Anulare act de control taxe şi impozite

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2021:067.000016

Cod operator 2443

Dosar nr. XXX/95/2020

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința  Nr. 16/2021

Şedinţa publică din 13 Ianuarie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE - XXX

Grefier - XXX

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamanta XXX în contradictoriu cu pârâţii XXX şi XXX, având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru pârâţi avocat XXX, lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei obiectul pricinii, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare şi faptul că la data de 05.01.2021 s-a primit, prin email, din partea XXX adresa nr.86/05.01.2021, note scrise la care s-au ataşat şi înscrisuri (filele 110-117), reprezentând răspunsul la solicitările instanţei.

Instanţa ia act de faptul că s-a depus în termen procedural răspunsul solicitat şi pune în discuţie dacă mai sunt alte cereri de formulat.

Avocat XXX arată că nu mai sunt alte cereri.

Instanţa constată că nu mai sunt alte cereri, declară încheiată cercetarea judecătorească, reţine cauza în pronunţare şi acordă cuvântul.

Avocat XXX solicită respingerea contestaţiei formulată, actele administrativ fiscale sunt emise în condiţii de legalitate şi au fost emise urmare deciziei Curţii de Conturi a României-Camera de Conturi Gorj nr.1968/2016 care a lăsat ca măsură pentru comuna XXX recuperarea prejudiciului determinat de neîncasarea consumului de apă pe perioada 2014-2016, aşadar acest lucru a determinat emiterea deciziilor contestate, având în vedere faptul că pe toată perioada 2014-2016 contestatoarea nu a achitat contravaloarea consumului de apă.

A arătat prin întâmpinare că s-au încheiat două contracte pentru furnizarea serviciului de alimentare cu apă, preţul de 1,5 lei/m3 , conform HCL 56/2014, aşadar deşi a fost stabilit preţul nu s-a calculat şi nu s-a încasat de către vechea conducere această contravaloare a consumului de apă, fapt ce a determinat prejudiciul constatat de Curtea de Conturi.

Faţă de aceste considerente apreciază că deciziile contestate sunt legale.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei invocată de contestatoare solicită respingerea, motivat de faptul că sunt creanţe fiscale şi nu creanţe bugetare, astfel că termenul de prescripţie este cel prevăzut de art.110 cod procedură fiscală de 5 ani şi nu termenul general de 3 ani aşa cum se arată în acţiune.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia contencios administrativ şi fiscal la data de XXX 2020, sub nr.XXX/95/2020, reclamanta XXX a chemat în pârâţii XXX şi XXX şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

-anularea deciziei nr. 7893/21.08.2019 şi a deciziei de impunere nr. 58/26.06.2019;

-anularea deciziei cu nr. 7852 din data de 20.08.2019 şi a deciziei de impunere nr. 741/26.06.2019, fiind nelegale şi netemeinice.

1.În motivare a arătat că nu are nici calitatea de proprietar a vreunui imobil situat pe raza comunei XXX şi nici calitatea de beneficiar e serviciilor pretins prestate, având  domiciliul pe raza municipiului XXX .

Conform art. 27 din Legea nr, 241/2006, are calitatea de utilizator al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare orice persoană fizică sau juridică ce deţine, în calitate de proprietar sau cu drept de folosinţă dat de proprietar, un imobil având branșament propriu de apa potabilă sau racord propriu de canalizare şi care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare.

A menţionat că nu deţine calitatea de proprietar şi nici un drept de folosinţă dat de proprietar cu privire la un imobil situat in comuna  XXX, de asemenea, nu a  încheiat un contract de furnizare/prestare pentru furnizarea de apă.

2.Conform art. 30 din Legea nr. 241/2006, furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apa şi de canalizare se realizează numai pe baza de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv.

Nu a avut cunoştinţa de existenţa unui contract pentru furnizarea de apa, nu a semnat niciodată un asemenea contract, iar pârâtele nu i-au prezentat niciodată un asemenea contract. Nu a existat un acord de voinţă între reclamantă şi pârâţi asupra prețului.

3.Arată că a intervenit prescripţia dreptului de a solicita sumele menţionate în decizia de impunere.

Conform art. 30 alin. 3 din Legea nr. 241/2006, factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii şi termenul de scadenţă se înscriu pe factura.

Contrar susţinerilor pârâţilor, pentru contravaloarea fiecărui consum lunar de apă, curge o prescripţie separata, de la data scadenței facturii.

După cum ar rezulta din raportul Curţii de Conturi, consumul de apă ar fi fost realizat în perioada 2013-2016. Cum pârâţii nu au realizat o citire lunară a indexului apometrului, în cazul în care a existat un consum, acesta a fost probabil realizat în totalitate în luna ianuarie 2013, fiind în prezent prescris, presupunând chiar că termenul de prescripţie ar fi cel de 5 ani indicat de pârâţi.

