Luare de mită

Sentinţa penală nr. 36 din 31 ianuarie 2013 – Tribunalul Arad

În baza art. 254 cod penal, rap la art. 6,7 alin 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal şi art. 3201 cod procedură penală, condamnă pe inculpatul T.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 12 lit. b din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal şi art. 3201 cod procedură penală, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în baza art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal şi art. 3201 cod procedură penală, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 Cod penal, interzice exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege.

În condiţiile art. 65 cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, lit. b, c cod penal, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 cod penal deduce prevenţia de la 03.12.2012 la zi, iar în baza art. 350 cod procedură penală, menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e cod penal, confiscă de la inculpat următoarele bunuri ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiilor: -imprimanta „CANON” md.210 , culoare alb negru, cu cablu de date şi cablu de alimentare, -costum gri, mărimea 56, inscripţionat „Diego Balotelli”, haină piele maro, îmblănită, mărimea XXXL, inscripţionată „Unicorn”, 1 pereche pantofi piele, culoare neagră, mărime 42, cu şireturi, „Best Walk”, 1 pereche pantofi piele, culoare neagră, mărime 42, fără şireturi, „Best Walk”.

În baza art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 2.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul T.V. a fost angajat din luna iulie 2012 in cadrul Secţiei a-II-a de Politie a mun. Arad, in calitate de agent şef adjunct. Anterior, în perioada aprilie-iulie 2012 acesta a lucrat în cadrul D. G. I. P. I. Arad, iar în perioada ianuarie 2004-martie 2012 inculpatul a fost angajat în cadrul I.J.P.F.Arad, în calitate de poliţist de frontieră.

Astfel, conform fişei postului, încheiată la data de 01.08.2012, printre atribuţiile principale de serviciu ale inculpatului se numărau şi identificarea factorilor de risc privind ordinea publica şi siguranţa cetăţeanului, identificarea măsurilor comune de prevenire şi combatere a faptelor antisociale, precum şi culegerea de date şi informaţii  utile  muncii  de  poliţie  cu  ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu, inclusiv pentru documentarea activităţii ilicite a persoanelor aflate în atenţia poliţiei.

Totodată, potrivit disp. art.26 din Legea 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, inculpatul avea următoarele atribuţii principale, care decurgeau din lege:

-apărarea vieţii, integrităţii corporale şi a libertăţii persoanelor, a proprietăţii private şi publice si a celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii;

-aplicarea măsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viata, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;

-realizarea de activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, a criminalităţii económico-financiare, a celei transfrontaliere, a infracţiunii în domeniul informaticii şi a crimei organizate;

-desfăşurarea, potrivit competenţei, de activităţi pentru constatarea faptelor penale şi efectuarea de cercetări în legătură cu acestea;

-desfăşurarea de activităţi de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi penale, executării pedepselor sau altor hotărâri judecătoreşti, precum şi a persoanelor dispărute;

La data de 08.11.2012, respectiv 13.11.2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a fost sesizat, prin denunţul formulat de numitul P.F., respectiv prin denunţul formulat sub altă identitate de către numitul P. V., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de: luare de mită, folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii şi complicitate la furt calificat, toate în formă continuată, prevăzute de art. 254 rap. la art.6, 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al.2 C. pen., art. 12 lit.b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al.2 C. pen şi art. 26 C.pen. rap. la art.208 alin. 1, art.209 alin.l lit.a, e din C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C. pen, constând în aceea că, începând cu anul 2012, in mod repetat, inculpatul, în schimbul unor foloase materiale constând în bunuri care proveneau din comiterea unor infracţiuni de furt, nu şi-a îndeplinit in mod corespunzător atribuţiile de serviciu, printre care se număra şi furnizarea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii autorilor infracţiunilor de furt, în scopul îngreunării urmăririi penale a acestora şi, totodată, a pus la dispoziţia autorilor furturilor unul din autoturismele sale pentru transportul bunurilor sustrase.

Astfel, în cursul anului 2011, numitul C.S.Ş., i-a fost prezentat inculpatului, de către fratele acestuia din urmă, ocazia cu care inculpatul i-a spus numitului Căciulă, profesia pe care o avea.

Prin intermediul numitului C.Ş., inculpatul i-a cunoscut ulterior şi pe numiţii A.I., P.F. şi P.V., persoane împreună cu care C.S. a comis, de-a lungul timpului, mai multe fapte de furt.

