Contestatie la executare

Contestaţie în anulare.Invocarea  lipsei procedurii de citare la judecata în prima instanţă.Condiţii

Potrivit art. 98 Cod procedură civilă „schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului”.

Tribunalul constată că pârâta şi-a invocat propria culpă în contestaţia în anulare formulată, ea fiind vinovată de neanunţarea schimbării adresei de domiciliu şi, mai mult chiar, ea nu a avut nici un interes de a promova o contestaţie în anulare a unei hotărâri prin care s-a dispus evacuarea ei de la o adresă la care ea nu mai locuieşte.

Contestaţiei în anulare este şi inadmisibilă, deoarece atunci când nu a fost îndeplinită nici procedura de citare pentru ultimul termen de judecată şi nici procedura de comunicare a hotărârii, aşa cum a susţinut contestatoarea, partea nu are deschisă calea contestaţiei în anulare deoarece termenul de recurs nu a început să curgă pentru ea, astfel încât poate fi exercitat recursul.

(Tribunalul Arad, secţia civilă, decizia civilă  nr. 505 R /10  aprilie 2013,dosar nr. 15989/55/2012)

Prin sentinţa civilă nr.11124/03.12.2012, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.15989/55/2012 a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.M. în contradictoriu cu intimaţii G. I. şi G. V. I., B. A. şi B. E., s-a respins excepţia inadmisibilităţii exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare şi s-a anulat sentinţa civilă nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr.20291/2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.740/R/23.05.2012, pronunţată de Tribunalul Arad şi s-a dispus reluarea judecăţii, fixându-se termen de judecată pentru data de 14.01.2013.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar civil nr.20291/55/2011 s-a dispus evacuarea contestatoarei B. M. şi a pârâţilor B. A. şi B. E. din imobilul situat la adresa din Arad, str. Ardealului, nr.39, judeţul Arad, unde a fost citată şi asupra cărora intimatele deţin calitatea de uzufructuari şi a fost obligată la plata sumei de 1.710,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. A. iar Tribunalul Arad prin Decizia civilă nr.740/R/23.05.2012, a constatat nul pentru nemotivare recursul pârâtului pe care l-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Contestatoarea B. M. a fost citată în calitate de pârâtă în cauza dosarului civil nr.20291/55/2011 la adresa din Arad , str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad şi nu la adresa domiciliului acesteia din Arad, str. Nouă, nr. 69, jud. Arad, cu care figurează în Cartea de Identitate seria AR nr.------ de SPCLEP Arad având o valabilitate de la data de  20.12.2012-05.01.2022.

Întrucât Judecătoria Arad a soluţionat cauza cu încălcarea procedurii de citare a contestatoarei fiind citată nelegal de la adresa situării imobilului în Arad, str. Ardealului, nr. 39, în realitate, locuind atât la data introducerii cererii de chemare în judecată cât şi la data pronunţării sentinţei la alta adresa din Arad, str. Nouă, nr. 69, unde are domiciliul legal, s-a apreciat că procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina de către Judecătoria Arad nu a fost îndeplinită cu respectarea cerinţelor prevăzute la art.85-100 Cod procedură civilă, situaţie în care sunt incidente prevăzute la art.105 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Actele de procedura îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenta de ordine publica sau privata vor fi declarate nule in condiţiile prevăzute de lege", iar potrivit prevederilor art.317 alin.1 punct 1 Cod procedură civilă „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie in anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a pârtii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii”.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, instanţa de fond a respins-o deoarece dispoziţiile art.317 alin.1 Cod procedură civilă nu pot fi reţinute întrucât doar în faza de executare silită din dosarul execuţional nr.308/12.10.2012 al BEJ Godea Alexandru, prin care s-a pornit executare silită împotriva sa pentru suma de 6.942,80 lei, contestatoarea B. M. a luat cunoştinţă de faptul ca prin sentinţa civilă nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar civil nr.20291/55/2011, s-a dispus evacuarea contestatoarei B. M. şi a pârâţilor B. A. şi B. E. din imobilul situat la adresa din Arad, str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad.Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, recurenţii G. I. şi G. V. I., solicitând instanţei de control judiciar în urma admiterii căii de atac, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii contestaţiei în anulare formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că se invocă pe fundamentul art.317 alin.(1) pct.1 C. proc. civ., citarea viciată atât în primă instanţă, dar şi în recurs, recurs formulat de către un alt pârât.

