CIVIL.Imobile preluate de stat.Actiune in despagubire. Calitate procesuala pasiva

Prin sentinţa civilă nr. _____ pronunţată de Judecătoria _____, s-a admis acţiunea civila formulata de reclamantul ______in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice ______.

 A fost obligat pârâtul la plata sumei de 143 070 lei despăgubiri reprezentând contravaloare conac si crama ce va fi actualizat la data plăţii efective, potrivit evaluării efectuată de expert Rotaru Mioara .

  S-a luat act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul, în calitate de nepot de fiu al defuncţilor ______ a făcut dovada ca bunicii săi au deţinut in proprietate printre altele un conac si o crama, situate in______, preluate ulterior de stat in baza decretului 83/1949.

 În temeiul legii 10/2001 reclamantul a iniţiat procedura administrativă prealabila in scopul revendicării imobilelor in cauza .

  După primirea notificării înaintata de reclamant şi a actelor doveditoare, SC _____ SA , societate deţinătoare a imobilului la data notificării, achiesând în mod tacit asupra dreptului reclamantului privind imobilele in cauză, s-a adresat reclamantului cu o scrisoare de intenţie intr-o viitoare colaborare cu acesta fără însă a da curs în mod concret notificării reclamantului.

Tergiversarea soluţionării notificării reclamantului a condus in anul 2005 la vânzarea la licitaţie publică a imobilelor in cauză, licitaţiei organizata de Administraţia Finanţelor Publice_____, în calitate de creditor al SC _______.  Prin vânzări succesive ale imobilelor in cauza acestea au ajuns in proprietatea unor societăţi comerciale .

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Roman , instanţa de fond a reţinut următoarele :

  Practica judiciara constanta întemeiată pe jurisprudenţa CEDO (cauzele Radu contra României, străinul contra României, Toganel şi Grădinaru contra României) este în sensul că foştilor proprietari deposedaţi de imobile si nedespăgubiţi de stat li se cuvin despăgubiri calculate la valoarea de piaţă a bunurilor de care au fost deposedaţi, despăgubiri care se impun a fi plătite de paratul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor.

  În raport de calificare juridica data acţiunii dedusa judecaţii , instanţa a apreciat ca paratul Ministerul Finanţelor, în reprezentarea Statului Roman potrivit art. 2 si 3 pct.48 din HG 386/2007, are calitate procesuala pasiva , considerente in raport de care instanţa a respins excepţia invocate ca fiind neîntemeiata .

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii s-au reţinut următoarele :

Temeiul juridic al acţiunii reclamantului vizează si dispoziţiile art. 480-481 cod civil, art. 44 din Constituţie, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeana a drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului (cu privire la garantarea dreptului de proprietate ).

In condiţiile in care reclamantul a urmat procedura prealabilă administrativă prevăzută de legea nr. 10/2001, însă timp de 10 ani s-a lovit de pasivitatea si refuzul autorităţilor competente de a emite decizia de soluţionare a notificării , respingerea acţiunii ca inadmisibilă, introdusă pe dreptul comun, după apariţia legii 10/2001, încalcă dreptul reclamantului privind accesul la justiţie şi dreptul sau de proprietate garantat de Constituţie, precum si norma europeană care garantează protecţia unui bun sau a unei speranţe legitime cu privire la valoarea patrimoniala respectiva .

  In acest sens este si dezlegarea data recursului in interesul legii, pronunţată prin decizia nr. 33 din 9.06.2008 a Secţiilor Unite ale ICCJ .

  În raport de considerentele expuse,  instanţa a respins excepţia invocată ca neîntemeiată.

  Faţă de probele administrate în cauză şi considerentele reţinute, având în vedere dispoziţiile art. 480-481 cod civil, art. 998 si următoarele cod civil, art. 44 din Constituţie, instanţa a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 143 070 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea la preţul de circulaţie a conacului si cramei, potrivit evaluării efectuată de către expert _______, preţ actualizat la data plaţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Direcţia Generală a Finanţelor Publice ____, în numele Statului Român, care a criticat-o pentru nelegalitate.

Astfel, a susţinut apelanta,  instanţa de fond a respins în mod eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reţinând neîntemeiat că practica judiciară, întemeiată pe jurisprudenţa CEDO, este în sensul că foştilor proprietari deposedaţi de imobile şi nedespăgubiţi de stat, li se cuvin despăgubiri calculate la valoarea de piaţă a bunurilor de care au fost deposedaţi, despăgubiri care trebuie plătite de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

A susţinut apelanta că reclamantul şi-a precizat obiectul acţiunii, respectiv obligarea pârâtului Statul Român la plata preţului actualizat al imobilelor conac şi cramă, şi în drept a invocat prevederile art. 998 şi următoarele, art. 1073 şi următoarele Cod civil, coroborate cu prevederile Legii nr. 10/2001.