Din certificatul de cazier se reţine că numitul C.S.Ş. a fost cercetat şi condamnat în repetate rânduri, pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt, aceasta fiind de altfel principalul sau mijloc de subzistenţă.

Astfel, după ce a stabilit o relaţie de prietenie cu C.S.Ş., inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este acuzat, urmărind obţinerea unor foloase in urma săvârşirii acestor fapte.

În acest sens, inculpatul, luând cunoştinţă, în virtutea calităţii sale profesionale, de informaţii cu privire la diverse acţiuni sau razii ale poliţiei în zona unor magazine in cadrul cărora persoanele mai sus menţionate comiteau infracţiuni de furt, acesta le furniza autorilor furturilor aceste informaţii, in schimbul obţinerii unor foloase materiale.

Totodată, inculpatul luând la cunoştinţă în cadrul unei şedinţe de lucru despre faptul ca numitul A.I. este căutat de către organele de poliţie, fiind suspectat de săvârşirea unor infracţiuni de furt, ocazie cu care a şi fost prezentată fotografia acestuia, a comunicat aceste informaţii numitului A. I., în prezenta numiţilor P.F. şi C.S., spunându-i totodată acestuia că ar fi mai bine să plece din ţară o perioada de timp.

În schimbul informaţiilor comunicate, inculpatul i-a solicitat numitului A. I. să-i dea o imprimantă pe care acesta din urmă a sustras-o anterior dintr-o grădiniţă din loc. Vladimirescu, imprimantă care a fost identificată şi ridicată ulterior de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei efectuate, fiind restituită unităţii de unde a fost sustrasă.

Astfel, în schimbul sprijinului acordat infractorilor, ori pentru a le asigura protecţia şi pentru a nu sesiza organele competente în vederea întocmirii de dosare penale acestora - conform atribuţiilor care-i reveneau - inculpatul le-a solicitat în repetate rânduri, să sustragă diverse bunuri de care avea nevoie, printre care obiecte de îmbrăcăminte, jucării, articole pentru construcţii si aparatură tehnică, bunuri care ulterior erau remise inculpatului, fără ca acesta să plătească vreo suma de bani pentru bunurile primite sau pentru care plătea o parte din preţul bunurilor sustrase.

În cursul lunii noiembrie, fiind ziua de naştere a fiicei inculpatului, acesta i-a solicitat numitului C.S.Ş. să sustragă mai multe jucării, printre care o păpuşă „Barbi”, un căluţ „Tesi” şi un mini-lap-top, pe care urma să le dea cadou fiicei sale, aceste aspecte rezultând atât din declaraţia martorului C.S. Ş., cât şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi.

De asemenea, în cursul aceleiaşi luni, inculpatul s-a deplasat împreună cu numitului C.S., cu autoturismul personal, la magazinul Praktiker, unde i-a indicat acestuia din urmă mai multe obiecte de care avea nevoie pentru o instalaţie de încălzire, obiecte care urmau să fie sustrase de către numitul C. Astfel, acesta din urma a sustras obiectele indicate de inculpat, după care s-a deplasat in parcarea din faţa magazinului, unde era aşteptat în maşină de către T.V., a urcat în acesta, şi i-a predat inculpatului bunurile sustrase, pentru care acesta din urmă nu a plătit nici o suma de bani.

Aspectele mai sus menţionate rezultă din declaraţia martorului C.S. Ş., din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi, precum şi din procesul verbal întocmit cu ocazia filajului efectuat în cauză.

În acelaşi sens, în luna septembrie, întrucât inculpatul urma să participe la o nuntă, acesta le-a solicitat numiţilor A.I. şi C.S. să sustragă un costum bărbătesc nr. 56, pe care acesta urma să-1 poarte la nuntă, discuţia în acest sens având loc în faţa market-ului de lângă MALL - ul ATRIUM, unde în ziua respectivă s-au întâlnit cu toţii la cafea. Imediat după aceasta, cei trei s-au deplasat cu autoturismul inculpatului la magazinul Ziridava, de unde numiţii C.Ş. şi A.I. urmau să sustragă costumul. Astfel, inculpatul a parcat maşina pe str.30 Decembrie, iar cei doi au intrat în magazinul Ziridava, de unde, de la un raion, au sustras două costume bărbăteşti, nr.46 şi 48, pe care le-au adus inculpatului. întrucât costumele nu au fost pe măsura acestuia, de la magazinul Ziridava cei trei s-au deplasat tot cu autoturismul inculpatului, condus de acesta din urma, la mall-ul Atrium, pentru a sustrage un alt costum. Ajuns în apropierea mall-ului inculpatul a parcat autoturismul în parcarea din faţa Băncii Româneşti, iar C. şi A. s-au deplasat in incinta mall-ului, de unde, de la un magazin, au sustras un costum de culoare gri metalizat, nr.56, pe care i l-au dat inculpatului, fără a primi în schimb vreo suma de bani.