După ce hotărârea rămâne irevocabilă, apare pârâta B. M. si formulează direct contestaţie în anulare. Căile de atac sunt reglementate de reguli imperative, iar una dintre aceste reguli este reprezentată de principiul ierarhiei căilor de atac. În speţă ar fi trebuit, în mod imperativ, obligatoriu, formulat recurs. "Sărind" peste această cale de atac (recurs), aflată în „ordinea/ierarhia" căilor de atac prin formularea unei altă căi (contestaţie la executare) s-a săvârşit ceea ce "academic" se numeşte : omisso medio = omiterea mediului (în sensul de omitere a unor etape obligatorii).

Aşadar, potrivit art.317 alin.1 C. proc. civilă „ Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului."

Legea interzice opţiunea între contestaţia în anulare şi apel/recurs, dând prioritate apelului/recursului, deci, partea este obligată să valorifice eventualele motive de contestaţie prin intermediul apelului/recursului, mai subliniind că ambele aspecte de nelegalitate vizate de art. 317 C. proc. civ. constituie în acelaşi timp şi motive de casare.

Nu se poate uza de o cale de atac de retractare (contestaţie în anulare) când există posibilitatea exercitării unei căi de atac de reformare, deoarece există regula legalităţii căilor de atac, în sensul că împotriva hotărârilor pot fi exercitate numai căile de atac prevăzute de lege.

Raportând expres la litigiul de faţă, contestaţia în anulare este admisibilă doar prin întrunirea cumulativă a două condiţii. 1) Prin această cale pot fi desfiinţate numai hotărâri irevocabile, astfel cum sunt ele definite de art. 377 C. proc. civ.; 2) A doua condiţie restrânge admisibilitatea contestaţiei la situaţia în care motivul pe care se sprijină cererea părţii nu a putut fi invocat pe calea apelului şi recursului. Deci, ori de câte ori partea avea la dispoziţie căile ordinare de atac şi nu le-a folosit contestaţia în anulare este inadmisibilă.

Calea de atac ce trebuie utilizată împotriva hotărârilor de fond, atunci când a fost neregulat îndeplinită atât procedura de citare pentru termenul la care a avut loc judecata, cât şi procedura de comunicare a hotărârii ori când termenul de recurs curge de la pronunţare, este recursul deoarece o procedură viciată echivalează cu neîndeplinirea ei, iar neregularitatea va fi invocată în combaterea eventualei excepţii de tardivitate a apelului/recursului; numai în aparenţă hotărârea instanţei de fond a rămas irevocabilă şi recursul nu poate fi considerat tardiv. O altă posibilitate ar fi formularea unei cereri de repunere în termenul de recurs în condiţiile prevăzute de art. 103 Cod procedură civilă.

Astfel, neregularitatea procedurii de citare şi a procedurii de comunicare a hotărârii primei instanţe poate fi invocată numai pe calea ordinară de atac a apelului şi nu prin contestaţie în anulare, întrucât condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite.

Partea nu are un drept de opţiune între căile ordinare de atac şi contestaţia în anulare, aceasta din urmă respingându-se ca inadmisibilă, dacă motivele pentru care a fost introdusă puteau fi valorificate pe calea apelului sau recursului.

În raport cu aceste prevederi legale pârâta, care a invocat lipsa sa de citare legala la judecat în fond a pricinii, putea ataca sentinţa de apel, neavând deschisa calea extraordinara a contestaţiei în anulare decât după epuizarea caii ordinare de atac a hotărârii.