A mai susţinut apelanta că acţiunea în revendicare a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât imobilul în litigiu se află în posesia unei alte persoane juridice.

Mai mult, s-a mai învederat, reclamanta a iniţiat procedura administrativă prevăzută de legea specială, pe care nu a finalizat-o, inclusiv prin folosirea căilor de atac.

Lipsa răspunsului la notificare pe o perioadă foarte îndelungată, pe care trebuia să-l dea unitatea deţinătoare a imobilului, nu este imputabil Statului Român, întrucât omisiunea de a răspunde la notificare în termen legal nu aparţine acestuia.

Apelanta a invocat prevederile art. 28 al.3 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice putea fi acţionat în instanţă numai în situaţia în care unitatea deţinătoare a imobilului nu a fost identificată, iar o altă condiţie era ca cererea de chemare în judecată să fie formulată în termen de 90 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin.1.

S-a mai susţinut că termenul mai sus menţionat este un termen de decădere cu privire la care instanţele au obligaţia de a se pronunţa din oficiu.

Prin decizia civilă nr.______, Tribunalul ____ a admis apelul, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond a respins acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul ______.

În motivarea recursului, s-a susţinut că decizia pronunţată de tribunal încalcă prevederile art. 304 pct.4 Cod pr.civilă, instanţa depăşindu-şi atribuţiile puterii judecătoreşti, în sensul că a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat şi reglementările internaţionale.

Al doilea motiv de recurs a fost fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, menţionându-se că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.

De asemenea, recurentul a mai susţinut că instanţa de apel a apreciat în mod eronat înscrisurile deduse judecăţii, iar hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Prin decizia civilă nr. ____ pronunţată de Curtea de Apel ____ s-a admis recursul reclamantului, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului _____.

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că tribunalul a decis atât că singurul pârât din cauză, respectiv Statul Român, nu are calitate procesuală pasivă, dispunând în mod expres admiterea excepţiei formulată sub acest aspect de către pârâtul menţionat, dar s-a pronunţat şi pe fond, respingând acţiunea dedusă judecăţii.

Procedând la rejudecarea apelului declarat de către D.G.F.P., în numele şi pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în baza mandatului de reprezentare nr. 72646/28.04.2011, tribunalul constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Prin cererea introdusă la Tribunalul_____în data de 30.09.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâtele SC _______ prin lichidator judiciar, Direcţia Generală  a Finanţelor Publice , SC ______şi SC_____,  solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a actelor de adjudecare prin care ultimele două pârâte au adjudecat de la debitorul SC _____, prin intermediul creditoarei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului _______ conacul şi crama situate în incinta Fermei Zootehnice ______.

De asemenea, prin petitul acţiunii, reclamantul a solicitat anularea tuturor actelor de înstrăinare a imobilelor conac şi cramă, încheiate ulterior actelor de adjudecare, precum şi restituirea în natură, în deplină proprietate şi liniştită posesie, a celor două bunuri menţionate.

La data 10.05.2010 reclamantul, prin împuternicitul său, a depus la instanţa de fond concluzii scrise, prin care şi-a precizat acţiunea şi cadrul procesual, menţionând că renunţă la chemarea în judecată a pârâţilor iniţiali, urmând a fi introdus în cauză pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru a fi obligat, în conformitate cu art. 480  şi urm. Cod civil, la acordarea de despăgubiri pentru cele două imobile – conac şi cramă.

În raport de aceste precizări, prin sentinţa civilă nr. _____, Tribunalul _____ şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei ______.

La Judecătoria ____s-a format dosarul nr. ____.

În data de 03.12.2010 reclamantul a depus la această instanţă o cerere precizatoare, prin care a înţeles să clarifice cadrul procesual şi temeiul de drept al acţiunii.

Astfel, reclamantul a menţionat că are calitatea de pârât în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, că obiectul cererii îl reprezintă obligarea pârâtului la plata preţului de piaţă, actualizat la momentul plăţii efective, aferent imobilelor conac şi cramă, precum şi că temeiul de drept al acţiunii îl reprezintă dispoziţiile art. 998 şi urm. şi art. 1073 şi urm. Cod civil, coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Prin notele scrise depuse la data de 31.12.2010, D.G.F.P. _____ a invocat faptul că Statul Român nu are calitatea de unitate deţinătoare a bunurilor imobile ce au aparţinut autorului reclamantului, şi că acesta nu a finalizat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Luând în discuţie excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român, prima instanţă a reţinut, în considerentele sentinţei civile nr. 874/2011, că practica judiciară constantă, întemeiată pe jurisprudenţa CEDO, este în sensul că foştilor proprietari deposedaţi de imobile  şi care nu au fost despăgubiţi de stat, li se cuvin despăgubiri calculate la valoarea de piaţă a bunurilor, despăgubiri care se impun a fi plătite de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

În raport de calificarea juridică dată acţiunii, instanţa fondului a apreciat că pârâtul Ministerul Finanţelor, în reprezentarea Statului Român conform art. 2 şi 3 pct.48 din HG nr. 386/2007, are calitate procesuală pasivă, motive pentru care a respins ca neîntemeiată excepţia invocată de către pârât.