Fiind prezentat martorilor A.I. şi C.S.Ş. un costum de culoare gri, care a fost ridicat la percheziţia domiciliară efectuată inculpatului, acesta a fost recunoscut ca fiind cel sustras din magazinul Atrium pentru inculpat.

De asemenea, în aceeaşi zi în care au fost sustrase costumele, inculpatul a comandat persoanelor mai sus menţionate să sustragă pentru el o servietă din piele, de la unul dintre magazinele din mall-ul Atrium, însă cu toate că aceştia au încercat timp de două ore să sustragă bunul comandat, nu au reuşit, întrucât nu au avut condiţiile favorabile în acest sens.

Acest aspecte rezultă atât din declaraţia martorului A.I., cât si din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice întocmite în cauză.

În acelaşi sens, tot în aceiaşi perioadă, inculpatul le-a solicitat numiţilor C. şi Al. să sustragă pentru el o pereche de pantofi nr. 43, astfel că cei doi au sustras din incinta magazinului Leonardo o pereche de pantofi, având mărimea indicată, pe care au predat-o inculpatului, fără a primi nici o sumă de bani în schimb.

Fiind prezentată martorului A.I. o pereche de pantofi cu şiret nr.43, care a fost ridicată la percheziţia domiciliară, acesta a recunoscut pantofii ca fiind cei sustraşi din magazinul Leonardo.

De asemenea, din probele administrate în cauză, rezultă că la sfârşitul lunii august 2012, numiţii C., L. şi A. s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat, la mall-ul Armonia din loc. Arad, de unde C. împreună cu L. au sustras un număr de 6 perechi de mocasini, din care o pereche i-a fost remisă inculpatului pentru serviciul prestat, respectiv pentru transportul efectuat, fără a plăti nici o sumă de bani pentru aceştia.

Fiind prezentată martorului A.I. o pereche de pantofi mocasini de culoare neagră, care a fost ridicată la percheziţia domiciliară efectuată inculpatului, acesta a recunoscut pantofii ca fiind cei sustraşi din magazinul Armonia si predaţi inculpatului.

Totodată, în cursul anului 2012, inculpatul, în repetate rânduri, le-a împrumutat numiţilor C.S.Ş., A.I., P.F. si altor prieteni ai acestora, unul dintre autoturismele proprietate personală, marca Dacia Papuc, cu nr. de înmatriculare AR-82-TLD, de culoare albastră, pentru a se deplasa la locul comiterii infracţiunilor de furt şi pentru a transporta bunurile sustrase, iar de multe ori inculpatul îi însoţea pe aceştia în calitate de şofer, în schimbul obţinerii unor foloase materiale. în acest sens menţionăm că în cursul lunii septembrie 2012, inculpatul le-a împrumutat numiţilor C.S., A.I., P.F. şi L. C. autoturismul anterior menţionat, pentru a se deplasa in loc. Oradea în vederea săvârşirii unor infracţiuni de furt, ocazie cu care infractorii au sustras din incinta mall-ului Lotus mai multe bunuri, printre care şi o geaca de piele îmblănită, pe care au dat-o inculpatului in schimbul ajutorului dat de acesta, geacă care a fost identificată şi ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului, fiind ulterior recunoscută de autorii infracţiunii de furt.

În discuţiile telefonice purtate cu infractorii aceştia i se adresau inculpatului cu apelativul „domn director" sau „vameşul", fiind poreclit printre infractori ca fiind „tata hoţilor".

De asemenea, în prezent numiţii C.S.Ş., A.I., P.F. si F.D.A. au fost trimişi in judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt, printre care şi cele descrise anterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 6757/P/2012, dosar in care s-a autorizat înregistrarea convorbirilor telefonice dintre aceştia, precum si cele efectuate de la postul telefonic cu nr. 0740 872 877 - aparţinând inculpatului, astfel că în temeiul disp. art. 91 ind. 1 al. 5 C. pr. pen, convorbirile telefonice înregistrate au fost folosite şi în prezenta cauză, întrucât din conţinutul acestora au rezultat date privitoare la săvârşirea unor infracţiuni din cele prevăzute de art. 91 ind. 1 al 1 si 2 Cod procedură penală  de către inculpat.