Prin introducerea contestaţiei în anulare se încalcă principii fundamentale ale codului de procedură civilă. Respectiv, sistemul căilor de atac este unitar şi indivizibil. Logica sa internă, instituţionalizată, impune respectarea unor reguli cristalizate în practica judiciară şi literatura juridică. Aceste reguli sunt: 1) Existenţa unei hotărâri judecătoreşti pe care legea să o declare susceptibilă de a fi atacată. Astfel, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile, condiţie care în prezenta speţă nu s-a realizat. 2) Legalitatea căii de atac în sensul că hotărârea judecătorească este supusă căii de atac prevăzută de lege. în speţă, calea de atac prevăzută de lege este recursul astfel că, contestaţia în anulare este nelegală. 3) Ierarhia căilor de atac, potrivit acestei reguli nu se poate recurge la o cale extraordinară de atac atâta timp cât este deschis exerciţiul unei alte căi de atac. Astfel, având la dispoziţie calea de atac a recursului nu se poate uza de o cale extraordinară de atac cum este cazul contestaţiei în anulare.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului  ca neîntemeiat, deoarece interpretarea data de recurenţi textului legal menţionat este eronata.

Potrivit acestor dispoziţii legale hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie in anulare pentru motivele arătate numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului, după caz.

Din aceste prevederi legale rezulta ca pentru admisibilitatea contestaţiei in anulare de drept comun sunt necesare îndeplinirea a doua condiţii anume: - hotărârea atacată să fie irevocabila; - motivele contestate să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.

Prima condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare ce vizează de fapt obiectul contestaţiei şi anume acela că sentinţa civila nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad prin care s-a dispus evacuarea, a rămas irevocabila prin decizia civila nr.740/R/23.05.2012 a Tribunalului Arad, prin care s-a constatat nul pentru nemotivare recursul paratului B. A..

A doua condiţie de admisibilitate a contestaţiei in anulare este de asemenea îndeplinita, intimata la data când a luat cunoştinţa de hotărârea contestata erau deja epuizate calea legala de atac de reformare îndreptata împotriva ei.

Prin urmare, nu se poate aprecia ca in atare situaţie nu este îndeplinita condiţia ce impune ca motivele pentru care şi-a fundamentat contestaţia sa nu fi putut fi invocate pe calea recursului.

În fata primei instanţe a susţinut si dovedit împrejurarea ca nu a fost legal citata pentru ziua când s-a judecat pricina pe fond si nici in recurs de către Tribunalul Arad, astfel că in aceste condiţii neregularitatea procedurala poate constitui temei pentru exercitarea contestaţiei in anulare.

În conturarea caracterului subsidiar al contestaţiei in anulare partea nu are dreptul de opţiune intre o cale de atac de reformare si calea de atac de retractare, insa este cert ca in speţa motivele invocate in contestaţia in anulare dedusa judecaţii nu au putut fi valorificate pe calea recursului întrucât la data la care a luat cunoştinţa de hotărârea contestata era deja epuizata calea de atac de reformare îndreptată împotriva sentinţei civile nr.11124/3.12.2012, fiind pusa in executare silita in dos. execuţional nr.308/2012 al BEJ Horvat Viorel, la solicitarea recurenţilor in cauza.

În acest context, toate trimiterile recurenţilor la principiul ordinii şi priorităţii căilor legale de atac dezvoltate pe larg în motivele de recurs precum şi referirile făcute la doctrina şi practica judiciară în materie, nu au legătura cu prezenta cauză.

În consecinţă, la data la care a luat la cunoştinţa de hotărârea judecătorească ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare, respectiv în faza executării silite pornite în dosarul execuţional, nu mai avea deschis exerciţiul căii de atac a recursului, astfel că a fost obligata să facă uz de calea extraordinara de atac.

Ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr.11124/03.12.2012 în dosarul nr.15989/55/2012 de către prima instanţă, sentinţă prin care a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. M., a mai fost pronunţată o a doua sentinţă în acelaşi dosar şi anume sentinţa civilă nr.660 din 28.01.2013 prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii G. I. şi G. V. I., în contradictoriu cu pârâta-contestatoare B. M. şi cu pârâţii B. A. şi B. E. şi s-a dispus evacuarea pârâţilor B. M., B. A. şi B. E. din imobilul situat în Arad, str. Ardealului, nr.39, jud. Arad, înscris în CF nr.308237 Arad (nr. CF vechi 7058), având nr. top 3964.3965/a/11.

Au fost obligaţi pârâţii B. A. şi B. E. la plata sumei de 1710,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanţii G. I. şi G. V. I.

S-a dispus virarea din contul MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorar avocaţial pentru avocat din oficiu numit pârâtului B. A., doamna av. T. C. T. şi au fost obligaţi reclamanţii G. I. şi G.V. I. la plata sumei de 1010,3 lei către pârâta contestatoare B. M., reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar civil nr. 20291/55/2011 s-a dispus evacuarea contestatoarei B. M. şi a pârâţilor B. A. şi Buibas Elena din imobilul situat la adresa din Arad, str. Ardealului nr.39, jud. Arad unde a fost citată şi asupra cărora intimatele deţin calitatea de uzufructuari şi a fost obligată la plata sumei de 1.710,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. A. iar Tribunalul Arad prin Decizia civilă nr.740/R/23.05.2012 a constatat nul pentru nemotivare recursul pârâtului pe care 1-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

În baza hotărârii judecătoreşti ce constituie titlul executor, la cererea intimaţilor-creditori G. I. şi G. V.I. în dosarul execuţional nr. 308/12.10.2012 al BEJ Godea Alexandru, s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor B. M., B. A. şi B. E., pentru suma de 6942,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi de executare conform procesului verbal încheiat la 08.08.2012 şi s-a emis somaţia de plată pentru acest debit, iar prin procesului verbal încheiat la data de 15.10.2012 în dosarul execuţional nr.308/12.10.2012 al BEJ Godea Alexandru, s-a constatat că doar pârâtul B. A. mai locuieşte în imobilul situat la adresa din Arad, str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad, şi acesta a eliberat imobilul de  bunurile sale personale.

 Reclamanţii-intimaţi G. I., G. V. I. au calitatea de uzufructuari viageri ai imobilului, situat în Arad, str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad înscris în CF nr. 308237 Arad (nr. CF vechi 7058), având nr. top 3964.3965/a/11,  dreptul real este constituit în favoarea acestora prin contractul autentificat de BNP Bâtea sub nr. 2035 din data de 03.07.1997, de către B. P., antecesorul contestatoarei B. M. şi a pârâţilor B. A. şi B. E.. 

 Conform prevederilor art.517 Cod civil, titularii dreptului de uzufruct viager au dreptul de a se folosi de bunul imobil potrivit propriilor interese şi reţinând că  pârâţii B. M., B. A. şi B. E. locuiesc fără titlu locativ valabil în  imobilul situat în Arad, str. Ardealului, nr.  39, jud. Arad, înscris în CF nr. 308237 Arad (nr. CF vechi 7058), având nr. top 3964.3965/a/11, s-a dispus evacuarea pârâţilor B. M., B. A. şi B. E. din imobil.

Conform prevederilor art.274 Cod procedură civilă, au fost obligaţi pârâţii B. A. şi B. E. la plata sumei de 1710,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanţii G. I. şi G. V. I., deoarece aceştia au fost legali citaţi pentru ziua când s-a judecat pricina, la domiciliul acestora  din Arad, str. Ardealului, nr.39, jud. Arad şi nu au recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamanţilor, nefiind incidente prevederile art. 275 Cod procedură civilă.

Conform prevederilor art.275 Cod procedură civilă, pârâta B.M. care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamanţilor nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţii G. I. şi G. V. I.

Conform prevederilor art.274 Cod procedură civilă, au fost obligaţi reclamanţii G. I. şi G. V. I. la plata sumei de 1010,3 lei către pârâta contestatoare B.M., reprezentând cheltuieli de judecată aferente prezentei cauze şi s-a dispus virarea din contul MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorar avocaţial pentru avocat din oficiu numit pârâtului B. A.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, recurenţii G. I. şi G. V. I. solicitând instanţei de control judiciar, ca în urma admiterii recursului, schimbarea în parte a sentinţei recurate privitor la cheltuielile de judecată, respectiv, în principal, obligarea inclusiv a pârâtei B. M. la plata cheltuielilor de judecată iar în subsidiar, exonerarea recurenţilor de la plata către B. M. a sumei de 1010,3 lei.

În motivare arată că astfel cum rezultă din chiar petitul prezentului recurs, acesta  se întinde strict asupra problematicii juridice a cheltuielilor de judecată.

În acest sens, se apreciază că Judecătoria Arad a făcut o falsă aplicare a primei teze a dispoziţiilor art. 275 Cod procedură civilă omiţând că, inclusiv pârâta B. M., este de drept în întârziere, recunoaşterea pretenţiilor avute de către noi, la prima zi de înfăţişare, fiind irelevantă juridic.

Astfel, în cazul obligaţiei de a nu face nu este necesară punerea în întârziere a debitorului. Art. 275 Cod procedură civilă este aplicabil numai în cazul litigiilor susceptibile de procedura punerii în întârziere, cum sunt cele de natură contractuală.

În acelaşi sens, doctrina a opinat că în materie extracontractuală nu mai este necesară punerea în întârziere.

În cazul de faţă, raportat la obiectul pricinii (evacuare) nu se putea proceda (opta) spre punerea în întârzierea a pârâţilor, această instituţie nefiind incidenţă în această materie. Mai mult decât atât, pârâţii erau de drept în întârziere, prin prisma dreptului de uzufruct - şi care a reprezentat fundamentul prezentei cereri de evacuare - deţinut de către noi, drept opozabil erga omnes şi care naşte în sarcina subiecţilor pasivi o obligaţie de non facere.

În lumina acestor considerente foarte clare, apare incontestabilă eroarea săvârşită de către prima instanţă, respectiv aceea că recunoaşterea pretenţiilor reclamanţilor de către pârâta B.M. nu putea să conducă la exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, instituţia punerii în întârziere (printr-un act prealabil via conduitei reclamantului) nefiind posibilă în materie de evacuare, corelativ, aceasta fiind ope legis în întârziere.

Recunoaşterea trebuie să fie făcută la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, iar nu în apel sau recurs ori cu ocazia rejudecării, iar în speţa noastră recunoaşterea s-a făcut doar cu ocazia rejudecării.

De asemenea, prima instanţă a violat flagrant dispoziţiile art.274 C. proc. civ., în sensul în care deşi reclamanţilor (subsemnaţii) li s-a admis în integralitate acţiunea introductivă de instanţă, cu toate acestea, absolut incalificabil, tot ei sunt cei obligaţi la plata cheltuielilor de judecată faţă de pârâta B. M..

Prima instanţă, raţionând că dacă pârâtul recunoaşte pretenţiile reclamantului la prima zi de înfăţişare, atunci reclamantul, fiind într-o pretinsă culpă procesuală, va fi cel obligat a achita cheltuielile de judecată suportate de către pârât.

O astfel de interpretare este evident contrară oricărei raţiuni juridice, atât ca literă cât şi spirit, odată ce în caz de aplicare a tezei I a art. 275 C. proc. civ., efectiv nu se vor mai achita cheltuieli de judecată, nici dintr-o parte şi nici din cealaltă.

Altfel exprimat, în speţă lipseşte culpa procesuală a reclamanţilor, pentru a putea fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp ce, li s-a admis, reiterăm, în integralitate, acţiunea introductivă de instanţă.

În drept recurenţii îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art.242 alin.(2), art.3021, art.3041, art.304 pct.7 şi 9, art.312; art.274 şi art.275 Cod procedură civilă; art.1.523 NCC.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului  ca  nelegal si neîntemeiat, menţinerea in întregime a sentinţei recurate şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare a arătat că în primul ciclu procesual când s-a judecat pe fond acţiunea civila a reclamanţilor-recurenţi in dosarul civil nr.20291/55/2011 al Judecătoriei Arad, având ca obiect evacuarea ei din imobilul situat in Arad, str. Ardealului nr.39, nu a fost legal citata pentru ziua când s-a judecat pe fond cauza.