În privinţa termenului de prescripţie, a arătat că pârâţii nu pretind o creanţă fiscală, astfel cum menţionează in decizia de respingere, ci una care ar trebui să rezulte dintr-un contract (care nu exista), fiind aplicabil termenul de prescripţie general, de 3 ani. Conform art. 19-21 din Legea nr. 241/2006, gestionarea serviciului de alimentare cu apă poate fi realizata atât de către autoritatea locala, cât şi prin delegare, de către un operator privat. Or, nu se poate susţine că termenul de prescripţie ar fi diferit în funcţie de persoana care prestează respectivul serviciu, din moment ce prestatorii au aceleaşi obligaţii, de a furniza apa, de a emite facturi şi de a încasa contravaloarea lor.

În consecinţă, termenul de prescripţie aplicabil dreptului de a solicita contravaloarea consumului lunar de apă este cel de 3 ani, care curge de la data de 15 a lunii următoare.

4.În ceea ce priveşte apometrul, a precizat că nu a semnat niciun proces-verbal de montare şi nu cunoaşte când şi unde s-a realizat aceasta montare şi nu cunoaşte cu ce valoare a fost montat acest apometru. Este cert faptul că montarea respectivului dispozitiv trebuie certificată de beneficiar/proprietar, acesta putând verifica valoarea arătată de apometru la montare, având în vedere că niciun apometru nu este livrat cu valoarea 0, acesta suferind modificări în perioada de testare.

Conform art. 8 din HG nr. 348/1993, recepţia privind realizarea montajului conform documentaţiei avizate si punerea in funcţiune se vor face in prezenta consumatorului si a distribuitorului, care vor întocmi un proces-verbal de recepţie si preluare in exploatare.

Pârâţii nu au prezentat un proces-verbal de punere în funcţiune a respectivului dispozitiv, semnat de către aceasta, care să certifice valoarea de la care s-a pornit. Consideră că valoarea citită de către pârât  în luna iulie 2016 este cea cu care apometrul a fost montat, neexistând un consum după montare.

5.O chestiune de nelegalitate a constărilor făcute de organele de inspecţie fiscală, este reprezentata de încălcarea dispoziţiei art. 46 al. 2 din L. 207/2015.

a) Din conţinutul deciziei reiese ca nu cuprinde temeiul de drept;

b) Lipseşte obiectul actului administrativ-fiscal;

c) Lipsesc numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, cerință obligatorie, potrivit art 46, al.2, lit. g) C. Proc. Fiscal. Semnatarii Deciziei nu sunt mandatați pentru a întocmi si comunica actele potrivit Cod. Proc. Fiscala. Mai mult decât atât, XXX nu are atribuţii de inspecţie fiscală.

În condiţiile în care este reală menţiunea din decizia contestata in sensul că emitenții actului au calitatea de conducător al activităţii de inspecţie fiscală, şi că prin dispoziţia Primarului 130/10.06.2019, s-au stabilit atribuţii de inspecţie fiscala, a solicitat să se constate: existenţa unui conflict de interes atât pentru primar XXX care a numit echipa de inspecţie fiscală cât şi pentru XXX Conducătorul de inspecţie fiscală.

6.De asemenea, au fost încălcate dispoziţiile articolului 97  forma şi conţinutul deciziei de impunere - din cuprinsul deciziei contestate reiese ca obligaţiile fiscale au fost stabilite pentru anii 2014-2016, fără a se defalca perioada impozabilă pentru fiecare an fiscal.

În altă ordine de idei perioada indicată în decizia curții de conturi 1968/10.10.2016 este 2013-2015 si nu 2014-2016, aşa cum se reţine în decizia de impunere.

7. Mai mult decât atât, taxa nu este prevăzuta în articolul 2 şi 484 din L. 227/2015 cod fiscal.

8. Având în vedere motivările de la punctul 7 din prezenta contestaţie, în sensul că codul de procedură fiscală nu se aplică în cauza, a înţeles să invoce prescripţia dreptului de a executa creanţe fiscale si de a mai emite titluri executorii. Deşi debitul se reţine a fi aferent perioadei 2014-2015, în realitate această suma potrivit deciziei curții de conturi şi a aşa ziselor citiri a aparatelor de măsurare din 11.07.2017 in realitate debitului e aferent perioadei 2013-2015 potrivit anexei curții de conturi 8532/10.08.2016 anexa 14 citire apometre, anexa 16 cheltuieli aferente 2013-2015.

Cu precădere înţelege să invoce excepţia prescripţiei în raportul de disp. art. 2517 C. Proc. Civ. Potrivit art. 2517 C.Civ. care spune că termenul prescripţiei este de 3 ani dacă legea nu prevede un alt termen.

În raport de data efectuării plăţilor respectiv de la data furnizării serviciului de apă, sumele s-au prescris succesiv fiind prescris dreptul de a le solicita pe cele datorate anterior datei de 02.07.2016, termenul de prescripţie îndeplinindu-se pentru acestea la 02.07.2019.

A solicit judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu art. 411 alin. (l)pct. 2) din C. proc. civ.

În dovedire a depus alăturat un set de înscrisuri, în copie.(filele 6-12)

Prin serviciul registratură al instanţei din data de 12.02.2020, reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru.(filele 18-20)

În temeiul art.205 cod procedură civilă la data de 6 martie 2020 Unitatea Administrativ Teritorială XXX-compartiment taxe şi impozite, prin XX a depus întâmpinare (filele 27-30), prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulată împotriva deciziei de impunere nr.58/26.06.2019 privind creanţele datorate bugetului local, emisă în urma controlului Curţii de Conturi a României- Camera de Conturi Gorj, creanţe stabilite în baza dispoziţiei primarului  nr.130/19.06.2019 şi împotriva deciziei 7893/21.08.2019 de respingere  a contestaţiei, precum şi a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr.741/26.06.2019 şi a deciziei de respingere  7852/20.08.2019, ca fiind neîntemeiată şi nefondată, având în vedere următoarele argumente:

În fapt, petenta, contestă Deciziile de impunere nr.58/26.06.2019 şi nr.741/26.06.2019, privind creanţele datorate bugetului local, în urma controlului Curţii de Conturi a României Gorj, stabilite în baza Dispoziţiei Primarului nr.130/19.06.2019, precum şi Deciziile nr.7893/21.08.2019 şi nr.7852/20.08.2019 de respingere a contestaţiilor, solicitând anularea acestor acte administrativ-fiscale, fără însă, să aibă o motivare susţinută de dovezi, (în sensul că nu ar fi fost emise legal), făcând doar simple afirmații nefondate.

În realitate, aceste acte administrativ-fiscale, au fost emise în mod absolut corect şi în condiţii de legalitate, fiind vorba despre recuperarea unor sume aferente consumului de apă, şi a cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea sistemului de distribuție a apei, de care, contestatoarea a beneficiat în perioada 2014-2016, fără să plătească contravaloarea acestui consum.

De altfel, suma de 2107.50 lei, care i-a fost stabilită prin Decizia de impunere nr. 56/2019, reprezintă contravaloarea consumului de apă, care a fost de 1405 metri cubi apă consumată, conform citirii dispozitivului de măsurare efectuată de către Primăria XXX, la data de 26.07.2016, (potrivit evidenței tehnico-operative deținute de entitate), la gospodăria în care aceasta locuieşte efectiv.

În  ceea ce priveşte suma din Decizia de impunere nr. 741/26.06.2019, în cuantum de 100.50 lei, aceasta este aferentă consumului real de apă, care a fost de 67 metri cubi apă consumată conform citirii dispozitivului de măsurare la data de 26.07.2016, acest consum fiind evidențiat în Situaţia privind consumul individual de apă nepotabilă înregistrat în baza citirii indexurilor de la data montării apometrelor, la fiecare gospodărie şi până în luna iulie 2016, unde la poziţia "63" şi "64", apare XXX, cu un consum de 1405 respectiv 67 mc apă consumată.

De asemenea, contrar susţinerilor din cererea de chemare în judecată, există Contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr. 426/21.05.2015 precum şi Contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr. 427/21.05.2015, fiind montate la gospodăria contestatoarei 2 aparate de înregistrare a consumului de apă.

Susţinerea contestatoarei că, nu ar avea calitatea de proprietar al vreunui imobil situat în com. XXX, este lipsită de suport, din moment ce XXX figurează în Registrul Agricol (2010-2014 şi 2015-2019) la poziţia de rol nr. 12,ca titular al imobilului cu nr. 20 (document ataşat prezentei).

De asemenea, pentru a demonstra reaua-intenție a contestatoarei şi scopul acesteia de a dezinforma instanţa, a mai depus şi adresa înregistrată la Primăria XXX cu nr. 7027/09.08.2019, prin care XXX, având domiciliul în com. XXX solicita „intervenţia unei deratizări pentru extirparea unui cuib de gărgăuni ce se află în podul casei şi îmi pune viața în pericol”, iar ulterior, aceeaşi contestatoare XXX, printr-o altă adresă înregistrată la Primăria XXX cu nr. 1580/18.02.2020, solicita eliberarea unei adeverințe de rol pentru aplicarea vizei reşedinţă.

Susţinerea contestatoarei din cererea de chemare în judecată, prin care afirmă că nu este proprietara sau că nu folosește vreun imobil situat în comuna XXX este falsă, situaţie, faţă de care, încercarea de a se eschiva de la plata consumului de apă aferent perioadei 2014-2016 a rămas neîntemeiată. Din punctul de vedere al contestatoarei, Decizia de impunere (nu se precizează care din cele 2 decizii), ar fi lovită de nulitate pe motiv că, în cuprinsul acesteia, nu este indicat temeiul de drept, făcând o serie de alegații, cu privire la acest aspect.

Pe lângă faptul că, această susţinere este nereală (întrucât în Deciziile de impunere apare ca temei de drept Legea 207/2015 privind codul de procedură fiscală, deci este indicat temeiul de drept, iar în Decizia nr. 7893/21.08.2019 si Decizia nr. 7852/20.08.2019, la fel, apare indicat temeiul de drept, respectiv art. 100 Legea 207/2015, privind codul de procedură fiscală, Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, art.1 alin.4 litera k "Serviciile publice sunt furnizate/prestate pe baza principiului "beneficiarul plătește), chiar dacă, nu ar fi fost indicat temeiul de drept, acest lucru nu ar conduce la nulitatea deciziilor contestate.

