Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului.

 Din perspectiva art. 13 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, privind dreptul la un recurs efectiv, caracterul efectiv al unui remediu în înţelesul articolului 13 nu se referă neapărat la existenţa unei autorităţi judecătoreşti care să decidă în cauză, fiind importante atribuţiile şi garanţiile pe care autoritatea respectivă le poate oferi fiind importante în stabilirea caracterului efectiv al remediului; chiar dacă un singur remediu nu poate satisface prin el însuşi în întregime cerinţele art.13, complexul de remedii prevăzute de legislaţia internă o poate face.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 8/R/31 ianuarie 2012

 Prin sentinţa penală nr. 159/2011 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC ND SRL împotriva rezoluţiei date de Parchetul de pe lângă  Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 271/P/2011  la  data  de  09.03.2011, intimat fiind TP.

 S-a menţinut ca legală şi temeinică rezoluţia sus-arătată.

 S-a respins ca inadmisibilă  plângerea formulată de către aceeaşi petentă  împotriva  Rezoluţiei  dată  de Parchetul  de  pe  lângă  Tribunalul  Bistriţa-Năsăud  în dosarul nr. 141/II/2/2011 la data de 15.04.2011.

 A fost obligată petenta  să plătească  statului  suma  de 30 lei  cu titlu cheltuieli  judiciare  avansate  de stat.

 Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta.

 Recursul declarat de recurentă este inadmisibil.

 Din perspectiva art. 13 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, privind dreptul la un recurs efectiv, caracterul efectiv al unui remediu în înţelesul articolului 13 nu se referă neapărat la existenţa unei autorităţi judecătoreşti care să decidă în cauză, fiind importante atribuţiile şi garanţiile pe care autoritatea respectivă le poate oferi fiind importante în stabilirea caracterului efectiv al remediului; chiar dacă un singur remediu nu poate satisface prin el însuşi în întregime cerinţele art. 13, complexul de remedii prevăzute de legislaţia internă o poate face.

 În cauza de faţă este de observat că soluţia pronunţată de procuror a fost atacată la procurorul ierarhic superior, iar apoi la instanţa de judecată, atribuţiile şi garanţiile conferite de aceasta satisfăcând exigenţele prevăzute de normele CEDO - din perspectiva acestora raportat la art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte instanţa naţională, jurisprudenţa Curţii cerând existenţa unui remediu intern care să permită autorităţilor naţionale competente să decidă atât asupra fondului unei plângeri privind un drept din Convenţie, cât şi să acorde reparaţii adecvate, atribuţii pe care instanţele naţionale române le deţin.

În consecinţă, dat fiind faptul că soluţia procurorului a fost cenzurată de instanţa de judecată în cadrul căii de atac a plângerii (CEDO neprevăzând din perspectiva art.13 numărul căilor de atac care ar trebui să existe în legislaţia naţională), tribunalul a apreciat că exigenţele art.13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sunt respectate, calea de atac împotriva soluţiei procurorului existând efectiv şi fiind accesibilă şi eficace, iar întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) Cod procedură penală, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) ( în speţă alin. (8) lit. a) Cod procedură penală, vizând soluţia de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului-incluzând soluţia pronunţată de procurorul ierarhic superior) este definitivă, şi deci aceasta nu este susceptibilă de exercitarea vreunei căi de atac împotriva sa, plângerea formulată în cauză de către recurenta S.C.”ND” S.R.L. împotriva Sentinţei penale nr.159/2011 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată în dosarul penal nr.1668/265/2011 este inadmisibilă, motiv pentru care va fi respinsă ca atare, în baza  dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare