Anulare act administrativ

Prin sentinţa civilă nr. 2506 din 09.04.2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 1277/108/2013, s-a respins acţiunea reclamantului pentru anularea dispoziţiei emisă de pârât şi obligarea pârâţilor la emiterea unei noi dispoziţii de majorare a salariului de bază brut cu 7,4% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, în conformitate cu OUG nr. 19/2012, cu începere de la 01.12.2012 şi cu obligarea aceloraşi pârâţi să-i plătească sumele cuvenite şi neacordate ca urmare a aplicării dispoziţiei atacată cu acţiune în anulare, care să fie actualizate cu dobânzi legale de la data antemenţionată şi până la plata efectivă.

În considerentele hotărârii s-a arătat că este real că potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din OUG nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 şi că potrivit alin. 2 din acelaşi act normativ cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Acestea fiind spuse, rezultă cu prisosinţă din lucrările dosarului că prin dispoziţia atacată dintru-nceput cu acţiunea în anulare cuantumul salariului de bază brut al reclamantului a fost majorat în conformitate cu actul normativ sus menţionat cu 7,4%, dar majorarea salarială s-a aplicat la salariul de bază recalculat fără includerea salariului de merit în procent de 15% şi tocmai aceasta reprezintă chestiunea esenţială asupra căreia este investită să se pronunţe instanţa de contencios administrativ, împrejurare de altfel necontestată de către părţile litigante chiar în contextul apărărilor şi criticilor pe larg formulate de către acestea.

Or, sub acest aspect, trebuie reamintit de către instanţă vis-a-vis de dispoziţiile legale aplicabile speţei de faţă că în conformitate cu prevederile exprese şi lipsite de orice echivoc ale art. 481 alin. 1 pct. 13 din Legea nr. 330/2009, prevederile referitoare la acordarea salariului de merit începând cu anul 2010 au fost abrogate, ultimul salariu de merit legal acordat fiind cel stabilit în anul 2009 pentru o perioadă de 12 luni calendaristice de la data acordării în condiţiile în care pentru perioada în care acordarea acestuia s-a întins şi în anul 2010 acesta a fost inclus în salariul de bază.

Pe această linie de idei, judicios au observat pârâţii potrivit apărărilor în fond formulate la acţiunea introductivă de instanţă că cel puţin sub acest aspect legiuitorul a fost consecvent raţiunii legislaţiei anterioare şi a conturat în mod neechivoc acestuia spor natura juridică a unui drept cu caracter temporar.

Pe de altă parte,dar pe aceeaşi linie de idei trebuie amintite şi dispoziţiile art. 5 alin. 4 din OUG nr.1/2010 în conformitate cu care s-a stabilit iarăşi într-un mod expres şi neechivoc că salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde şi în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate, iar după această perioadă se recalculează în mod corespunzător salariul de bază şi celelalte sporuri calculate la acesta tocmai pentru aceea că începând cu anul 2010 acest drept nu se mai stabileşte, altfel spus, rezultă indeniabil că a fost în intenţia legiuitorului să nu permanetizeze pentru doar 20% din angajaţii instituţiei un drept temporar acordat intuitu personae pentru o perioadă de 12 luni calendaristice.

Nu este lipsit de importanţă a se aminti de către tribunal împrejurarea că interpretarea judiciară a dispoziţiilor legale aplicabile speţei de faţă şi redate deja mai sus nu trebuie realizată numai gramatical, după sensul cuvintelor folosite de către legiuitor şi modul cum sunt ele aşezate şi legate în frază, ci şi teleologic, căutându-se să se descopere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat părţile, tocmai pentru a discerne, în raport cu acest scop, semnificaţia ce trebuie atribuită textelor şi care să fie cât mai apropiată de intenţia presupusă a legiuitorului, dar şi sistematic, metodă care să ţină seama de locul normei juridice ce trebuie interpretată în contextul legii sau în contextul întregii legislaţii conexe, şi nu în ultimul rând logic, context în care trebuie să se ţină seama şi de regulile specifice de interpretare exprimate, în doctrină, prin formulări precum aceea că legea specială derogă de la cea generală precum şi că dispoziţiile legale trebuie interpretate în sensul în care ele produc efecte iar nu în sensul în care ele nu ar produce niciun efect.

În concret, este pertinentă şi va fi însuşită de către instanţă apărarea pârâţilor din întâmpinare în sensul că în executarea dispoziţiilor OUG nr. 1/2010 instituţia primăriei s-a conformat conduitei prescrise de actul normativ şi a emis dispoziţia pentru sistarea salariului de merit acordat personalului din cadrul aparatului de specialitate al primarului salariile de bază recalculate rezultate în urma sistării salariilor de merit fiind prevăzute în anexa care face parte integrantă din dispoziţie şi în acest context odată cu acordarea majorării de 7,4% supusă dezbaterilor contradictorii ale părţilor în cauza de faţă beneficiarilor salariului de merit li s-a aplicat majorarea la un salariu de bază corect calculat fără salariul de merit tocmai pentru aceea că acordarea în continuare a acestui spor ar transforma un drept reglementat de către legiuitor ca fiind temporar într-unul cu caracter permanent, ceea ce nu poate fi acceptat.

Cât priveşte criticile pe care reclamantul le-a adus dispoziţiei atacate prin precizarea de acţiune acestea nu pot fi primite în sensul dorit de partea care le-a invocat în condiţiile în care aceasta a fost emisă pentru asanarea neregularităţilor existente numai în ceea ce priveşte modul efectiv de calcul a salariilor de bază, cu alte cuvinte, pentru îndreptarea erorilor de calcul a acestora, astfel încât nu se pune problema necesităţii derulării unei proceduri de anulare pe cale judecătorească, cu atât mai mult cu cât dispoziţia în discuţie nu revocă acte administrative intrate în circuitul civil şi în orice caz aserţiunea părţii reclamante cum că stabilirea salariului de bază fără salariul de merit este abuzivă şi arbitrară, nu are niciun temei şi nici corespondent în lucrările dosarului, actele atacate fiind emise în aplicarea legii pentru ocrotirea unui interes public general şi pentru o corectă stabilire a cuantumului drepturilor salariale respectiv a salariului de bază.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte modul efectiv de calcul ce a fost redat de către pârâţi, potrivit anexei depusă la dosarul cauzei, acesta nu a fost contestat de către reclamant, dimpotrivă în şedinţa publică de astăzi punându-se în discuţia părţilor eventualitatea completării probaţiunii şi cu efectuarea în cauză a unei expertize contabile care să aibă în principal ca obiectiv verificarea modului de calcul ale drepturilor salariale cuvenite reclamantului şi stabilirea cuantumului drepturile restante de care se prevalează, reclamantul, prin reprezentant, nu a solicitat efectuarea expertizei, iar reprezentantul pârâţilor nu a achiesat la administrarea unei atare lucrări de specialitate.

Astfel fiind, se impune cu necesitate concluzia că prin emiterea dispoziţiilor atacate reclamantul nu este vătămat în drepturile/interesele sale legitime, în sensul art. 1 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a), o) şi p) din Legea nr. 554/2004, cum eronat a considerat acesta şi în orice caz actele atacate nu au fost emise cu exces de putere în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. n) din aceeaşi lege mai înainte menţionată.

Domenii speta

Spete similare