acestui proces verbal, parata OTP Bank a formulat plângere contravenţionala, care a fost respinsa ca neintemeiata prin Sentinţa civila nr. 124/06.02.2012 a Judecătoriei Sinaia, rămasa irevocabila prin respingerea recursului, conform Deciziei civile nr. 753/29.05.2012 a Tribunalului Prahova.

În soluţionarea plângerii contravenţionale instanţa a apreciat, in esenţă, că petenta a avut un comportament incorect faţă de clientul său, interpretând contractul în favoarea sa, comportament care este contrar cerinţelor diligentelor profesionale, în conformitate cu art. 2 lit h din Legea 363/2007.

Cu privire la incidenţa art. 4 din Legea nr. 193/2000 - in cauza de faţă -s-au reţinut următoarele :

Art. 1 alin. 3 din acest act normativ prevede că "se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii". Potrivit art. 4 alin. 1 "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuziva dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor". La alineatul 2 se arată că "o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţele natura ei cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv".

Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. 6 din legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Legea nr. 193/2000 transpune în dreptul românesc Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. în preambulul acestei directive se arată că evaluarea caracterului inechitabil nu se efectuează asupra condiţiilor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate / preţ al mărfurilor sau serviciilor furnizate; obiectul principal al contractului şi raportul calitate / preţ pot fi, cu toate acestea, luate în considerare la evaluarea corectitudinii altor condiţii.

Aşadar, legiuitorul european permite analiza obiectului principal al contractului în evaluarea corectitudinii altor condiţii pentru a se putea realiza scopul edictării normei, respectiv protecţia adecvată a intereselor consumatorului.

În prezenta cauză, instanţa nu analizează preţul creditului astfel cum a fost agreat de părţi şi nu se substituie acestora, ci doar constată că anumite clauze -respectiv cele care se regăsesc la art. 6.2 din contractul nr. C2204/2400/7176/2008 si la art. 8.1 din contractul nr. C2204/2400/4468/2007 -îi permit uneia din părţi să modifice obiectul unei obligaţii.

Reţine instanţa că în art. 4 alin. 2 din Directivă se prevede că evaluarea caracterului inechitabil al condiţiilor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici justeţea preţului sau a remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de mărfurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, dacă aceste condiţii sunt exprimate în mod clar şi inteligibil. Aşadar o condiţie esenţială a excluderii constă în exprimarea clară şi inteligibilă, iar în cauză nu se poate reţine o exprimare clară. Clauza contestată dă posibilitatea interpretărilor multiple şi ii permite pârâtei să modifice într-o manieră inechitabilă dispoziţia contractuală privind dobânda. Şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în hotărârea din 3 iunie 2010, în cauza C-484/08 că, de fapt, clauzele vizate de art. 4 alin. 2 din Directivă sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv numai în măsura în care instanţa naţională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de vânzător sau furnizor în mod clar şi inteligibil. In prezenta cauză, dispoziţia contractuală care permite băncii să modifice dobânda nu are caracter clar.

In concret, contractele, încheiate între părţi sunt unele preformulate, standard, iar eventualele diferente dintre acestea si alte contracte nu se datorează negocierii cu clienţii, ci particularităţilor fiecărui client în parte. Prin urmare, aceste contracte şi clauzele lor nu au fost negociate de către părţi, nefiind dovedit acest lucru.

Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/2400/4468 (f 122-125 - voi I) s-a incheiat intre parti pe o durata de 30 de ani, la data de 20.08.2007 , moment la care rata LIBOR stabilita si data publicităţii pentru luna august 2007 era de 2,5120% astfel cum rezulta din expertiza contabila efectuată în cauză.

Contractul de credit ipotecar nr. C2202/2400/7176 (f 131-138 -vol I) s-a încheiat intre parţi pe o durata de 30 de ani, la data de 10.03.2008 , moment la care rata LIBOR stabilita si data publicităţii pentru luna martie 2008 era de 2,4530% astfel cum rezulta din expertiza contabila.

Potrivit prevederilor art. 8.1 din primul contract si respectiv art.6.1 si 6.2 din cel de-al doilea : "La data încheierii prezentului contract dobânda curenta este de 5,7% , respectiv 5,5%. Dobânda se stabileşte in forma procentuala ca rata anuala de dobânda. Dobânda este variabila în conformitate cu politica băncii. Dobânda poate fi modificata in mod unilateral de către banca , luând in considerare valoarea dobânzii de referinţa pentru fiecare valuta ( exemplu EURIBOR , LIBOR si BUBOR etc.) , fara a exista consimţământul împrumutatului. Noul procent de dobânda se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat , începând cu data de aplicare stabilita de banca. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate."

Potrivit prevederilor art. III din OUG 174/2008, "valoarea dobânzii, cu precizarea tipului acesteia, fixă şi/sau variabilă, iar în cazul în care dobânda este variabilă, variaţia acesteia, trebuie să fie independentă de voinţa creditorului raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acel lucru".

Din coroborarea acestor dispoziţii, este evident că prevederile art. 8.1. si respectiv art. 6.2 din contractele de credit ipotecar sunt abuzive, întrucât majorarea dobânzii se poate face în raport de "politica băncii" şi nu doar de evoluţia indicelui de referinţă LIBOR. Astfel, prevederile art. 8.1 si respectiv 6.1 si 6.2 din contracte sunt contradictorii, iar în acest caz, Legea nr. 193/2000 stipulează ca se vor aplica clauzele care sunt în beneficiul clientului. Este clar că interesul clientului este micşorarea dobânzii dacă indicele de referinţă scade, cu toate ca este de notorietate faptul că "politica băncii" este aceea de a păstra dobânda ridicată în ciuda acestui fapt. Modificarea dobânzii este lăsată la puterea discreţionară a băncii, deşi în articolele menţionate se prevede clar modalitatea de calcul a dobânzii. Banca însă nu a procedat la scăderea dobânzii efective odată cu scăderea indicelui LIBOR, astfel că reclamanţii in calitatea lor de clienţi au fost prejudiciaţi prin plata unor sume mai mari de bani decât cele corespunzătoare nivelului indicelui de referinţă indicat de către bancă.

Privind calculul dobânzii ce trebuia achitata in cazul ambelor contracte, expertul a precizat ca aceasta a fost determinată pornind de la prevederile contractelor referitor la dobânda , respectiv articolul 8 ( in primul contract) si art. 6 (in al doilea contract) unde se prevede ca "dobânda poate fi modificata in mod unilateral de către banca , luând in considerare valoarea dobânzii de referinţa pentru fiecare valuta (ex.:EURIBOR/LIBOR/BUBOR,etc.) fara a exista consimţământului împrumutatului". Din aceasta prevedere si nu numai , rezulta ca rata anuala a dobânzii prevăzuta in contract de 5,7% , respectiv 5,5 % are si o componenta reprezentând rata Libor CHF. Ca urmare, tinand cont de prevederile menţionate , precum si de solicitarea din obiectivul stabilit de instanţă "in sensul raportării dobânzii la indicele LIBOR" expertul a procedat la defalcarea ratei dobânzii anuale pe cele doua componente si anume rata LIBOR si marja fixa .

In concluzie, s-a stabilit prin expertiză că, pentru cele doua credite reclamanţii au achitat in plus dobânzi in suma totala de 18.626,80 CHF.

Art. 14 lit. a din Legea nr. 190/1999 rep., la data accesării creditelor, prevedea că în cazul creditelor ipotecare pentru investiţii imobiliare în care rata dobânzii este variabila, "variaţia ratei dobânzii trebuie să fie legată de fluctuaţiile unui indice de referinţă menţionat în contract". In cazul de fată insa, banca si-a rezervat dreptul de a modifica unilateral dobânda, în funcţie de politica proprie. Potrivit art. 8.3 din contractul încheiat la data de 10.08.2007: "în cazul în care, ca urmare a modificării nivelului de dobândă de către bancă, împrumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data trimiterii notificării privind modificarea dobânzii se consideră că a acceptat noul procent de dobândă". Prevederile din acest articol nu sunt abuzive prin ele însele, ci condiţionat de aplicarea art. 8.1 descris anterior. Astfel, în situaţia în care banca a mărit discreţionar şi unilateral dobânda, doar pentru ca asa este "politica băncii", trebuie ca si clientul sa poată contesta aceasta majorare si sa ceara explicaţii băncii in legătura cu motivul majorării.

Practic , posibilitatea rambursării întregului credit şi a plăţii ratelor nescadente (plus dobânzile aferente în termen de 10 zile calendaristice) nu exista , deoarece dacă reclamanţii ar fi avut suma de bani necesară nu ar mai fi avut nevoie de contractarea creditului respectiv. Consecinţele refuzului clientului de a plăti ratele majorate sunt bine cunoscute: aplicarea de penalităţi de întârziere introducerea clientului în baza de date ca rău-platnic etc. Este clar că clientul se află pe o poziţie de inferioritate faţă de bancă, neputând nici măcar contesta deciziile băncii.

