Anulare act administrativ

Prin sentinţa civilă nr. 6315 din 11.12.2012 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosar nr. 5039/108/2012, s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, pentru suspendarea măsurii de restituire a sumei indicate, precum şi anularea/desfiinţarea actului atacat, respectiv anularea măsurii de restituire a sumei alocată reclamantei conform HG nr. 255/2012.

În considerentele hotărârii, tribunalul a statuat că, nota de constatare atacată în faţa instanţei de contencios administrativ nu reprezintă un act administrativ în accepţiunea dată de către legiuitor potrivit definiţiei de la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, aşa încât nu se pune nici problema existenţei până în acest moment a unei vătămări pentru partea reclamantă în sensul art. 1 alin. 1 şi art. 2 alin. 1 lit. a din aceeaşi lege, menţionată deja mai înainte, fiindcă prin nota respectivă se constată existenţa unei situaţii de fapt numai la entitatea verificată, referitoare la modul de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat conform HG nr. 255/2012, la dispoziţia guvernului şi din fonduri de rezervă bugetară, în contextul în care nota de constatare se întocmeşte de către auditorii publici externi potrivit art. 125 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea activităţilor specifice curţii de conturi, cu conţinutul impus de art. 126 din acesta şi reprezentând anexă la raportul de control potrivit art. 127 din acesta, stabilindu-se finalmente la art. 168 din acelaşi regulament că se preiau în raportul de control şi urmează să fie valorificate în mod corespunzător constatările înscrise în nota de constatare.

S-a reamintit de către tribunal că potrivit art. 18 alin. 1 şi 3 din lege, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, iar în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Prin urmare, şi cu alte cuvinte, conform textului de lege antemenţionat, actele şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ pot fi supuse controlului de legalitate numai odată cu actul final, iar nu şi separat de acesta (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 998 din 09 mai 2006).

Se ignoră în mod evident de către reclamantă că pentru aplicarea măsurilor de valorificare a constatărilor în discuţie trebuie emisă potrivit pct. 87 din acelaşi regulament o decizie, ceea ce în cazul de faţă nu s-a întâmplat, şi numai în aceasta se înscriu în concret măsurile pe care entitatea verificată sau alte entităţi implicate trebuie să le ducă la îndeplinire în vederea înlăturării abaterilor constatate precum şi pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, aşadar actul administrativ opozabil entităţii verificate este decizia şi nu nota de constatare cum rezultă în cauză că în mod eronat consideră partea reclamantă.

Finalmente nota de constatare reprezintă un act intermediar care poate fi valorificat exclusiv prin procedura de preluare a constatărilor într-un raport de control care la rându-i va fi valorificat eventual printr-o decizie în sensul arătat mai sus.

Astfel, fiind inadmisibilă atacarea separată a notei de constatare, este vădit că nu se poate pune problema incidenţei nici a prevederilor art. 14 – 15 din Legea nr. 554/2004, care să justifice suspendarea executării tocmai pentru aceea că nu poate fi invocat cazul bine justificat şi nici existenţa pagubei iminente în sensul legii.

Domenii speta

Spete similare