In acest sens, art. 49 Cod procedură fiscală (pe care îl enunţă), prevede situaţiile care ar conduce la nulitatea actului administrativ, nefiind nicăieri indicat faptul că o eventuală lipsă a temeiului de drept, ar conduce la nulitatea actului.

De altfel,art. 48: Opozabilitatea actului administrativ fiscal, prevede: "Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii".

Potrivit dispoziţiilor art. 100 Cod procedură fiscală. „ Creanţele bugetare reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de către autorităţile competente, în măsura în care legea special, nu prevede, altfel.(2) Decizia prevăzută la alin. 1 este titlu de creanţă bugetară potrivit art, 1 pct, 38 şi poate fi contestată potrivit prezentului cod. Contestaţia se soluţionează de către autoritatea emitentă. Dispoziţiile titlului VIII sunt aplicabile in mod corespunzător", iar potrivit dispoziţiilor art. 1 alin.4 litera k din Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice ("Serviciile publice sunt furnizate/prestate pe baza principiului "beneficiarul plătește".

Aşadar, în mod corect au fost emise cele două decizii contestate, având în vedere prevederile legale avute la baza emiterii lor, dar şi măsurile dispuse de către Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj. prin Decizia nr. 1968/2016, prin Procesul-Verbal de Constatare nr. 5236/05.06.2019 şi Raportul de audit financiar cu nr. 8532/10.08.2016, stabilindu-se cu această ocazie a controlului că entitatea U.A.T.C. XXX, a suferit un prejudiciu, prin neîncasarea contravalorii consumului de apă.

În aceste condiţii, Decizia nr. 1968/2016 a Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj este absolut obligatorie de dus la îndeplinire, impunând recuperarea contravalorii consumului real de apă de la beneficiarii acestui serviciu, la nivelul consumului de apă înregistrat de persoanele fizice şi juridice potrivit evidentei tehnico-operative deținute de entitate, întrucât facturarea şi încasarea nu s-a făcut la data respectivă, aşa cum a fost stabilit prin Hotărârea Consiliului Local XXX nr. 56/29.08.2014.

De altfel, prin Proiectul de hotărâre nr. 6387/11.08.2014, inițiat de către domnul XXX, în calitate de primar al Comunei XXX, la data respectivă, s-a supus şi aprobat de către Consiliul Local XXX preţul la apă de 1.5 lei/mc, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 56/29.08.2014.

Practic, neducerea la îndeplinire a Hotărârii Consiliului Local nr. 56/2014, se datorează reprezentanților Unităţii Administrativ-Teritoriale Comuna XXX, din perioada respectivă, care deşi, au întocmit în anul 2015 contracte de furnizare a serviciului de alimentare cu apă, semnate de beneficiari şi reprezentanți ai entităţii, totuşi nu au fost finalizate şi duse la îndeplinire, nefăcându-se de altfel, nici demersurile necesare privind facturarea şi încasarea contravalorii consumului de apă, cauzând astfel prejudiciul constatat de către Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj, prin Decizia nr. 1968/2016, şi în consecinţă emiterea deciziilor de impunere.

Cert este faptul că, sumele de bani ce reprezintă contravaloare consum de apă, trebuie achitate de către persoanele care au beneficiat de aceste servicii, aceste sume fiind considerate prejudiciu pentru entitate de către Curtea de Conturi, impunându-se recuperarea acestor sume prii facturarea şi încasarea de la persoanele beneficiare acestui serviciu.

Prin Dispoziţia Primarului Comunei XXX nr. 130/19.06.2019, a fost numită comisia din cadrul U.A.T.C. XXX responsabilă cu ducerea la îndeplinire a măsurii stabilite prin Decizia Curţii de Conturi a României Camera de Conturi Gorj nr 1968/2016.Art. 2 (1) din Dispoziţia nr.130/2019, precizează că: "Comisia stabilită la art.1. va emite Decizia de impunere siva urmări recuperarea contravalorii consumului real de apă de la beneficiarii acestui serviciu, la nivelul consumului de apă individual înregistrat de persoanele fizice si juridice potrivit evidentei deținute de către U.A.T. XXX, măsură stabilită prin Decizia Curţii de Conturi a României. Camera de Conturi Gorj nr. 1968/10.10.2016 pct. I lit. e.(2) Sumele stabilite drept contravaloarea consumului da apă individual sa determina conform Deciziei Curţii de Conturi a României. Camera de Conturi Gorj nr. 1968/10.10.2016. pct.5 pe baza citirii apometrelor, pentru perioada cuprinsă între data montării acestora şi citirea din data de 26.07.2016. şi se comunică prin decizia de impunere, emisa de comisia stabilită la art.1".

Legalitatea emiterii Deciziei de impunere este justificată, iar persoanele însărcinate cu ducerea la îndeplinire, au fost numite în mod legal prin Dispoziţia nr.130/2019, având atribuţii în acest sens, chiar Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj, a decis ca măsură, pentru recuperarea prejudiciului cauzat entităţii, încasarea contravalorii consumului real de apă de la beneficiarii acestui serviciu, potrivit evidenţei tehnico-operative deţinute de către entitate.

Pentru a clarifica perioada pentru care a fost stabilită suma din Decizia de impunere nr. 144/26.06.2019, a precizat că, aceasta este cuprinsă între data la care a fost montat apometrul, respectiv, anul 2014 şi data citirii acestuia din luna iulie 2016.

Cuantumul debitului, a fost stabilit pe baza măsurării cantității de apă, înregistrată de apometru, respectiv 1405 metri cubi apă (Decizia nr. 58/26.06.2019) şi 67 metri cubi apă consumată (Decizia nr. 741/26.06/20191) şi a HCL Fărcăşeşti nr. 56/29.08.2014  prin care s-a stabilit preţul de 1.5 lei/mc. Întrucât citirea apometrelor, nu s-a făcut lunar, pentru perioada cuprinsă între data montării acestora, şi până în luna iulie 2016, defalcarea pe ani fiscali nu a putut fi realizată, suma fiind stabilită pentru întreaga perioadă cuprinsă între datele menţionate, deoarece facturarea şi încasarea nu s-a făcut începând cu anul 2014, aşa cum se stabilise prin HCL nr. 56/29,08.2014.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului cu privire la existenţa unui conflict de interes, având în vedere că, primarul Comunei XXX  a numit echipa de inspecţie fiscală, în vederea emiterii deciziilor de impunere, apreciază că, în cauza de fată nu îşi au rostul astfel de acuze, nefiind vorba de nici un interes din partea primarului Comunei XXX, în emiterea acestor decizii, si nici despre obţinerea vreunui avantaj odată cu luarea acestei măsuri.

Dispoziţiile art.76 art.1 din Legea 161/2003, prevăd obligaţia primarilor şi a viceprimarilor de a nu emite acte administrative, de a nu încheia acte juridice sau să nu emită dispoziţii dacă acest lucru ar duce la vreun folos material pentru propria persoană, ori, în cazul de fată, care ar fi interesul şi avantajul emiterii unei decizii de impunere, pentru Primarul comunei XXX.

Faţă de aceste argumentate, a solicitat respingerea susţinerile petentei ca fiind neîntemeiate.

Arată că solicită respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a executa creanţe fiscale cu motivarea că potrivit dispoziţiilor art.110 Cod procedură fiscală; " Dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. 2. Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală, dacă legea nu dispune altfel. (31 Dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, (4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracțiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă."

În cazul de faţă, nu operează termenul generat de prescripţie de 3 ani, prevăzut de dispoziţiile art.2517 Cod civil, fiind vorba despre creanţe fiscale (chiar petentul le numeşte creanţe fiscale, şi invocă prescripţia pentru aceste creanței), şi nu creanţe bugetare.

Având de-a face cu o creanţă fiscală, termenul de prescripţie este cel de 5 ani, prevăzut de codul de procedură fiscală, astfel că, nu poate fi vorba despre sume prescrise, Curtea de Conturi, nu a constatat acest lucru,(şi nici nu are competenţă în acest sens), stabilind existenţa prejudiciului pentru entitate, ca urmare a neîncasări contravalorii consumului real de apă, iar ca măsură a dispus încasarea sumelor respective de la beneficiarii acestui serviciu la nivelul consumului individual de apă potrivit evidenței tehnico-operative deținute de entitate.

Aşadar, fiind vorba despre creanţe fiscale, termenul general de prescripţie de 3 ani, nu este aplicabil, în speţă, curgând termenul de prescripţie de 5 ani, care se calculează de la data citirii apometrelor, respectiv luna Iulie 2016, Deciziile de impunere contestate, fiind emise în termenul legal de prescripție de 5 ani.

Chiar daca instanţa ar aprecia că se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani, sumele de bani din Deciziile de impunere tot nu ar fi prescrise, acestea fiind emise la data de 26.06.2019, deci în interiorul termenului de 3 ani, de la data la care creanța a devenit certă, lichidă şi exigibilă.

Susţinerile reclamantei, referitoare la faptul că, Decizia nr. 1968/2016 a Curţii de Conturi, vizează perioada 2013-2015, este nefondată, având în vedere că, în Procesul-Verbal de constatare nr.5236/05.06.2019, cu ocazia auditului financiar, a fost eliminată suma de 317.922 lei, ce reprezintă contravaloare consum de apă aferent perioadei 2013-2015, rămânând de recuperat, pentru anul 2014-2015, cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea sistemului de distribuție a apei.

Prin Decizia nr.37/03.06.2019 Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj, s-a prelungit termenul pentru ducerea la îndeplinire de către U.A.T.C. XXX a măsurilor dispuse în Decizia nr. 1968/2016 printre care, se află şi măsura prevăzută la punctul e) din decizie - încasarea contravalorii consumului de apă de la beneficiarii acestui serviciu, până la data de 02 09.2019.