Prima instanţa fiind investita cu soluţionarea contestaţiei in anulare formulata de intimată împotriva sentinţei civile nr.2935/23.03.2012 pronunţata in dosarul civil 20291/55/2011 prin care s-a dispus evacuarea din imobilul in litigiu, nu putea sa retina ca a fost pusa de drept in întârziere prin cererea de chemare in judecata in dosarul civil cu numărul de mai sus din moment ce a fost reluata procedura de judecata, ca urmare a anularii sentinţei viciate, intimata a luat la cunoştinţa despre hotărârea judecătoreasca in faza executării silite, după ce a rămas irevocabilă.

De asemenea, intimata consideră ca este lipsita de temei aprecierea recurenţilor ca "era de drept in întârziere" prin prisma dreptului de uzufruct al recurenţilor asupra imobilului in litigiu.

Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu depoziţia martorului audiat rezulta in mod indubitabil ca in calitate de moştenitoare a defunctului ei tată, numitul B. P. care a deţinut nuda proprietate a imobilului, nu a împiedicat in nici un fel exercitarea de către recurenţi a dreptului de uzufruct.

Atât la data înregistrării acţiunii în evacuare cât şi anterior a locuit şi locuiesc şi în prezent la un alt imobil situat în Arad str. Noua nr.69, astfel că instanţa de fond în mod legal a constatat ca la prima zi de înfăţişare care a avut loc cu ocazia rejudecării cauzei, când procedura de citare a fost legal îndeplinita cu ea, a fost de acord cu pretenţiile reclamanţilor, fapt ce a condus la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de ea in cauza constând in onorariul avocaţial pe care l-a achitat pentru redactarea contestaţiei in anulare si reprezentarea mea in instanţa.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs-respectiv "violarea" de către prima instanţa a dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, prin aceea ca deşi s-a admis in integralitate acţiunea introductiva de instanţa, reclamanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecata, nici acest motiv de recurs nu subzista, deoarece recurenţii omit cu buna ştiinţa culpa lor procesuală constând in aceea ca au promovat acţiunea in evacuarea împotriva intimatei, indicând greşit adresa de domiciliu unde au solicitat sa fie citată, deşi aveau cunoştinţa ca nu locuieşte in imobilul respectiv.

În condiţiile în care prin sentinţa civila nr.11124/3.12.2012, pronunţată de instanţa de fond în dosarul civil nr.15989/55/2012 s-a admis contestaţia în anulare şi s-a dispus reluarea judecaţii acţiunii in evacuare este evident ca obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecata-ocazionate de intimată se bazează pe culpa procesuala, întrucât din vina acestora a promovat procesul.

Examinând ambele recursuri ale recurenţilor prin prisma probelor existente la dosarul cauzei şi a prevederilor art.304 pc.9 coroborate cu cele ale art.3041 c.pr.civilă, cât şi din oficiu, tribunalul a apreciat că ambele recursuri sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin sentinţa nr.11124/03.12.2012 pronunţata de instanţa de fond in dosarul civil nr.15989/55/2012 s-a admis contestaţia in anulare si s-a anulat sentinţa civilă nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr.20291/2011, continuându-se totodată judecarea acţiunii reclamanţilor recurenţi G. I. şi G. V. I.

Motivul pentru care a fost anulată această sentinţă a fost acela că pârâta B. M. nu a fost citată la adresa unde aceasta domiciliază, şi anume de la adresa din municipiul Arad, str.Nouă, nr.69, judeţul Arad, ci de la adresa din municipiul Arad, str.Ardealului, nr.39, judeţul Arad, de unde s-a solicitat şi evacuarea acesteia.

Tribunalul constată că prima instanţă a reţinut în mod greşit acest motiv de contestaţie în anulare, deoarece trebuia şi putea să remarce faptul că acţiunea introductivă de instanţă a fost înregistrată de reclamanţii G. I. şi G. V. I., la data de 29.12.2011, aceştia indicând adresa pârâtei B. M. în municipiul Arad, str.Ardealului, nr.39, judeţul Arad, iar pârâta şi-a schimbat adresa începând cu data de 20.01.2012, după cum se poate vedea din cartea de identitate a acesteia (fila 11 dosar primă instanţă).

Pârâta B. M. a fost citată pentru primul termen de judecată din data de 30.01.2012 în data de 11.01.2012, după cum rezultă din procedura de citare (fila 20 dosar nr.2091/55/2011 primă instanţă), dată la care i s-a afişat citaţia la adresa din municipiul Arad, str.Ardealului, nr.39, judeţul Arad unde încă figura în evidenţa SPCLEP Arad că locuieşte, ea schimbându-şi adresa de domiciliu doar la data de 20.01.2012, aşa cum am arătat anterior.

Potrivit art. 98 Cod procedură civilă „schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului”.

Prin urmare, reclamanţii nu puteau la data introducerii acţiunii să cunoască adresa nouă unde s-a mutat pârâta B. M. deoarece la data de 29.12.2011, aceasta nu era mutată, mutaţia pe noua adresă făcându-se doar la data de 20.01.2012, deci în timpul procesului, iar obligaţia schimbării domiciliului în timpul procesului, îi revenea pârâtei, ea fiind în culpă că nu a anunţat instanţei şi părţilor schimbarea domiciliului, aşa cum prevede art.98 c. pr. civilă.

Tribunalul constată că pârâta B.M. şi-a invocat propria culpă în contestaţia în anulare formulată, ea fiind vinovată de neanunţarea schimbării adresei de domiciliu şi, mai mult chiar, ea nu a avut nici un interes de a promova o contestaţie în anulare a unei hotărâri prin care s-a dispus evacuarea ei de la o adresă la care ea nu mai locuieşte.

Astfel, prima instanţă a greşit admiţând contestaţia în anulare pe fond, deoarece pârâta a fost citată la adresa corectă de la momentul promovării acţiunii, ea schimbându-şi domiciliul în cursul procesului, avea obligaţia să anunţe această schimbare de domiciliu.

Cu privire la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, tribunalul constată că pe lângă faptul că nu este îndeplinit cazul prevăzut de art.317 al.1 pc.1 c. pr. civilă, aşa cum am arătat anterior, aceasta este şi inadmisibilă, deoarece atunci când nu a fost îndeplinită nici procedura de citare pentru ultimul termen de judecată şi nici procedura de comunicare a hotărârii, aşa cum a susţinut contestatoarea B. M., partea nu are deschisă calea contestaţiei în anulare deoarece termenul de recurs nu a început să curgă pentru ea, astfel încât poate fi exercitat recursul.

Este de remarcat faptul că pârâta B. M. nu a formulat cerere de recurs împotriva sentinţei civile nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr.20291/2011, ci doar pârâtul B. A., iar Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.740/R/23.05.2012 pronunţată în dosar nr.20291/55/2011, a constatat nul recursul acestuia ca nemotivat.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.3041, art.312 al.1, art.98 şi art.317 al.1 pc.1 c. pr. civilă, tribunalul a admis recursul declarat de  recurenţii G. I. şi G. V. I., împotriva sentinţei civile nr.11124/03.12.2012, pronunţată de Judecătoria Arad, în dosarul nr.15989/55/2012, în contradictoriu cu intimaţii B.M., B.A. şi B. E. şi în consecinţă a modificat această hotărâre în tot, în sensul că a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. M., împotriva sentinţei civile nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.20291/55/2011, ca neîntemeiată, rămânând în fiinţă această hotărâre prin care acţiunea în evacuare promovată de reclamanţi a fost admisă şi s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în municipiul Arad, str.Ardealului nr.39, judeţul Arad.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea recurs al reclamanţilor împotriva celei de-a doua hotărâri pronunţate de prima instanţă, respectiv sentinţa civilă nr.660/28.01.2013, pronunţată de Judecătoria Arad, în dosarul nr.15989/55/2012 prin care a fost admisă din nou cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii G. I. şi G. V. I., în contradictoriu cu pârâta-contestatoare B. M. şi cu pârâţii B. A. şi B. E. şi s-a dispus evacuarea pârâţilor B. M., B. A. şi B. E. din imobilul situat în Arad, str. Ardealului, nr.39, jud. Arad, tribunalul a constatat că această hotărâre nu mai poate rămâne în fiinţă după ce a fost admis recursul împotriva sentinţei prin care a fost admisă contestaţia în anulare şi continuată judecata, deoarece prin acest recurs a fost respinsă contestaţia în anulare şi menţinută prima hotărâre prin care le-a fost admisă acţiunea reclamanţilor.