Instanţa a apreciat că probatoriul administrat, confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă, activitatea infracţională a inculpatului.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că faptele inculpatului sunt dovedite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat.

Analizând starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că fapta inculpatului de a primi diverse sume de bani ca să nu-şi îndeplinească corespunzător atribuţiile de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 şi 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal .

Fapta aceluiaşi inculpat care, începând cu anul 2012, în mod repetat, în schimbul unor foloase materiale constând în bunuri care proveneau din comiterea unor infracţiuni de furt, nu şi-a îndeplinit in mod corespunzător atribuţiile de serviciu, printre care se număra şi furnizarea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii autorilor infracţiunilor de furt, în scopul îngreunării urmăririi penale a acestora întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a informaţiilor nedestinate publicităţii comisă  în formă continuată prev. art. 12 lit. b din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în mod repetat, a comandat obţinerea unor bunuri prin activităţi infracţionale de furt, în scopul de a obţine pentru sine şi pentru altul foloase necuvenite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 26 cod penal, raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal .

Admiţând cererea formulată de inculpat, pentru aplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, în conformitate cu dispoziţiile art.72 Cod penal, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, în vederea atingerii dublului scop preventiv şi educativ al acesteia, instanţa a ţinut seama de: dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de impactul acţiunii ilicite asupra opiniei publice, de persoana inculpatului, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, în special, de împrejurările în care faptele au fost săvârşite.

Cu privire la persoana inculpatului, a mai reţinut lipsa antecedentelor penale, că este cetăţean român, are studii medii, este căsătorit, iar din referatul de evaluare se reţine că acesta are un comportament adecvat în societate.

Instanţa a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenţie este singura în măsură să contribuie la atingerea scopurilor acesteia, în raport tocmai cu gravitatea faptelor comise, prin prisma calităţii avute de inculpat, aceea de poliţist, care avea obligaţii de respectare a legii în exercitarea atribuţiilor concrete, menite să confere încredere sistemului judiciar. Inculpatul a încălcat aceste îndatoriri aşa încât modalitatea privativă de libertate este necesară pentru atingerea scopului pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul T.V. În motivarea apelului formulat, inculpatul arată că sentinţa penală apelată este nelegală deoarece se bazează pe un probatoriu nelegal administrat, fals precum şi prin inducerea în eroare a inculpatului de către apărătorii aleşi care l-au determinat împreună cu procurorul de caz să recunoască săvârşirea faptelor cu promisiunea că va primi o pedeapsă cu suspendare şi va fi pus în libertate.

Susţine că întreaga urmărire penală este constituită ca urmare a denunţurilor a doi infractori – P.F. şi L.C., iar denunţul acestuia din urmă s-a făcut ca urmare a propunerii poliţiştilor ca acesta să declare mincinos în ce-l priveşte pe T.V., beneficiind de nearestarea sa şi netrimiterea în judecată pentru mai multe infracţiuni de furt.

Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de complicitate la furt calificat dar nu s-a stabilit obiectul material al sustragerilor, nu s-a stabilit datele când au fost comise aceste fapte şi nici prejudiciul produs, nefiind audiată nici o parte vătămată, neexistând astfel probe că inculpatul ar fi participat sub orice formă la comiterea acestor infracţiuni.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor acte materiale de luare de mită fără să fie cercetaţi şi presupuşii făptuitori ai dării de mită.

Se mai arată că autorizaţiile de ascultare a convorbirilor telefonice sunt nelegale deoarece sunt emise de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosare care nu există şi care îi priveau pe inculpaţii C.S., A.I., F. D.A., P.F.. Conform art. 912 alin. 5 Cod procedură penală: „Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. 1 şi 2”, iar art. 911 alin. 2 Cod procedură penală „convorbirile pot fi autorizate…, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, astfel încât în condiţiile în care procurorul nu reţinea una din faptele prevăzute de Legea 78/2000 nu putea folosi înregistrările în alt dosar, respectiv cel al inculpatului T.