Considerentele primei instanţe, referitoare la calitatea procesuală pasivă a Statului Român în acţiunea dedusă judecăţii, aşa cum aceasta a fost modificată şi precizată de către reclamant, sunt nefondate.

În mod cert, la data de 09.11.2001, când reclamantul a formulat notificarea pentru restituirea în natură a imobilelor conac şi cramă, aceste bunuri se aflau în patrimoniul pârâtei iniţiale, SC _____.

În sensul art. 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001, societatea comercială mai sus menţionată era persoana juridică deţinătoare a bunurilor, care trebuia notificată în legătură cu restituirea acestora.

Prin adresa nr. 1361/19.11.2001, Primăria _____a comunicat reclamantului că unitatea deţinătoare a imobilelor este SC ______, căreia i-a transmis întreaga documentaţie ce a stat la baza notificării.

La data de 17.12.2001, reclamantul a  expediat către SC _____ o scrisoare prin care şi-a expus considerentele şi justificările privitoare la restituirea în natură a celor două imobile.

Este adevărat că unitatea deţinătoare mai sus menţionată nu a răspuns notificării, dar această împrejurare nu reprezintă prin ea însăşi un motiv pentru modificarea cererii introductive în sensul precizat  de reclamant, respectiv chemarea în judecată exclusiv a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru obligarea acestuia la plata despăgubirilor băneşti reprezentând valoarea de piaţă a conacului şi cramei.

Legea nr. 10/2001 a reglementat o procedură specială de restituire în natură, ori în echivalent, a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.

Din economia art. 28 al actului normativ menţionat, rezultă că numai într-o singură situaţie persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, respectiv atunci când unitatea deţinătoare a imobilelor nu a fost identificată.

În speţă, unitatea deţinătoare a imobilelor, la data formulării notificării, a fost identificată ca fiind SC ______, căreia i-a şi fost recomunicată  de către Primăria _____ întreaga documentaţie de restituire a imobilelor care au aparţinut autorului reclamantului.

În măsura în care societatea comercială mai sus menţionată era privatizată la data notificării, reclamantul avea dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 10/2001, prevederi care sunt aplicabile chiar şi în cazul în care respectivele bunuri au fost înstrăinate.

Alineatul 3 al articolului menţionat prevede că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică ce efectuează privatizarea, sau, după caz, a efectuat privatizarea, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 26 alin.1. Aceste ultime dispoziţii fac referire expresă la situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură, împrejurare în care persoanei îndreptăţite i se acordă în compensare alte bunuri ori servicii, sau se propune de către entitatea investită acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, prevăd, la pct. 29-2, că pentru situaţiile menţionate la alin.1 şi 2 ale art. 29 din Legea nr. 10/2001, entitatea investită cu soluţionarea notificării (entitatea care a făcut privatizarea), va emite o decizie prin care va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005).

Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, intitulat „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, au fost reglementate sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 13 alin.1 din respectul titlu, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu mai pot fi restituite în natură se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Interpretarea judicioasă a tuturor dispoziţiilor legale mai sus menţionate, conduce la două concluzii evidente:

1. A fost reglementată prin Legea nr. 10/2001 o procedură specială de restituire în natură ori în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.

2. Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile privind restituirea în natură ori în echivalent a unor asemenea imobile decât în situaţia de excepţie reglementată de art. 28 din Legea nr. 10/2001, respectiv atunci când unitatea deţinătoare a bunurilor nu a fost identificată.

Întrucât legea specială este de strictă interpretare şi dispoziţiile ei derogă de la dreptul comun, rezultă că statul nu are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte judecăţii, deoarece a fost identificată unitatea deţinătoare a imobilelor la data formulării, de către reclamant, a notificării privind restituirea acestora.

Mai mult, statul nu are această calitate nici în situaţia când unitatea deţinătoare a fost privatizată, situaţie în care măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.

Aşa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, va admite apelul declarat în numele acestuia de către D.G.F.P. ____ şi va schimba în tot sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Domenii speta

Spete similare