Având în vedere cele precizate şi argumentate, a solicitat respingerea excepţiei invocată, iar pe fondul cauzei, să se dispună respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În dovedirea celor susţinute şi argumentate, a solicitat  încuviinţarea administrarea probei cu înscrisuri, acte, documente, precum şi orice altă proba necesară şi utilă sau care va rezulta din dezbateri.

În dovedire a depus înscrisuri (filele 32-60), în xerocopii conform cu originalul; Registrul agricol perioada 2010-2014 şi perioada 2015-2019, Contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr.426/21,05.2015, Contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr.427/2105.2015: Situaţia privind consumul individual de apă nepotabilă înregistrat în baza citirii indexurilor de la data montării apometrelor la fiecare gospodărie şi până în iulie 2016, pe sate, Hotărârea privind aprobarea prețului la apă cu nr.56/29.08.2014: Decizia nr.1968/10.10.2016; Dispoziţia nr. 130/19.06,2019: Instrucţiuni de montaj, exploatare si întreţinere pentru contoarele cu apă, contor apă seria 8ZRICC10534825 şi contor seria 8ZRI 00 10614979: Decizia nr.42/24.06.2019, cerere nr.627/09.08.2019,cerere nr.1580/18.02.2020 (filele 32-60) şi împuternicire avocaţială.

La data de 7 iulie 2020 reclamanta a depus la dosar, prin email (filele 67-69) un răspuns la întâmpinare/note scrise prin care a solicitat ca în analiza prescripţiei dreptului de a solicita contravaloarea apei pretins furnizate , să fie avute în vedere considerentele 58-70 din Decizia nr.66/2017 pronunţată de I.C.C.J -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Or, în cauza de faţă, pârâţii au emis deciziile de impunere în mod abuziv, pentru creanţele rezultate din raporturi juridice contractuale, aceştia trebuind să obţină un titlu executoriu în condiţiile dreptului comun , respectiv prin promovarea unei cereri de chemare în judecată.Contrar temeiului juridic indicat de către pârâţi, conform art.2 alin.4 din Legea nr.207/2015 „Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanţelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepţia celor prevăzute la alin.2 lit.b.Drept urmare, pârâţii nu au niciun temei pentru emiterea deciziilor de impunere.”

Mai solicită a se avea în vedere şi Decizia nr.32 pronunţată de I.C.C.J -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept .

În ceea ce priveşte certitudinea creanţei arată că este unanim cunoşcut că orice contor este montat cu un index superior cifrei 0, cel puţin datorită manevrelor de verificare la care este supus pentru obţinerea omologării , fără a avea în vedere eventualele consumuri realizate în alte locaţii.Pârâţii au emis deciziile de impunere pentru perioada 2014-2016, deşi contractele au fost încheiate abia în anul 2015 şi tot atunci ar fi fost montate şi contoare de apă.Rezultă că pentru anul 2014 pârâţii au stabilit în mod unilateral taxarea reclamantei , deşi nu exista un contract nici măcar pe numele unei alte persoane.

Contractele depuse de către pârâţi la dosarul cauzei, au fost încheiate cu numitul XXX, defunctul său socru, persoană ce a deţinut în proprietate imobilele menţionate în cele două contracte, motiv pentru care nici nu avea cunoştinţă de existenţa acestora.Drept urmare, nu are calitatea de utilizator a serviciului de alimentare cu apă.Pârâţii susţin în mod neîntemeiat că reclamanta ar încerca să inducă în eroare instanţa de judecată, din moment ce succesiunea de pe urma def. XXX nu a fost încă dezbătută şi nu au fost stabilite persoanele cu calitate de moştenitori ai acestuia.De altfel, reclamanta nu are calitatea de moştenitor a acestuia, în calitate de noră.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

A depus alăturat, în copie, sent.civ.nr.xxx/19.01.2017 .

Prin serviciul registratură al secţiei din data de 21.09.2020, U.A.T Comuna XXX a depus la dosar note de şedinţă (fila 77), la care a ataşat copia sent.nr.244/12.06.2020 pronunţată de Tribunalul XXX SCAF în dosarul nr.xxx/95/2019.

Sub aspect probator s-a încuviinţat reclamantei proba cu înscrisuri, reprezentate de cele ataşate cererii de chemare în judecată şi răspunsului la întâmpinare, iar pârâților cele atașate întâmpinării.

La solicitarea instanţei,  pârâta Comuna XXX a depus  prin email, în data de 30.10.2020 adresa nr.8464/ 30.10.2020(filele 98-99) prin care s-a  a arătat că Decizia nr.1968/10.10.2016 a Curţii de Conturi -Camera de Conturi Gorj nu a fost contestată de către pârâtă, că potrivit procesului verbal de recepţie la terminarea lucrării, cel mai târziu, la data de 06.10.2014 dispozitivul de măsurare a cantităţii de apă era montat,deciziile de impunere contestate au fost emise pe contribuabil XXX, aceasta fiind nora numitului XXX(decedat), şi soţia lui XXX(decedat şi acesta în anul 2016 ), fiind persoana ce locuieşte şi se gospodăreşte în comuna XXX, sat.XXX, nr.XXX, jud.XXX, făcând parte din componenţa acestei gospodării şi în perioada 2014-2016, astfel cum reu’iese din evidenţele Registrului agricol.

Din nou, a data de 02.11.2020, reclamanta a depus la dosar note de şedinţă.(filele 101-102) şi extras de pe portalul Curţii de Apel XXX privitor la dosarul XXX/95/2020.

La termenul de judecată din data de 03.11.2020, apărătorul pârâţilor a depus la dosar copia procesului verbal de recepţie la terminarea lucrării nr.7690/06.10.2014.

De asemenea, la solicitarea instanţei , cu adresa nr.86/05.01.2021, depusă prin e-mail la data de 05.01.2021,  pârâţii au comunicat că la data emiterii deciziei de impunere contestate, XXX era conducătorul activităţii de inspecţie fiscală, numit în baza Dispoziţiei primarului nr.103/19.06.2019, prin care a fost numită comisia din cadrul U.A.T.C XXX, responsabilă cu ducerea la îndeplinire  Decizia nr.1986/2016 a Curţii de Conturi a României Camera de conturi Gorj;prin H.C.L nr.56/2014 s-a stabilit preţul la apă de 1,5lei/mc, iar pentru perioada în litigiu, 2014-2016, nu au fost emise facturi pentru consumul de apă, reprezentanţii U.A.T.C XXX din perioada respectivă nu au făcut demersuri în vederea facturării şi încasării contravalorii consumului de apă de la beneficiarii serviciului.Au înaintat alăturat un set de înscrisuri, în copie.(filele 111-117).

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele considerente:

Prin prezentul demers, reclamanta XXX a chemat în pârâţii Comuna XXX şi Primarul comunei XXX şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea  deciziei nr. 7893/21.08.2019 şi a deciziei de impunere nr. 58/26.06.2019, precum şi anularea deciziei cu nr. 7852 din data de 20.08.2019 şi a deciziei de impunere nr. 741/26.06.2019, ca fiind nelegale şi netemeinice.

Prin Decizia nr.7893/21.08.2019 de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamanta XXX s-a respins contestaţia împotriva Deciziei de impunere nr.58/26.06.2019 privind creanţele datorate bugetului local, în urma controlului Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj, stabilite în baza Dispoziţiei Primarului nr.130/19.06.2019,  stabilindu-se că reclamanta datorează suma de 2.107,50 lei contravaloarea consumului de apă pentru perioada 01.01.2014-31.12.2016  ca şi beneficiar al serviciului de alimentare cu apă.

Prin Decizia nr.7852/20.08.2019 de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamanta XXX s-a respins contestaţia împotriva Deciziei de impunere nr.741/26.06.2019 privind creanţele datorate bugetului local, în urma controlului Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj, stabilite în baza Dispoziţiei Primarului nr.130/19.06.2019,  stabilindu-se că reclamanta datorează suma de 100,50 lei contravaloarea consumului de apă pentru perioada 01.01.2014-31.12.2016  ca şi beneficiar al serviciului de alimentare cu apă.

Astfel actele contestate au fost emise în conformitate cu dispoziţiile Legii 207/2015 şi au fost contestate de către reclamanta XXX, iar în soluţionarea contestaţiilor organul competent a emis Decizia nr.7893/21.08.2019 şi Decizia nr.7852/20.08.2019 , ambele privind soluţionarea contestaţiilor administrative, în procedura prev.de art.268 şi urm.din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În cererea introductivă şi notele de şedinţă depuse la dosar reclamanta XXX a arătat că în situaţia debitelor ce i-au fost imputate nu se aplică dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

În acest sens, tribunalul reţine că pentru consumul de apă pentru gospodăria din comuna XXX, sat XXX, nr.XXX, jud.XXX, s-a încheiat Contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr.426 din data de 21.05.2015 între XXX, în calitate de utilizator şi U.A.T Comuna XXX, în calitate de operator serviciu.

În speţă, este vorba astfel despre creanţe bugetare rezultate dintr-un raport juridic contractual.

Întrucât XXX a decedat, la fel şi fiul său XXX , iar acea gospodărie o foloseşte efectiv reclamanta XXX, nora defunctului,ce apare şi în evidenţele Registrului agricol ca făcând parte din componenţa gospodăriei, aceasta justifică calitatea de utilizator în derularea acestui contract (din înscrisul de la fila 60 rezultând că a efectuat demersuri pentru a-şi stabilii reşedinţa la adresa acestei gospodării), iar apărarea reclamantei că nu justifică calitatea de utilizator , va fi respinsă .

Art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală prevăd:

(1) Codul de procedură fiscală reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel. (2) În măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică şi pentru:

a) administrarea drepturilor vamale;

b) administrarea redevenţelor miniere, a redevenţelor petroliere şi a redevenţelor rezultate din contracte de concesiune, arendă şi alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate de Agenţia Domeniilor Statului;

c) alte creanţe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanţelor fiscale.

Art.2 alin.4 din aceslaşi cod prevede:„(4) Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanţelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2) lit. b).”