Inculpatul mai susţine în motivele de apel că recunoaşterea după fotografie făcută de P.F. este nelegală deoarece inculpatul nu-l cunoaşte, iar persoanele din fotografii sun asemănătoare, doar inculpatul având altfel de trăsături, nu s-a dovedit că inculpatul a oferit informaţii lui A.I. că este căutat, nefiind audiaţi şi martori cu privire la acest aspect. Denunţătorul nu pomeneşte în declaraţia sa că a luat la cunoştinţă în mod nemijlocit de săvârşirea unei infracţiuni, ci doar că a auzit de la numiţii A.I. şi C.Ş. S. despre implicarea inculpatului T.

Precizează că în timpul în care inculpatul a fost în arest, a fost contactat de martorii din această cauză (A.I. şi P.F.) pentru ca în schimbul unor sume de bani să dea declaraţii care să-l disculpe.

În memoriul cuprinzând motivele de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a criticat sentinţa în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei faţă de prevederile art. 72 Cod penal, fără a fi avut în vedere pericol social al faptei şi al făptuitorului, care, deşi trebuia să asigure respectarea legii, a înţeles să devină o persoană care proteja o grupare specializată de hoţi.

Procurorul a criticat sentinţa şi pentru nelegalitate în ceea ce priveşte omisiunea primei instanţe de a-i interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. c ca pedeapsă accesorie, deşi a fost interzisă exercitarea acestui drept ca pedeapsă complementară.

De asemenea, instanţa a omis să dispună confiscarea autoturismului, proprietatea inculpatului care a fost folosit în mod constant la săvârşirea infracţiunilor de furt.

Analizând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpat prin prisma motivelor de apel precum şi din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţiile martorilor F.D.A., C.S.Ş., A.I., P.F., P.V. şi a martorilor asistenţi H.I. şi B.O.G., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces verbal de recunoaştere după fotografie, procesul verbal de percheziţie şi declaraţiile inculpatului. Inculpatul a recunoscut faptele în faţa instanţei, aplicându-se procedura reglementată de dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală.

Curtea reţine că în calea de atac a apelului, inculpatul revine asupra declaraţiei de recunoaştere a vinovăţiei invocând, astfel cum au fost prezentate mai sus motive de nelegalitate a probatoriului.

Instanţa de apel apreciază că prima instanţă, pe baza probatoriului mai sus enunţat a stabilita corecta starea de fapt.

Astfel, inculpatul, începând cu anul 2012, în mod repetat, acesta, în schimbul unor bunuri care proveneau din comiterea unor infracţiuni de furt, a furnizat informaţii ce nu sunt destinate publicităţii autorilor, a pus la dispoziţia autorilor chiar şi unul dintre autoturismele sale personale pentru transportul bunurilor sustrase şi nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, în scopul îngreunării urmăririi penale împotriva autorilor  infracţiunilor de furt.

Inculpatul în cunoştea pe martorul C.S.Ş. încă din cursul anului 2011, prin intermediul acestuia cunoscându-i şi pe ceilalţi martori.

Inculpatul cunoştea că martorul C. se ocupa cu furtul din magazine şi acorda sprijin acestuia şi martorului A.I. informându-i despre acţiunile poliţiei în sensul depistării autorilor unoe infracţiuni de furturi

Totodată, luând la cunoştinţă în cadrul unei şedinţe de lucru despre faptul ca numitul A.I. este căutat de către organele de poliţie, fiind suspectat de săvârşirea unor infracţiuni de furt, a comunicat aceste informaţii numitului A.I., în prezenta numiţilor P.F. şi C.S., spunându-i totodată acestuia că ar fi mai bine să plece din ţară o perioadă de timp.

În schimbul informaţiilor comunicate, inculpatul i-a solicitat numitului A.I. să-i dea o imprimantă pe care acesta din urmă a sustras-o anterior dintr-o grădiniţă din loc. Vladimirescu, imprimantă care a fost identificată şi ridicată ulterior de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei efectuate, fiind restituită unităţii de unde a fost sustrasă.