Dealtfel, si în soluţionarea plângerii contravenţionale anterior menţionate , instanţa a reţinut că "fată de maniera de redactare a contractelor de credit - în momentul în care au fost încheiate, consumatorii au acţionat de pe poziţii inegale în raport cu banca, aceste contracte fiind practic de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către bancă, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze, în urma unei negocieri, fiindu-i practic impuse, într-o anumită formă. Intre consumatorii- reclamanţi şi Banca au fost încheiate contractele de credit susmenţionate în care era prevăzută clauza potrivit căreia banca îşi rezerva dreptul de a revizui periodic rata dobânzii, în funcţie de cotaţia indicelui LIBOR CHF, modificările ratei dobânzii fiind aplicabile fără a fi necesar consimţământul clienţilor, urmând ca banca să informeze consumatorul printr-o scrisoare simplă sau prin extras de cont trimis la adresa de corespondenţă.

S-a mai reţinut şi că : "potrivit acestei clauze, petenta a modificat dobânda, doar în favoarea acesteia, când indicele LIBOR a crescut, fară a modifica procentul de dobândă cînd indicatorul a avut scăderi, nerespectând astfel, clauza contractuală şi afectând intesele economice ale consumatorului,prin prestarea unui serviciu financiar incorect, înşelător şi abuziv, contrar prevederilor legale ( art. 4, 6 din Legea 363/2007).Pe de altă parte practica comercială incorectă a Băncii este dovedită, chiar prin faptul că aceasta a modificat rata dobânzii începând cu data de 21.05.2008, unilateral şi abuziv, fară a fi comunicat consumatorilor acest lucru, astfel că, de la dobânda convenită iniţial de 5,5 % , fluctuabilă în funcţie de indicele de referinţă LIBOR a stabilit o dobândă de 6,49%, modificând astfel dobânda în favoarea băncii şi în defavoarea consumatorului, împrejurare de care consumatorul a aflat în momentul în care banca a redactat proiectele de acte adiţionale în conformitate cu OUG 50/2010 şi cu care aceştia nu au fost de acord, notificând banca în acest sens, astfel încât nu se poate reţine susţinerea petentei potrivit căreia în temeiul art. 95 din OUG 50/2010 au acceptat tacit actul adiţional emis de bancă la contractul nr. 2202/2400/7176/2008."

In consecinţă, pentru toate considerentele expuse , s-a constatat  caracterul abuziv al clauzelor contractuale referitoare la :

1. " dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii" - clauză care se regăseşte la punctul 6.2 din contractul de credit ipotecar nr.  C2204/2400/7176/2008 şi s-a înlăturat sintagma " în conformitate cu politica băncii" , cu continuarea contractului în care dobânda să fie o marjă fixă a băncii de 3,047% + LIBOR CHF la 3 luni - conform expertizei contabile.

2. " dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii" - clauză care se regăseşte la punctul 8.1 din contractul de credit ipotecar nr. C2204/2400/4468/2007;

 A fost obligată pârâta BANCA să plătească reclamanţilor sumele de : 12.839,19 CHF şi 5.786,89 CHF sau echivalentul în lei (RON) la data plăţii , cu dobânda legală - cu titlu de dobândă nedatorată în contractele de credit susmenţionate , conform expertizei contabile

Reclamanţii au mai solicitat obligarea paratei la plata sumei totale de 4.145,92 CHF reprezentând comisioanele de acordare a creditelor contractate la datele de 20.08.2007 (1.700 CHF) si 10.03.2008 (2.445,92 CHF), deoarece in conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 190/1999 acestea au fost percepute fara temei legal si in mod abuziv.

Referitor la aceste comisioane de acordare a creditelor s-au reţinut următoarele :

In contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/2400/4468 se prevede la art. 9.1 lit. a ca pentru creditul acordat banca percepe un comision de acordare de 2% din suma iniţiala, care se retine in valuta creditului de către banca din creditul acordat in momentul in care creditul este pus la dispoziţia imprumutatuluisi se calculează la valoarea creditului acordat.

In contractul de credit ipotecar nr. C2202/2400/7176 la art. 7.1 lit. b se prevede ca pentru creditul acordat banca percepe un comision de acordare de 2%, perceput o singura data , la valoarea creditului acordat: comisionul se achita de către client din surse proprii, in valuta creditului, in ziua semnării contractului.

Reclamanţii au achitat sumele de 2.445,92 CHF la data de 20.08.2007 si respectiv 1.700 CHF la data de 10.03.208 - cu titlu de comisioane de acordare credit, astfel cum rezulta din extrasele de cont depuse la dosar.

Potrivit disp. art. 15 din Legea nr. 190/1999 modif. privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare :" in sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente intocmirii documentaţiei de credit si constituirii ipotecii si garanţiilor aferente."

La art. 5 , art. 10 si respectiv art. 8 din contractele de credit încheiate intre parti este enumerata aceasta documentaţie , insa comisioanele de acordare percepute în cele două contracte nu pot fi considerate ca făcând parte din cheltuielile aferente documentaţiei de credit, atât datorită denumirii cât şi naturii lor, care nici una şi nici alta nu fac vreo trimitere la întocmirea vreunui document necesar acordării creditului.

Potrivit acestor clauze contractuale tragerea din credit se poate efectua doar dupa îndeplinirea anumitor condiţii prealabile , care presupun constituirea de către clientii/garanti ipotecari in favoarea băncii, a garanţiilor expres prevăzute in contract si dupa ce au predat documentele in original, deasemenea expres prevăzute , in forma si conţinutul aprobate de banca ,fara ca banca sa fie obligata sa suporte vreo cheltuiala legata de acestea.

Parata susţine in mod neintemeiat ca aceste comisioane de acordare a creditelor ar fi o cheltuiala a sa , aferenta intocmirii documentaţiei de credit , reprezentând contravaloarea unui serviciu prestat de ea , respectiv tocmai acordarea imprumutului. Susţinerea nu poate fi primita in condiţiile in care reclamanţii in calitatea lor de clienţi au plătit: taxa de analiza , taxa de evaluare a imobilelor aduse in garanţie, taxe notariale si pentru instituirea ipotecii, poliţe de asigurare si au adus toate documentele solicitate de banca , exclusiv pe cheltuiala lor. Asa fiind , se constata ca banca nu are niciun risc, clientul achitând tot , creindu-se astfel disproporţii vădite intre drepturile si obligaţiile pârtilor.

Art. 15 din Legea nr. 190/1999 instituie aşadar o norma aplicabila exclusiv creditelor ipotecare pentru investiţii imobiliare , care nu se aplica in cazul creditelor de nevoi personale ( de consum) , asa incat perceperea unor asemenea comisioane de acordare a unor astfel de credite este interzisa de aceste prevederi legale.

Întrucât s-a constatat ca parata a incasat nelegal de la reclamanţi suma totala de 4.145,92 CHF, compusa din sumele de : 2.445,92 CHF achitată la data de 20.08.2007 si respectiv 1.700 CHF achitată la data de 10.03.208 - cu titlu de comisioane de acordare credit - a fost obligata la restituirea acestora.

Reclamanţii au mai solicitat si să se constate că pârâta a refuzat în mod abuziv şi nejustificat să accepte transferul ipotecii constituite în contractul nr. 2202/2400/4468 din 20.08.2007 asupra unui alt imobil, motivul fiind regimul juridic al acestuia, în timp ce în aceeaşi perioadă a acceptat într-un alt contract încheiat cu un alt client aplicarea ipotecii pe un imobil cu o situaţie juridică identică, reclamanţii fiind puşi astfel în situaţia de a rambursa creditul, motiv pentru care au fost nevoiţi astfel să achite în plus la data de 15.07.2010 suma de 12.000 de Euro din cauza diferenţei de curs valutar EURO/ franc elveţian. Au cerut sa se constate ca acest refuz constituie un fapt juridic delictual si un tratament discriminatoriu.

In consecinţa, au solicitat obligarea paratei sa le plătească suma de 96.568,14 lei achitata in plus urmare rambursării anticipate a creditului contractat prin contractul nr. C2204/2400/4468/2007 incheiat la data de 20.08.2007 precum si suma de 428 lei reprezentând contravaloare evaluare imobil

Cu privire la acest petit, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 28.06.2010 reclamantul NF a formulat către parata BANCA , in calitate de debitor in contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C 2204/2400/4468/0.08.2007 - o cerere prin care a solicitat sa i se aprobe înlocuirea garanţiei, precizând ca imobilul adus in garanţie iniţial este un apartament compus din trei camere si dependinţe ,situat in mun. Braşov , evaluat la data de 06.08.2007 la valoarea de 134.775,85 CHF ( 82.000 Euro). A menţionat ca imobilul care va inlocui garanţia va fi compus din teren in suprafaţa de 264 mp cu casa de locuit P+l+M , compusa din 5 camere si dependinţe ,situat in mun. Sibiu, evaluat la 150.000 Euro.