Pe de altă parte, dispozițiile art. 1 alin. 1 și 3 din Legea nr. 241/2006 „Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare” stauează că  această lege stabileşte cadrul juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare al localităţilor, iar serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare și cuprinde totalitatea activităţilor reglementate prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale.

De asemenea, dispozițiile alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 51/2006, statuează că această lege stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor comunitare de utilităţi publice, care sunt definite ca fiind totalitatea activităţilor reglementate prin prezenta lege şi prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale, cu privire la, alimentarea cu apă.

Din interpretare coroborată a dispozițiilor legale menționate, rezultă fără echivoc faptul că raporturile juridice care au ca obiect furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilități publice sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 241/2006 și Legii nr. 51/2006 și nu de dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 2 din  Legea nr. 51/2005, raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilităţi publice şi utilizatorii acestor servicii sunt reglementate de contractul de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice încheiat cu respectarea prevederilor contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice, a prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor şi a caietelor de sarcini specifice acestora, iar potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 2 din lege, contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator şi utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea şi plata unui serviciu de utilităţi publice.

În sensul acestei interpretări sunt şi statuările I.C.C.J- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept , care în Decizia nr.66/2017 prin care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.754/270/2016 şi a stabilit că  „ În interpretarea dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă raportat la art. 220 alin. (3) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 3 pct. 18 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, stabileşte că: Executarea silită a titlurilor executorii - hotărâri judecătoreşti privind creanţe bugetare, datorate în temeiul unor raporturi juridice contractuale care se fac venit la bugetul consolidat al statului, se realizează prin executori fiscali, ca organe de executare silită ale statului.”, la pct 67- 68 a reţinut şi că „67. Argumente în susţinerea acestei interpretări se regăsesc în expunerea de motive la proiectul actului normativ - Legea nr. 207/2015, unde se precizează că, la fel ca şi în textul vechiului Cod de procedură fiscală (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003), normele sale nu se aplică creanţelor rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepţia redevenţelor miniere, petroliere şi a redevenţelor din contractele încheiate de Agenţia Domeniilor Statului.68. Pentru creanţele rezultate din raporturi juridice contractuale [spre exemplu: chirii, redevenţe, altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 207/2015; dividendele cuvenite statului/unităţilor administrativ-teritoriale ca urmare a deţinerii de acţiuni la diverse societăţi comerciale] sunt aplicabile prevederile dreptului comun în ceea ce priveşte regimul juridic, mai puţin recuperarea pe calea executării silite.”

Drept urmare, pârâta U.A.T.Comuna XXX pentru situaţia în care nu i-au fost achitate debitele datorate în perioada 2014-2016 în baza Contractului de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr.426 din data de 21.05.2015, ca şi operator al acestui serviciul avea, conform şi a dispoz.art.42 alin.11 din Legea nr.51/2006 , dreptul de a solicita recuperarea debitelor în instanţă, potrivit dreptului comun, apărarea pârâtei că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură fiscală în recuperarea acestor sume deoarece aşa i s-a stabilit printr-un act de control al Curţii de Conturi, neavând nici un temei.

Astfel, emiterea Deciziei de impunere nr.741/26.06.2019 privind creanţele datorate bugetului local, în urma controlului Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj, stabilite în baza Dispoziţiei Primarului nr.130/19.06.2019, a Deciziei de impunere nr.58/26.06.2019 privind creanţele datorate bugetului local, în urma controlului Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj, stabilite în baza Dispoziţiei Primarului nr.130/19.06.2019 şi în continuare a Decizia nr.7852/20.08.2019, respectiv Decizia nr.7893/21.08.2019 privind soluţionarea contestaţiilor administrative, în procedura prev.de art.268 şi urm.din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a realizat greşit în aplicarea dispoziţiilor Legii nr.207/2017 privind Codul de procedură fiscală .

Așa fiind, constatând întemeiat acest motiv de anulare invocat de reclamantă, acțiunea va fi admisă în sensul anulării Deciziei de impunere nr. 58 din 26.06.2019 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr.7893 din 21.08.2019, emise de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - comuna XXX, precum şi a anulării Deciziei de impunere nr. 741 din 26.06.2019 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr.7852 din 20.08.2019, emise de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - comuna XXX, tribunalul apreciind că nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive de nelegalitate invocate în cererea introductivă de instanță, o astfel de analiză fiind de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta XXX, având CNP XXX, domiciliată în municipiul XXX, str. XXX, bl. X, sc. X, et. X, ap. x, judeţul X, în contradictoriu cu pârâţii Comuna X şi Primarul Comunei X, ambii cu sediul în comuna X, nr.1, judeţul X.

Anulează Decizia de impunere nr. 58 din 26.06.2019 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr.7893 din 21.08.2019, emise de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - comuna XXX.

Anulează Decizia de impunere nr. 741 din 26.06.2019 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr.7852 din 20.08.2019, emise de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - comuna XXX.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul XXX.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, 13.01.2021, Tribunalul Gorj.

Preşedinte,

XXX

Grefier,

XXX

Red.xxx

Tehnored.xxx.

xxx

5 ex.

Domenii speta

Spete similare