Începând cu luna februarie 2012, inculpatul a solicitat martorilor A.I. şi C. S.Ş. că îi comunice ce bunuri au mai furat, pentru a analiza dacă are nevoie de unele din aceste bunuri, iar ulterior comiterii faptelor de către martori, inculpatul a cumpărat diverse bunuri cum ar fi încălţăminte, produse cosmetice sau îmbrăcăminte, iar uneori îi contacta atunci când inculpatul avea nevoie ca martorii să sustragă anumite bunuri, bunuri pentru care plătea o sumă foarte mică de bani sau nu plătea de loc. În cazul unora din faptele săvârşite de C.S.Ş. şi A.I., inculpatul le-a împrumuta autoturismul proprietate personală Dacia Papuc cu nr. de înmatriculare AR-82-TLD, de culoare albastră, pentru a se deplasa la locul comiterii infracţiunilor de furt şi pentru a transporta bunurile sustrase, iar de multe ori inculpatul îi însoţea pe aceştia în calitate de şofer, în schimbul obţinerii unor foloase materiale.

În cursul lunii septembrie 2012, întrucât inculpatul urma să participe la o nuntă, acesta le-a solicitat numiţilor A.I. şi C.S. să sustragă un costum bărbătesc nr. 56, astfel că s-au deplasat cu autoturismul inculpatului, condus de acesta din urma, la mall-ul Atrium. Ajuns în apropierea mall-ului, numiţii C. şi A. s-au deplasat în incinta mall-ului, de unde, de la un magazin, au sustras un costum de culoare gri metalizat, nr. 56, pe care i l-au dat inculpatului, fără a primi în schimb vreo sumă de bani.

De asemenea, în aceeaşi zi în care a fost sustrase costumul, inculpatul a comandat persoanelor mai sus menţionate să sustragă pentru el o servietă din piele, de la unul dintre magazinele din mall-ul Atrium, însă cu toate că aceştia au încercat timp de două ore să sustragă bunul comandat, nu au reuşit, întrucât nu au avut condiţiile favorabile în acest sens.

Acest aspecte rezultă atât din declaraţia martorilor C.S.Ş. şi A.I., cât şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice întocmite în cauză.

În acelaşi sens, tot în aceeaşi perioadă, inculpatul le-a solicitat numiţilor C. şi A. să sustragă pentru el o pereche de pantofi nr. 43, astfel că cei doi au sustras din incinta magazinului Leonardo o pereche de pantofi, având mărimea indicată, pe care au predat-o inculpatului, fără a primi nicio sumă de bani în schimb.

Tot în cursul lunii septembrie 2012, cei doi au sustras la cererea inculpatului şi o haină de piele, care a fost găsită la percheziţia domiciliară.

În luna octombrie 2012, inculpatul a cumpărat de la A.I. o maşină de spălat cu privire la care nu s-a putut stabili că inculpatul a cunoscut că provine dintr-o infracţiune de furt şi o imprimantă marca Canon care a fost sustrasă de martorul A.I. dintr-o grădiniţă şi despre care inculpatul ştia că provine din infracţiunea de furt.

În cursul lunii noiembrie 2012, fiind ziua de naştere a fiicei inculpatului, acesta i-a solicitat numitului C.S.Ş. să sustragă mai multe jucării, printre care o păpuşă „Barbie”, un căluţ „Tesi” şi un mini-lap-top, pe care urma să le dea cadou fiicei sale, aceste aspecte rezultând atât din declaraţia martorului C. S. Ş., cât şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi.

De asemenea, în cursul aceleiaşi luni, inculpatul s-a deplasat împreună cu numitului C.S., cu autoturismul personal, la magazinul Praktiker, unde i-a indicat acestuia din urmă mai multe obiecte de care avea nevoie pentru o instalaţie de încălzire, obiecte care urmau să fie sustrase de către numitul C. Astfel, acesta din urma a sustras obiectele indicate de inculpat, după care s-a deplasat în parcarea din faţa magazinului, unde era aşteptat în maşină de către T.V., a urcat în acesta şi i-a predat inculpatului bunurile sustrase, pentru care acesta din urmă nu a plătit nicio sumă de bani.

În cursul lunii noiembrie 2012, când martorul A.I. a fost depistat de organele de poliţie, a luat legătura cu martorul C. solicitându-i acestuia să transmită inculpatului să nu mai folosească cartela Vodafone utilizată de inculpat în convorbirile cu A.I..

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, fapta inculpatului de a primi de la martorii C. şi A. diferite bunuri provenind din infracţiuni de furt, pentru a nu-şi îndeplini îndatoririle de serviciu, respectiv luarea măsurilor legale ce se impun faţă de numiţii A., F., P. şi C., autori a mai multor furturi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 Cod penal.

