Procedura insolvenţei

Cand un creditor nu face parte dintre creditorii cunoscuţi ai debitoarei, potrivit prevederilor art. 28 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, faţă de aceasta notificarea deschiderii procedurii produce efecte de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, potrivit disp. art. 7, alin. 3 din aceeaşi lege.

Prin decizia nr. 1596/R/22.10.2013  pronunţată în dosarul nr. 5156/108/2012/a1 Curtea de Apel Timişoara, secţia a doua civilă a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 2213 din 15 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 5156/108/2012/a1.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa civilă sus menţionată judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins cererea de repunere în termen formulată de creditoarea SC Z SRL Buzău, în contradictoriu cu debitoarea SC S.M.F.G. PP SRL Arad – societate în faliment, reprezentată prin lichidator SC L.G. SPRL Reşiţa; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 23.05.2013 s-a înregistrat la dosarul de insolvenţă al debitoarei SC S.M.F.G. PP SRL Arad declaraţia de creanţă şi cererea de repunere în termen formulate de creditoarea SC Z SRL Buzău.

Analizând cererea, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 7, alin. 3 din Legea nr. 85/2006 „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă”.

Întrucât debitoarea nu a comunicat lichidatorilor judiciari lista  prevăzută de art. 28, alin. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a apreciat că termenul de depunere al declaraţiilor de creanţă curge de la data publicării notificării prevăzute de art. 61 din Legea insolvenţei în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi într-un ziar de largă circulaţie (fila 178, 179, 180).

Pe de altă parte, a constatat că cererea de repunere în termen nu a fost motivată, decât prin invocarea dispoziţiilor art. 103 Cod procedură civilă, deşi acesta nu este aplicabil în orice condiţii, în speţă nefiind aplicabilă excepţia de la decădere, modalitatea de notificare prin BPI fiind considerată perfect legală de Curtea Constituţională, prin decizia nr. 1137/2007.

În atare situaţie şi întrucât creditoarea nu a indicat motivele pentru care nu a urmărit Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi nici un alt motiv sau împrejurare mai presus de voinţa sa, care să o fi împiedicat să acţioneze în termen, cererea acesteia a fost considerată neîntemeiată şi a fost respinsă.

În fine, a mai arătat că, în acelaşi sens s-a pronunţat şi Inspecţia Judiciară în referatele de control în materia insolvenţei de la nivelul Tribunalului Arad şi al întregii ţări.

Împotriva sentinţei menţionate, în termen legal, a declarat recurs creditoarea SC Z SRL, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de repunere în termen şi înscrierii la masa credală a debitoarei SC S.M.F.G. PP SRL cu suma totală de 25.384,41 lei, compusă din 23.884,41 lei reprezentând despăgubiri şi 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - conform titlului executoriu obţinut, respectiv Sentinţa civilă nr. 7730/12.09.2012 pronunţată în dosarul nr. 15618/55/2011 de Judecătoria Arad rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.

În susţinerea recursului, creditoarea-recurentă învederează că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art.28 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, respectiv, aceea de a înscrie pe lista creditorilor pe SC Z SRL şi de a depune această listă la dosarul cauzei în termenul de 10 zile prevăzut de art. 35 din Legea 85/2006.

Ori, apreciază că neînscrierea SC Z SRL în lista creditorilor dovedeşte reaua-credinţă a debitoarei, cu atât mai mult cu cât, neîndeplinirea acestei obligaţii prevăzută la art. 35 din Legea 85/2006 i-a fost pusă în vedere de către instanţă prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, debitoarea făcând astfel imposibilă notificarea în timp util, în condiţiile prevăzute de art. 7 alin. 3 din Legea 85/2006 – care statuează că citarea părţilor şi comunicarea oricăror acte de procedură, anterior deschiderii procedurii, se realizează conform Codului de procedura civilă, şi art. 61 din Legea 85/2006 – care statuează că în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va emite o notificare despre deschiderea procedurii tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor, sau după caz în baza art. 32 alin. 2 din Legea 85/2006.

Pe de altă parte, învederează că, potrivit art. 103 Cod procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, în afară de cazul în care partea dovedeşte ca a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Recurenta consideră, însă că omisiunea notificării sale asupra deschiderii  procedurii debitoarei, conform prevederilor legale sus-citate, constituie o  împrejurare mai presus de voinţa sa,  care a împiedicat-o, în condiţiile art. 103 Cod procedura civila, să îşi manifeste, în timp util, voinţa de a se înscrie la masa credală.

