Lit.prof: Acţiune în acordarea preţului unor lucrări de construire suplimentare. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de societatea pârâtă beneficiară a lucrărilor

LIT.PROF: Acţiune în acordarea preţului unor lucrări de construire suplimentare. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de societatea pârâtă beneficiară a lucrărilor

1.)- Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.522/114/2013 din 22.01.2013 SC TNT C. 2002 SRL societate în insolvenţă, prin lichidator judiciar C.L SPRL, a chemat în judecată pe pârâta SC B SRL Bucureşti , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 2.298.090, 70 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plăţii precum şi la penalităţi/dobândă legală aferente sumei pretinse, reprezentând obligaţii de plată izvorâte din contractul de antrepriză încheiat la data de 05.09.2007.

2.)- Motivarea acţiunii

2.1.) – În fapt: reclamanta a susţinut că pârâta îi datorează suma pretinsă cu titlu de diferenţă de preţ neachitat pentru executarea centrului comercial Galleria Buzău, în baza contractului de antrepriză încheiat la data de 05.09.2007, cu acte adiţionale, suplimentat prin contractul nr.385/20.10.2008, lucrările şi preţul acestora regăsindu-se la anexele nr.1 şi nr.2 ataşate acţiunii.

2.2.) – Consideră că pentru sumele datorate se impune calcularea penalităţilor prevăzute în contractul încheiat între părţi, iar în cazul în care s-ar aprecia că pentru unele din ele nu sunt aplicabile prevederile contractuale, solicită acordarea dobânzii legale.

2.3.) – În drept: reclamanta a invocat dispoziţiile art.969, art.1066, art.1073 şi art.998 din Codul civil precum şi ale OG nr.9/2000.

3.) – Probe

În sprijinul acţiunii reclamanta a depus la dosar: două anexe în care au fost precizate lucrările pretins executate şi preţul fiecăreia în parte ( filele 6-7,  8-9) şi un proces verbal înregistrat sub nr.87/20.08.2012 privind efectuarea procedurii concilierii părţilor în proces (filele 10-11).

4.)– Întâmpinarea

4.1.) – Pârâta a formulat întâmpinare în termen legal conform art.115-118 din Codul de procedură civilă, prin care a invocat pe cale de excepţie prescripţia dreptului la acţiune, iar pe fond netemeinicia acţiunii (filele 17-29).

4.2.) – Invocând prescripţia dreptului la acţiune, pârâta a susţinut că în raport de termenele stabilite prin actul adiţional nr.3 din 26.09.2008 la contractul de antrepriză încheiat între părţi la data de 05.09.2007:  1 noiembrie 2008 pentru finalizarea tuturor lucrărilor rămase de executat şi remediat de către antreprenor, inclusiv punerea în funcţiune completă a obiectivului şi respectiv 15 noiembrie 2008 pentru predarea de către antreprenor a documentaţiei complete pentru cartea construcţiei, data limită până când reclamanta putea intenta o acţiune izvorând dintr-un drept de creanţă împotriva sa ar fi fost 15 noiembrie 2011.

4.3.) – Pe fond, pârâta a susţinut că acţiunea este neîntemeiată, întrucât nu datorează sume aferente contractului de antrepriză faţă de antreprenor. Dimpotrivă, prin semnarea actelor adiţionale nr.3 şi nr.4 părţile au confirmat o stare de fapt existentă la perioada de referinţă, în sensul  că la mai mult de un an de la termenul de finalizare a lucrărilor contractate, încă mai erau lucrări neexecutate sau executate necorespunzător, aspecte ce pot fi dovedite atât cu înscrisuri cât şi prin administrarea unor expertize tehnice de specialitate.

4.4.) – În sprijinul susţinerilor formulate prin întâmpinare, pârâta a depus la dosar: contractul de antrepriză încheiat între părţi la data de 05.09.2007 (filele 31-49), act adiţional nr.1/24.01.2008 la contract (filele 51-53), act adiţional nr.2/27.06.2008 la contract (filele 55-57, 58-64), act adiţional nr.3/26.009.2008 la contract (filele 66-69), act adiţional nr.4/14.10.2009 la contract (filele 71-73), o notă de constatare din 27.10.2009 întocmită de S. R. SRL (fila 75), raport final datat la 02.11.2009 (filele 77-81, 83-85) şi un studiu întocmit de D.E SRL privind estimarea daunelor produse dezvoltatorului de către antreprenor în cadrul investiţiei Galleria Buzău (filele 87-131).

5.) Răspuns la întâmpinare

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei ca neîntemeiată, întrucât :  prin decizia nr.1763 din 18.08.2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.1551/114/2009/a4 s-au lămurit în parte raporturile juridice între părţi stabilindu-se cadrul contractual concret şi final ;  nici până la această dată nu s-a efectuat recepţia lucrărilor şi nici nu s-a definitivat întreaga procedură ce ar fi putut determina momentul naşterii dreptului la acţiune ; societatea reclamantă a intrat în procedură de insolvenţă, caz în care pe lângă prevederile legii speciale sunt aplicabile dispoziţiile art.14 alin.2 din Decretul 167/1958 (filele 138-139).

6.) Reprecizarea acţiunii

6.1.) – La termenul de judecată din 07.05.2013, reclamanta a depus la dosar o completare a motivaţiei răspunsului la întâmpinare, prin care a dezvoltat susţinerile referitoare la excepţia prescripţiei dreptului său la acţiune, invocând totodată necesitatea timbrării legale a pretenţiilor băneşti remise de pârâtă în partea a II-a a întâmpinării (filele 142-150).

6.2.) – La acelaşi termen de judecată,  reclamanta a depus la dosar o notă prin care a reprecizat cererea introductivă sub aspectul penalităţilor/dobânzilor pretinse, solicitând totodată obligarea pârâtei şi la plata altor sume băneşti, astfel cum le-a determinat la alineatul 2 şi 3 ale cererii (filele 151-152).

6.3.) – În sprijinul susţinerilor formulate reclamanta a depus la dosar: sentinţa nr.477 din 20.04.2011 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.1551/114/2009 (filele 153-155), decizia nr.1703 din 18.08.2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.1551/114/2009/a4 (filele 156-158) şi răspunsul pârâtei la convocarea de conciliere, datat la 20.08.2012 (file 162-169).

7.) Note de concluzii scrise

Urmare dezbaterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, la termenul de judecată din 07.05.2013, la cererea instanţei, ambele părţi au depus la dosar prin avocaţi note de concluzii scrise : reclamanta la filele 184-185, iar pârâta la filele 174-178, ataşând şi documentaţia justificativă privind cheltuielile de judecată pretinse în sumă de 24.382,36 lei (filele 179-183).

8.) Analiză. Constatări. Considerente

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente, tribunalul reţine :

 În referire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune

8.1) – La data de 05.09.2007, societatea pârâtă, în calitate de proprietar/beneficiar a încheiat cu societatea reclamantă în calitate de antreprenor contractul de antrepriză înregistrat sub nr.084, având ca obiect realizarea de către antreprenor a tuturor lucrărilor de construcţii, instalaţii şi montaj de echipamente şi utilaje prevăzute de documentaţie sau apărute suplimentar pe parcursul execuţiei în vederea finalizării şi predării, în stare de folosinţă, a proiectului, respectiv construirea centrului comercial şi a facilităţilor aferente dezvoltate pe terenul proprietatea reclamantei situat în oraşul Buzău.

8.2.) – Obiectul contractului include şi toate lucrările adiacente necesare în vederea realizării proiectului, respectiv lucrări de organizare de şantier, amenajări, drumuri de acces, măsuri de protecţiei a circulaţiei în zona şantierului, racorduri pentru utilităţi pe timpul execuţiei, etc., inclusiv obţinerea avizelor şi autorizaţiilor pentru aceste lucrări.

8.3) – La contractul de antrepriză din 05.09.2007 s-a încheiat actul adiţional nr.1/24.01.2008, iar la data de 25.09.2008 s-a semnat un contract de antrepriză suplimentar, după care s-au mai încheiat alte trei acte adiţionale şi anume : actul adiţional nr.2/27.06.2008, actul adiţional nr.3/26.009.2008 şi actul adiţional nr.4/14.10.2009 , prin decizia nr.1703/18.08.2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.1551/114/2009/a4 constându-se nulitatea actului adiţional nr.4 (încheiat fără autorizarea administratorului judiciar şi fără aprobarea comitetului creditorilor).

8.4.) –  Prin  actul  adiţional  nr.3 din 26.09.2008, depus la filele 67-69 dosar, ultimul adiţional valabil (necontestat de părţi)  s-a  stabilit termenul de 01 noiembrie 2008 pentru finalizarea tuturor lucrărilor rămase de executat şi remediat de către antreprenor, inclusiv pentru punerea în funcţiune completă şi respectiv termenul de 15 noiembrie 2008 pentru predarea de către antreprenor a documentaţiei complete pentru cartea construcţiei.

8.5) - Raportat la dispoziţiile art.3 coroborat cu dispoziţiile art.7 din Decretul nr.168/1958 privind prescripţia extinctivă, act normativ aplicabil raporturilor juridice deduse judecăţii, rezultă că termenul limită până la care societatea reclamantă putea intenta împotriva societăţii pârâte o acţiune izvorând dintr-un drept de creanţă se circumscrie datei de 15 noiembrie 2011.

8.6.) – Avându-se în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată nu se precizează un alt moment al începerii momentului când se naşte dreptul material la acţiune în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata lucrărilor executate, precum şi a penalităţilor aferente, iar acţiunea dedusă astăzi judecăţii a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 22 ianuarie 2013, rezultă cu evidenţă caracterul prescris al dreptului la acţiune al reclamantei.

8.7.) – Tribunalul înlătură apărările formulate de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare reţinând :

8.7.1) - Coroborându-se dispoziţiile art.3 şi art.7 cu cele ale art.13 şi art.16 din Decretul 167/1958, rezultă că momentul naşterii dreptului la acţiune este cel stipulat în actul adiţional nr.3 la contractul de antrepriză, acesta fiind ultimul act valabil de care părţile sunt legate a-l respecta.

8.7.2.) – Constatarea nulităţii actului adiţional nr.4 prin decizia nr.1703 din 18.08.2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.1551/114/2009/a4 vizează aspecte pur formale şi nicidecum veridicitatea consemnărilor din cuprinsul său, contrar susţinerilor reclamantei.

8.7.3) – Dispoziţiile art.13 şi art.14 din Decretul 167/1958 sunt imperative şi nesusceptibile de interpretare sub aspectul cazurilor de suspendare a cursului prescripţiei extinctive, astfel că nu poate fi luată în considerare adăugarea făcută de societatea reclamantă la textele legale invocate.

8.7.4.) – Declanşarea procedurii falimentului împotriva societăţii reclamante, sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr.85/2006 nu impietează asupra cursului prescripţiei extinctive, neexistând nicio normă legală în acest sens.

8.7.5.) – Nici aspectul că socotelile nu au fost ”date şi aprobate” , in sensul dispoziţiilor art.14 alin.1 din Decretul nr.168/1958, nu poate fi extrapolat asimilând debitorul din procedura insolvenţei cu persoana fizică lipsită de capacitate de exerciţiu.

8.7.6.) – Atât în doctrina cât şi în practica judiciară s-a statuat că procedura de conciliere instituită la art.7201 din Codul de procedură civilă nu poate fi calificată drept o cauză se suspendare a cursului prescripţiei extinctive.

8.7.7. ) – Invocarea de către reclamantă a  propriei turpitudini ce a şi  determinat imposibilitatea recepţiei finale a lucrărilor contractate nu poate transforma un drept de creanţă într-unul imprescriptibil extinctiv.

Pe fondul litigiului

8.8. ) – Excepţia prescripţiei fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, tribunalul a reţinut că este de prisos cercetarea fondului cauzei (afirmarea unui drept fiind una din condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie).

9.) Soluţia tribunalului

9.1) – Pentru considerentele în fapt şi în drept ce preced, prin sentinţa nr.2635 din 11.06.2013 s-a admis ca întemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, dispunându-se respingerea acţiunii ca fiind prescrisă.

Domenii speta

Spete similare