Astfel, reclamanţii nu pot să deţină două hotărâri de evacuare pronunţate în favoarea lor, iar ce-a de-a doua hotărâre respectiv sentinţa civilă nr.660/28.01.2013, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.15989/55/2012, va trebui modificată deoarece ea este dată doar ca efect al admiterii în mod greşit a contestaţiei în anulare de către prima instanţă.

Prin urmare, faţă de cea de-a doua sentinţă, respectiv sentinţa civilă nr.660/28.01.2013, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.15989/55/2012 care nu este irevocabilă, prima sentinţă civilă nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.20291/55/2011, are autoritate de lucru judecat deoarece ea este dată între aceleaşi părţi, are acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi este şi irevocabilă.

Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, respectiv sentinţa civilă nr.2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.20291/55/2011, care este irevocabilă, îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre tot irevocabilă, iar în cazul de faţă ea a fost înlocuită cu sentinţa civilă nr.660/28.01.2013, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.15989/55/2012, dar care nu a rămas irevocabilă.

Nici una dintre cele două sentinţe, respectiv sentinţa civilă nr. 11124/03.12.2012 şi sentinţa civilă nr. 660/28.01.2013, ambele pronunţate în dosarul nr. 15989/55/2012 al Judecătoriei Arad nu au rămas irevocabile, ele fiind atacate cu recurs, singura hotărâre irevocabilă fiind sentinţa civilă nr. 2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 20291/55/2011.

Soluţia pe care instanţa va trebui să o pronunţe faţă de cea de-a doua sentinţă civilă nr. 660/28.01.2013, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 15989/55/2012 este de modificare în tot, în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamanţii G. I. i G. V. I., în contradictoriu cu pârâţii B.M., B. A. şi B. E., deoarece între părţi a avut loc o judecată care s-a finalizat, părţile deţinând deja o hotărâre definitivă şi irevocabilă, respectiv sentinţa civilă nr. 2935/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 20291/55/2011 şi care are autoritate de lucru judecat faţă de acţiunea lor care s-a finalizat prin pronunţarea celei de-a doua sentinţe civile nr. 660/28.01.2013, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 15989/55/2012.

Chiar dacă reclamanţii au formulat doar o acţiune având ca obiect evacuarea pârâţilor, aceasta a ajuns să fie judecată de două ori în două dosare diferite, pronunţându-se două hotărâri între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, aşa cum s-a  arătat anterior.

Având în vedere considerentele anterior menţionate, în temeiul art.1201 cod civil, art.3041, art.312 al.1 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursul declarat de  recurenţii G. I. i G. V. I., împotriva sentinţei civile nr.660/28.01.2013, pronunţată de Judecătoria Arad, în dosarul nr.15989/55/2012, în contradictoriu cu intimaţii B. M., B. A. şi B. E. i în consecinţă a modificat în tot această hotărâre, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţii G. I. i G. V. I., în contradictoriu cu pârâţii B. M., B. A. şi B. E.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recurenţii nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, iar cheltuielile de judecată solicitate de intimaţi, instanţa le-a  respins ca efect al admiterii recursului recurenţilor.

Domenii speta

Spete similare