Reclamantul a achitat contravaloarea evaluării imobilului în vederea mutării ipotecii, respectiv suma de 428 lei (f 225,226 - vol.1) - taxă stabilită pentru efectuarea raportului de evaluare ,întocmit la cererea şi pentru BANCA.

Parata BANCA nu_a acceptat înlocuirea garanţiei solicitata de către reclamant, comunicandu-i acestuia faptul ca motivul refuzului este " regimul juridic al terenului".

In legătura cu aceste aspecte s-a reţinut ca reclamanţii NF si NL sunt proprietarii casei de locuit situata in mun. Sibiu, dobândita prin construire ,iar asupra terenului au drept de folosinţa , in baza Legii nr. 15/2003 si HCL nr. 169/2004 a mun. Sibiu , cu drept de atribuire, dobândit prin lege.

 Datorită refuzului pârâtei de a accepta înlocuirea garanţiei propusă de reclamanţi, aceştia au fost nevoiţi să ramburseze anticipat creditul in sumă de 85.000 CHF ce le fusese acordat la data de 20.08.2007. Astfel ,1a data de 15.07.2010 reclamanţii au achitat suma de 82.104,35 CHF , rămasă după achitarea unui număr de 36 de rate, in sumă de 2.895,65 CHF - situaţie rezultată de extrasele de cont depuse la dosar.

Potrivit suplimentului la expertiza contabilă efectuat in cauză reclamanţii au plătit in plus, urmare rambursării anticipate a creditului suma de 96.568,14 lei , rezultată ca urmare a diferenţei de curs valutar între data acordării creditului ( 10.08.2007) si data la care a avut loc rambursarea anticipată, respectiv 15.07.2010 ( 82.104,35 CHFx 1,1762 lei/CHF, diferenţă de curs nefavorabilă).

Reclamanţii au contractat ulterior un alt credit de la o altă unitate bancară , aceasta acceptând aducerea în garanţie a respectivului imobil, aflat în exact aceeaşi situaţie juridică.

S-a apreciat că refuzul pârâtei de a accepta înlocuirea garanţiei imobiliare in sensul solicitat de către reclamanţi - refuz motivat exclusiv datorită "regimului juridic al terenului" - nu este in nici un caz întemeiat, in condiţiile in care banca a aplicat reclamanţilor un tratament discriminatoriu faţă de alt client, în speţă numitul MCI. în cazul acestuia (la aproximativ numai o lună de la manifestarea refuzului faţă de reclamanţi), anume la data de 11.08.2010 , pârâta a acceptat aducerea in garanţie în vederea acordării unui credit ipotecar a unui imobil aflat exact in aceeaşi situaţie juridică cu imobilul propus de reclamanţi pentru înlocuirea garanţiei cerută de ei.

Astfel , din extrasul CF rezultă că s-a instituit in favoarea pârâtei BANCA dreptul de ipotecă asupra imobilului situat in mun. Sibiu ( aflat pe aceeaşi stradă cu imobilul reclamanţilor).

Numiţii MCI si soţia lui MAI sunt proprietarii casei de locuit dobândita prin construire, iar asupra terenului (in aceeaşi suprafaţă ca şi in cazul reclamanţilor !) au drept de folosinţa ,cu drept de atribuire, in baza Legii nr. 15/2003 si a aceleiaşi HCL nr. 169/2004 a mun. Sibiu.

Se mai reţin cu incidenţă in cauză şi disp. art. 31 alin. 4 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare potrivit cu care : dacă ipoteca se constituie doar asupra construcţiei, iar nu şi asupra terenului aferent acesteia, în condiţiile existenţei unui drept de superficie legal constituit, obiectul ipotecii îl constituie respectivul drept de superficie, respectiv dreptul de

proprietate asupra construcţiei, precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului pe care se află construcţia.

Pentru considerentele expuse a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor sumele de : 96.568,14 lei - achitată în plus , urmare rambursării anticipate a creditului contractat prin contractul nr. C2204/2400/4468/2007 incheiat la data de 20.08.2007 - sumă stabilită conform suplimentului la expertiza contabilă;  428 lei - contravaloare evaluare imobil din mun. Sibiu.

judecător, Ruxandra Popescu

Domenii speta

Spete similare