Condiţiile intentării acţiunii pauliene. Anterioritatea creanţei şi complicitatea terţului la fraudă. Excepţii.

Condiţia anteriorităţii creanţei este îndeplinită când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, chiar şi atunci când este vorba de un act încheiat anterior naşterii dreptului de creanţă al creditorului.

Condiţia este îndeplinită şi atunci când debitorul încheie act fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, chiar şi atunci când este vorba de un act încheiat anterior naşterii dreptului de creanţă al creditorului.

Încheierea unui act de donaţie în timpul partajului privind apartamentul ce a constituit bun comun, pentru ca debitorul să-şi mărească insolvabilitatea şi să fie în imposibilitate de a plăti celuilalt soţ sulta, este revocabil în baza art.975 c.civ.

În privinţa complicităţii terţului, cu care debitorul a încheiat actul, la fraudă, având în vedere că actul s-a încheiat sub forma unei donaţii, fiind deci un act cu titlu gratuit, nu mai este necesară şi existenţa complicităţii, fiind suficientă frauda debitorului.

Prin acţiunea formulată la Judecătoria Tg. Jiu, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtele P.N.G. şi C.C.E., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună revocarea contractului de donaţie, autentificat sub nr. 5994/2004, încheiat între pârâta debitoare P.N.G. şi fiica acesteia, în frauda intereselor legale, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Tg. Jiu, prin sentinţa civilă nr. 870 din 12.02.2007, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat inopozabilitatea actului de donaţie încheiat între pârâtele P.N.G. şi C.C.E., autentificat sub nr. 5994 din 8.09.2005, de BNP T. I., faţă de reclamant şi a  revocat actul de donaţie în limita sumei de 40.886 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că executarea pornită de reclamant nu a fost finalizată, întrucât debitoarea pârâtă nu a avut bunuri din care creditorul să fie îndestulat, astfel încât reclamantul a făcut dovada atât a prejudiciului suferit cât şi a insolvabilităţii debitoarei pârâte, fiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 975 Cod civil.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta P.N.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A susţinut în esenţă că, în mod greşit, a fost decăzută din proba cu martora încuviinţată, întrucât aceasta, din motive de sănătate, nu s-a putut prezenta în vederea audierii.

A mai invocat că la data încheierii donaţiei, în anul 2004, intimatul nu avea o creanţă certă, lichidă, anterioară actului atacat,  nu era un creditor actual la data respectivă.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 281 A din 26.06.2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, aceasta fiind obligată la 200 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, pe baza actelor de la dosar, că executarea silită pornită de reclamant nu a fost finalizată potrivit art. 375/5, lit. b Cod pr. civ., întrucât debitoarea pârâtă nu a avut bunuri din care creditorul să fie îndestulat, astfel încât reclamantul a făcut dovada atât a prejudiciului suferit cât şi a insolvabilităţii debitoarei pârâte.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta P.N.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Critica principală a vizat faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispoz. art. 975 Cod civil, deoarece, la data încheierii donaţiei, fostul soţ al recurentei nu avea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar donaţia nu a fost făcută în fraudarea drepturilor acestuia.

A mai arătat că în anul 2005, când fostul soţ a obţinut creanţa, bunul era donat, neexistând vreo ipotecă sau vreun privilegiu asupra apartamentului.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispoz. art. 975 Cod civil, creditorii, în numele lor personal, pot să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul dreptului lor.

Reclamantul C.G.Gh., în urma partajului de bunuri comune, cu fosta sa soţie, P.N.G., a obţinut o sultă în urma atribuirii apartamentului, ce a constituit bun comun, în lotul pârâtei, apartament ce a fost înstrăinat fiicei sale, C.C.E., prin donaţia autentificată la 8.09.2004, sub nr. 5994.

Instanţele au admis acţiunea de revocare a donaţiei, întemeiată pe dispoz. art. 975 Cod civil, iar motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de această dispoziţie legală.

Revocarea donaţiei pe calea acţiunii pauliene se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, reprezentând un mijloc juridic prin care creditorul poate ataca actele juridice încheiate de debitor în fraudarea dreptului său.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, în cauză, au fost îndeplinite condiţiile acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 975 Cod civil, deoarece prin donaţia făcută debitorul a devenit insolvabil, acesta având cunoştinţă de rezultatul păgubitor al actului său faţă de creditor.

În privinţa existenţei în persoana creditorului a  unei creanţe certe, lichide şi exigibile trebuie precizat că, în principiu, aceasta trebuie să fie anterioară actului atacat.

Recurenta în motivele de recurs a invocat împrejurarea că la data de 8.09.2004, când a fost încheiată donaţia în formă autentică, fostul ei soţ nu avea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi că trecuseră 3 ani de la data când putea să pună în aplicare sentinţa civilă nr. 10315/1996.

Sub acest aspect, trebuie precizat că în privinţa creanţei condiţia este îndeplinită şi atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, chiar şi atunci când este vorba de un act încheiat anterior naşterii dreptului de creanţă al creditorului.

În acest context, încheierea unui act de donaţie în timpul partajului privind apartamentul ce a constituit bun comun, pentru ca debitorul să-şi mărească insolvabilitatea şi să fie în imposibilitate de a plăti celuilalt soţ sulta, este revocabil în baza art. 975 Cod civil.

În privinţa complicităţii la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul, trebuie precizat că această condiţie este îndeplinită, având în vedere că actul de înstrăinare s-a făcut între mamă şi fiică, care ştiau de existenţa partajului dintre soţi, astfel că cei doi au fost complici la fraudarea creditorului.

Pe de altă parte, având în vedere că actul între cei doi terţi şi debitori s-a încheiat sub forma unei donaţii, fiind deci un act cu titlu gratuit, nu mai este necesară şi existenţa unei complicităţi, fiind suficientă frauda debitorului.

În privinţa împrejurării invocată de recurentă că fostul său soţ nu a pus în aplicare sentinţa civilă de partaj, acest motiv nu este întemeiat, deoarece pentru exercitarea unei acţiuni revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un titlu executoriu prin care să-i fie constatată creanţa, deoarece acţiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari şi ea se intentează împotriva unui terţ care a profitat de acel act.

Nici motivul invocat de recurentă cum că donaţia ar fi fost făcută pentru apărarea dreptului la locuinţă al copiilor rezultaţi din căsătorie nu este întemeiată, deoarece acest motiv este în afara cadrului legal prevăzut de art. 275 Cod civil, care are în vedere fraudarea creditorului şi se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.

Având în vedere aceste considerente, recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins în baza art. 312, alin.1 Cod pr. civ.

3

Domenii speta

Spete similare