Având în vedere atribuţiile de serviciu ale inculpatului astfel cum rezultă din fişa postului, în mod corect au fost reţinute şi dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului constând în anunţarea martorilor cu privire la raziile efectuate de poliţie în scopul identificării autorilor unor infracţiuni de furt, precum şi anunţarea martorului A.I. despre faptul că este căutat de poliţie, în scopul obţinerii unor foloase necuvenite întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000.

De asemenea, cumpărarea şi primirea în mod repetat de bunuri ştiind că provin din infracţiunea de furt precum şi punerea la dispoziţie a autorilor furturilor a autoturismului personal ori transportul autorilor unei infracţiuni de furt constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de furt

Astfel, potrivit art. 26 din Codul penal, complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă promisiunea nu mai este îndeplinită.

Faptele inculpatului care, anterior săvârşirii unei infracţiunii de furt, a acceptat să-i transporte pe autori cu autoturismul său la locul sau a împrumutat autoturismul în acelaşi scop şi a primit în mod repetat bunuri provenind din furturile comise, constituie complicitate la infracţiunea de furt. În practica judiciară s-a stabilit în mod constant că încadrarea juridică corectă a faptei de a primi, în mod repetat, bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei fapte penale, este aceea de complicitate la furt calificat în formă continuată, şi nu de tăinuire, deoarece prin atitudinea sa repetată de primire a bunurilor respective inculpatul i-a ajutat pe autorii sustragerilor, întărindu-le convingerea că activitatea lor este uşurată, având asigurată valorificarea.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut săvârşirea faptelor în formă continuată.

Instanţa de apel apreciază că faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt dovedite de probele administrate în faza de urmărire penală, astfel încât în mod corect prima instanţă a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate.

Instanţa reţine că interceptările convorbirilor telefonice au fost corect administrate, solicitându-se acvirarea unor interceptări efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 6757/P/2012 şi care au fost legal autorizate, fiind incidente dispoziţiile art. 912 alin 5 şi art. 911 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală.

Totodată, se reţine că, raportat la probatoriul administrat, este lipsit de relevanţă juridică împrejurarea că martorii audiaţi sunt „infractori” cum se susţine în motivele de apel de vreme de nu există nici un indiciu că acestea nu sunt corespunzătoare adevărului, declaraţiile acestor martori coroborându-se între ele, antecedenţa penală a martorilor neputând duce la catalogarea declaraţiilor ca fiind mincinoase.

De asemenea nu are relevanţă sub aspectul reţinerii infracţiunii de luare de mită împrejurarea că autorii infracţiunii de dare de mită nu au fost trimişi în judecată.

Este de observat că, dacă după ascultarea inculpatului, instanţa admite cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 3201Cod procedură penală, după acest moment inculpatul nu mai poate renunţa pe parcursul procesului penal asupra opţiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit sa prevadă o asemenea posibilitatea de revenire a prevăzut-o în mod expres).

Printr-o decizie pronunţată în 19 iunie 2012, cu nr. 2138, Înalta Curte de Casaţie a reţinut că: „în calea de atac, dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării de voinţă privind judecata potrivit procedurii simplificate, după momentul când el a fost întrebat asupra acestui aspect, şi că, revenirea lui asupra manifestării de voinţă în faţa instanţei de apel nu mai este posibilă”.

Este adevărat că decizia citată se referă la situaţia recunoaşterii vinovăţiei în calea de atac, însă pentru aceleaşi raţiuni, inculpatul nu poate reveni nici asupra declaraţiei date în aceste sens în faţa primei instanţe.

Instanţa de apel apreciază că un atare consimţământ poate fi înlăturat numai dacă se dovedeşte că a fost luat prin constrângere, fie ea chiar morală, însă în cazul de faţă nu se poate susţine că inculpatul, fost agent de poliţie judiciară ar fi putut să accepte această recunoaştere datorită promisiunilor avocaţilor şi procurorului că va primi o pedeapsă cu suspendare din moment ce acesta are, sau ar fi trebuit să aibă suficiente cunoştinţe juridice în temeiul cărora cunoştea că pedeapsa şi modul de individualizare a executării sunt fixate de instanţa de judecată şi nu de procuror.

Referitor la împrejurarea că nu s-a dovedit că inculpatul a luat cunoştinţă datorită funcţiei deţinute de faptul că numitul A.I. este urmărit de organele de poliţie, instanţa de apel reţine că, în chiar declaraţia dată în faza de urmărire penală, când nu a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise, inculpatul a precizat totuşi că la o şedinţă de lucru a fost prezentată fotografia lui A.I. solicitându-se poliţiştilor să fie căutat pentru cercetări, fiind suspect pentru comiterea unor furturi.