Apreciază că o atare omisiune aduce atingere principiului egalităţii părţilor în faţa justiţiei, regulă care consacra egalitatea părţilor în raporturile procesuale cu instanţa, precum şi recunoaşterea aceloraşi drepturi procesuale şi a aceloraşi îndatoriri, potrivit calităţii lor din proces; mai mult, susţine că sunt încălcate şi avantajele procedurii de insolvenţă, constând în transparenţa acesteia şi asigurarea egalităţii de tratament al creditorilor.

Faţă de cele de mai sus, solicită a se constata că în privinţa sa nu a operat decăderea prevăzută de art. 76 din Legea 85/2006, aşa încât solicită modificarea hotărârii atacate si repunerea sa în termenul de declarare a creanţelor.

Cu referire la izvorul creanţei, învederează că, prin sentinţa civilă nr. 7730/12.09.2012, pronunţată în dosarul nr. 15618/55/2011, Judecătoria Arad, a admis acţiunea formulată de SC Z SRL împotriva SC S.M.F.G. PP SRL, obligând-o pe pârâtă să-i plătească despăgubiri în valoare de 23.884,41 lei; totodată, a admis cererea reconvenţională formulată de SC S.M.F.G. PP SRL şi a obligat SC Z SRL să plătească pârâtei suma de 23.884,41 lei reprezentând contravaloare servicii; a compensat parţial cheltuielile de judecată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei o diferenţa de 1.500 lei.

În atare situaţie, întrucât părţile au reciproc calitatea de creditor şi debitor, una faţă de cealaltă, solicită a se dispune compensarea legală a creanţei de 23.884,41 lei, datorată de SC S.M.F.G. PP SRL cu creanţa de aceeaşi valoare datorată de SC Z SRL, urmând ca diferenţa de 1500 lei să-i fie repartizată din averea debitoarei.

Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât şi din oficiu - în baza art. 306 alin. 2 din acelaşi cod, Curtea constată că acesta este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 76 alin.1 teza I şi alin.2 din Legea nr. 85/2006, „Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură […]

(2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie”.

În ce priveşte procedura de notificare a creditorilor debitoarei în insolvenţă, legiuitorul stabileşte, prin art. 7 alin.3 teza I din acelaşi act normativ, că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii”.

În ceea ce-i priveşte pe creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), legiuitorul a prevăzut, prin teza a II-a a aceluiaşi aliniat, că „procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă”.

Interpretarea literară a prevederilor legale anterior citate conduce la concluzia că în situaţia în care un creditor nu a putut fi identificat în lista întocmită de debitor – potrivit prevederilor art. 28 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, notificarea deschiderii procedurii se considerată îndeplinită faţă de acesta, dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Este adevărat că, pentru evitarea eventualelor abuzuri ale debitoarei, doctrina şi jurisprudenţa au amendat interpretarea literară a textului, instituind, pentru administratorul/lichidatorul judiciar obligaţia notificării şi în privinţa creditorilor care rezultă din evidenţele contabile ale debitoarei, însă, în speţă, nu ne aflăm în prezenţa unei atare ipoteze.

Astfel, după cum se poate constata, creanţa solicitată de recurenta  SC Z SRL nu derivă în mod direct din livrări de bunuri şi servicii în favoarea debitoarei SC S.M.F.G. PP SRL, ci reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de către cea dintâi în urma sustragerilor ce au avut loc la obiectivul aflat în paza debitoarei.

Ori, debitul sus menţionat nu a fost, şi nu putea fi, înregistrat în evidenţele contabile ale debitoarei - ca un debit faţă de creditoarea SC Z SRL - pentru simplul motiv că existenţa şi întinderea sa au fost stabilite doar prin sentinţa civilă nr. 7730/12.09.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 15618/55/2011.

În atare situaţie, nu se poate susţine că recurenta făcea parte dintre creditorii cunoscuţi ai debitoarei, motiv pentru care, faţă de aceasta, notificarea deschiderii procedurii produce efecte de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Raportat la cele ce preced, hotărârea instanţei de fond apare ca fiind legală şi temeinică, aşa încât recursul creditoarei a fost respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare