Acţiune în pretenţii. Recuperarea cheltuielilor de spitalizare. Calitate procesuală pasivă

ACŢIUNE ÎN PRETENŢII. RECUPERAREA CHELTUIELILOR DE SPITALIZARE.

CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ

 Art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006: „Persoanele care, prin faptelor lor, aduc daune sănătăţii unei alte persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să suporte prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată”.

Prin sentinţa civilă nr.863/24.03.2009 a Judecătoriei Bolintin Vale s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de instanţă, din oficiu, a respins acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Orăşenesc Bolintin Vale împotriva pârâtei N.G., având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 1239 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, acţiunea a fost introdusă de reclamant împotriva pârâtei N.G., considerând că aceasta trebuie să suporte contravaloarea serviciilor medicale furnizate acestuia în perioada 01.03.2006-10.03.2006.

Prin adresa din partea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Giurgiu – Poliţia Oraşului Bolintin Vale (fila 31 dosar de fond), prima instanţă a reţinut că la data de 28.02.2006/01.03.2006, persoane necunoscute au pătruns în locuinţa familiei N., agresându-i atât pe pârâta din prezenta cauză, cât şi pe soţul acesteia, în urma agresiunii, pârâta necesitând tratament facial.

Astfel, spitalul poate cere contravaloarea serviciilor medicale doar de la persoana care a provocat pârâtei respectivele leziuni traumatice, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, iar nu de la însăşi persoana care le-a suferit, respectiv pârâta din prezenta cauză.

Împotriva sentinţe civile nr. 863/24.03.2009 a Judecătoriei Bolintin Vale a formulat recurs reclamantul Spitalul Orăşenesc Bolintin Vale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului său, reclamantul arată că, la pronunţarea sentinţei nu s-a ţinut cont de faptul că în această speţă, înainte s-a efectuat un serviciu medical la cerere care, potrivit art. 237 litera m) şi j) din Legea nr. 95/2006, se suportă de către asigurat, în speţă, intimata.

Pentru a se acţiona făptuitorul era nevoit să se pornească de la un act constatator al vinovăţiei sale pe care spitalul nu îl deţine, deoarece nu s-a efectuat o plângere penală împotriva agresorului de către intimată.

În condiţiile în care nu se cunoaşte numele şi domiciliul agresorului singura posibilitate de recuperare a contravalorii serviciilor acordate este de la intimată, întrucât neacţionând în instanţă agresorul, în cauză sunt incidente disp. art. 237 litera m) şi j) din Legea nr. 95/2006.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul formulat de către recurentul-reclamant Spitalul Orăşenesc Bolintin Vale împotriva sentinţe civile nr. 863/24.03.2009 a Judecătoriei Bolintin Vale, este nefondat şi va fi respins, în consecinţă.

Potrivit prevederilor art. 237 alin. 1 litera j) din Legea nr. 95/2006: „Serviciile care nu sunt decontate din fond, contravaloarea acestora fiind suportată de asigurat, de unităţile care le solicită, de la bugetul de stat sau din alte surse, după caz, sunt: j) asistenţa medicală la cerere”.

Potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 acelaşi act normativ: „Persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătăţii unei alte persoane răspund, potrivit legii şi au obligaţia să suporte prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţă medicală acordată”.

Sumele reprezentând cheltuielile efective, vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor daune, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale a caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Din coroborarea celor două texte legale de mai sus, pe cale de interpretare logică şi coordonată, se desprind mai multe concluzii pentru situaţia în care o persoană primeşte asistenţă medicală atunci când a fost victima unei agresiuni:

- este exclusă ipoteza de aplicare a art. 237 litera j), în sensul că nicidecum nu se poate echivala această situaţie cu „acordarea asistenţei medicale la cerere” (a victimei – n.ns.);

- furnizorul de servicii (spitalul – reclamant) are calea unei acţiuni directe împotriva presupusului agresor pentru recuperarea prejudiciului cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de îngrijirile acordate victimei;

- creanţa de recuperat de la prezumtivul agresor constă numai în cheltuielile efective şi eventuale accesorii legale.

În ciuda limpezimii textelor legale enumerate, reclamantul a acţionat pe calea acţiunii de faţă împotriva victimei pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea sănătăţii acesteia.

Deşi explicabilă atitudinea reclamantului prin pragmatismul şi comoditatea recuperării debitului de la victimă, tribunalul apreciază că acest mod de a proceda nu este legal, ci reclamantul trebuie să acţioneze pe calea unei acţiuni directe împotriva agresorului pe temeiul unei răspunderi civile delictuale.

Domenii speta

Spete similare