De asemenea, din declaraţia martorilor asistenţi rezultă că denunţătorul P.F. l-a identificat pe inculpat dintr-o planşă fotografică ce prezenta patru persoane, fiind mai puţin relevant că trei din aceste persoane aveau trăsături fizionomice apropiate, însă nici acest aspect nu este real, persoanele fotografiate având însuşiri fizionomice diferite.

Nu are relevanţă nici împrejurarea –nedovedită că în timpul arestului, inculpatul ar fi fost şantajat de către martori pentru schimbarea declaraţiilor în schimbul unor sume de bani, din moment ce, aşa cum s-a arătat nu există indicii din care să rezultă că declaraţiile martorilor ar fi necorespunzătoare adevărului.

În ce priveşte cuantumul pedepsei principale şi modalitatea de executare, instanţa de apel apreciază că prin sentinţa penală apelată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Instanţa de apel reţine că pentru a conduce  la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. Infracţiunile săvârşite de omor aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv patrimoniul persoanei şi relaţiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor acte de corupţie de către funcţionari, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului. Instanţa de apel apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului cu executare în regim de detenţie. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În ce priveşte pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanţa constată că acestuia i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b, cu excepţia dreptului de a alege Cod penal. Prin hotărârea pronunţată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală şi nediferenţiată a dreptului de vot al deţinuţilor, dacă este aplicabilă de drept tuturor deţinuţilor condamnaţi ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale şi independent de natura sau gravitatea infracţiunii pe care au comis-o şi de situaţia lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. 

Obligativitatea aplicării cauzei menţionate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituţie se prevede că dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

În acelaşi sens, se reţin şi dispoziţiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care a statuat că dispoziţiile art. 71 C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile  stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Prin urmare, instanţa de apel reţine că, în mod corect prima instanţă a interzis numai exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a – de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi lit. b Cod penal - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat ca pedepse accesorii deoarece în prezenta cauză, inculpatul a fost condamnat pentru fapte săvârşite în exercitarea funcţiei de agent de poliţie, astfel încât interzicerea dreptului prevăzut de lit. b este suficientă, inculpatul, la săvârşirea faptei nefolosindu-se de profesia sa ci de funcţia sa.

Referitor la confiscarea autoturismului proprietate personală a inculpatului - Dacia Papuc cu nr. de înmatriculare AR-82-TLD, instanţa de apel îşi însuşeşte punctul de vedere al primei instanţe în sensul că folosirea autoturismului respectiv nu a fost determinantă pentru comiterea faptelor în sensul că martorii nu au sustras bunuri de o asemenea cantitate, astfel încât transportul bunurilor cu autoturismul să fi fost absolut indispensabil. Prin urmare, în mod corect, prima instanţă nu a dispus confiscarea acestui autoturism.

Prin decizia penală nr. 60/A din 20 martie 2013 Curtea de Apel Timişoara în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins apelurile declarate, ca nefondate.

În temeiul art. 383 alin. 11 C.pr.pen. cu referire la art. 350 Cod procedură penală, a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, a dedus în continuarea arestul preventiv din data de 31.01.2013 la zi.

Inculpatul T.V. a declarat recurs împotriva acestei decizii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 2532 din 2 septembrie 2013 a admis recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr.60/A din 20 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia Penală, a casat decizia penala atacata şi în parte sentinţa penală nr.36 din 31 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad şi rejudecând: a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 3 ani închisoare, constatând că a fost aplicat şi un spor de 6 luni închisoare. În baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art.254 Cod penal raportat la art.6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi infracţiunea prevăzută de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal într-o singură infracţiune şi anume cea prevazută de art.254 Cod penal raportat la art.6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. În baza art.254 Cod penal rap. la art.6,7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.320/1 Cod procedura penala, condamnă pe inculpatul T.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată. Conform art.65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, pe o durată de 3 ani. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporeste la 3 ani şi 6 luni închisoare. Pe durata şi în condiţiile art.71 Cod penal, interzice exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal. Conform art.35 alin.1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, pe o durată de 3 ani. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat prevenţia de la 3 decembrie 2012 la 2 septembrie 2013.

Domenii speta

Spete similare