Încuviinţare purtare nume. Minoră recunoscută la naştere de tată.

Decizie 41/2012 din 12.07.2012


Încuviinţare purtare nume. Minoră recunoscută la naştere de tată.

În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi, dacă părinţii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. I civ., dec. nr. 41//21 martie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 11130/2011 pronunţată de Judecătoria Bistriţa la data de 14 decembrie 2011 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta MC împotriva pârâtului MPŞ şi în consecinţă s-a încuviinţat ca minorii MTN, născut la data de 07.10.2003, având CNP 5031007060446 şi MTR, născut la data de 04.02.2002, având CNP 5020204060438 să poarte în viitor numele tatălui lor, acela de „M”; s-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în actele de naştere ale minorilor.

Totodată s-a respins cererea reclamantei de încuviinţare a purtării numelui pârâtului de către minora MTAC, născută la data de 18.07.2006

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu conform art. 295 alin. 1 teza finală C.proc.civ., tribunalul reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la schimbarea sau desfiinţarea acestea pentru argumentele care urmează a fi relevate.

În mod corect instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 71/2011, conform cărora dispoziţiile Noului Cod civil sunt incidente acţiunilor privitoare la filiaţie (acţiuni în care se cuprind şi cele prin care se solicită încuviinţarea purtării numelui de familie al unuia dintre părinţi) numai în cazul copiilor născuţi după data de 1 octombrie 2011, a stabilit că în cauză sunt incidente dispoziţiile Codului familiei şi a soluţionat cauza prin prisma acestor reglementări legale.

Potrivit  art. 64 din Codul familiei, copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.

În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi, dacă părinţii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă. În lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultând pe părinţi, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

Minora AC s-a născut la data de 18 iulie 2006 cu aproape 5 ani anterior căsătoriei părinţilor săi.

Minora a fost recunoscută de tată la momentul înregistrării naşterii sale, părinţii de comun acord stabilind ca minora să ia numele de familiei al mamei sale.

În schimb, filiaţia faţă de tată a fraţilor săi N şi R nu a fost stabilită la momentul naşterii lor, ci ulterior la data de 9 februarie 2010, conform adresei serviciului de stare civilă.

Ca atare minora nu se află în situaţie identică cu cea a fraţilor săi, tocmai datorită momentului diferit la care a intervenit recunoaşterea de filiaţie paternă.

Fiind vorba de situaţii distincte şi dispoziţiile legale privitoare la numele purtat sunt diferite.

 Astfel, în timp ce în privinţa minorei sunt aplicabile prevederile art. 64 alin. 3 Cod familiei raportat la art. 62 alin. 2 din Codul familiei, în privinţa fraţilor săi sunt incidente prevederile art. 64 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, care permit încuviinţarea purtării numelui de familie al părintelui faţă de care s-a stabilit ulterior filiaţia.

În privinţa minorilor N şi R este posibilă încuviinţarea purtării numelui de familie al tatălui pe considerentul că filiaţia acestora faţă de tată nu s-a stabilit ca şi în cazul minorei la momentul naşterii, ci ulterior, astfel că la momentul naşterii celor doi minori nu exista vreo posibilitate de alegere a numelui de familie, minorii trebuind să poarte numele de familie al mamei, singura persoană faţă de care minorii şi-au stabilit filiaţia.

Ulterior, stabilindu-se şi filiaţia faţă de tată, art. 64 alin. 3 din Codul familiei permite să se încuviinţeze purtarea numelui de familie al tatălui, tocmai pentru a se asigura egalitatea în drepturi cu copilul din afara căsătoriei recunoscut la naştere de ambii părinţi (în privinţa căruia încă de la momentul naşterii există posibilitatea de opţiune în privinţa numelui).

În cazul minorei, Codul familiei a permis părinţilor încă de la momentul naşterii sale să cadă de acord în privinţa numelui de familiei al minorei.

Prin urmare, odată exercitată această opţiune părinţii nu mai pot reveni asupra acesteia şi solicita pe cale judiciară încuviinţarea purtării numelui celuilalt părinte, indiferent de motivele care stau la baza acestei solicitări.

Întrucât niciun text legal nu permite instanţei să încuviinţeze ca un copil născut în afara căsătoriei a cărui filiaţie s-a stabilit la naştere faţă de ambii părinţi să poarte numelui celuilalt părinte, după ce părinţii de comun acord au stabilit la naştere numele de familie, tribunalul în baza art. 296 C.proc.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat, menţinând hotărârea instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Pentru ca şi minora să poarte acelaşi nume cu a celorlalţi membrii ai familiei sale, există posibilitatea de a se solicita schimbarea numelui pe cale administrativă, în condiţiile art. 4 alin. 2 lit. h din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003.