Omor calificat

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1317/P/2012, din 07.05.2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 alin. 1 lit. c Cod penal, constând în aceea că în după amiaza zilei de 10.04.2012, mai întâi pe la orele prânzului, apoi pe la orele 17.00, după care în jurul orelor 19.00, în timp ce se afla la domiciliul său din Bacău, a lovit în mod repetat cu un cablu, pumnii şi picioarele pe fratele său S.G. provocându-i leziuni multiple interne şi externe ce au generat un şoc mixt traumatic şi hemoragic (ruptură de ficat, hemoperitoneu şi lamă de hematom subdural), ce au dus la deces.

 Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 2658/110/2012 la data de 08.05.2012.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpatul – fila 22,  martorii: B.D., C.D.M., S.A., L.I.D. şi N.N. (filele 41, 42, 69, 70,  71 dosar instanţă).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. LATURA PENALĂ

1. În fapt : 

La data de 11.04.2012, numita B.D. din Bacău, a sesizat organele de poliţie cu faptul că în aceeaşi zi numitul C.C. s-a prezentat la domiciliul său şi i-a comunicat că în locuinţa sa, se află decedat fratele său S.G. în vârstă de 4 ani care prezenta evidente leziuni de violenţă.

Din relaţia de căsătorie a foştilor soţi C.G. (în prezent decedat) şi C.F. au rezultat mai mulţi copii, printre care se numără şi inculpatul C.C. în vârstă de 32 ani.

După decesul soţului său survenit în urmă cu aproximativ 10-12 ani, numita C.F. a intrat în relaţie de concubinaj cu numitul S.V. (decedat în luna decembrie 2011), relaţie din care au rezultat doi copii, respectiv S.D., în vârstă de 6 ani şi victima S.G. în  vârstă de 3 ani şi 6 luni. În perioada concubinajului, S.V. şi C.F. au locuit împreună cu cei doi minori şi alţi copii ai lui S.V. rezultaţi dintr-o relaţie anterioară, în oraşul Buhuşi.

Inculpatul C.C. este căsătorit cu numita C.G., din căsătoria acestora rezultând trei copii, respectiv C.D.M. în vârstă de 10 ani (născut la 06.03.2002), C.R. în vârstă de 6 ani (născut la 3.08.2006) şi C.G. în vârstă de 3 ani şi 6 luni (născut la 07.09.2008).

În vara anului 2011 C.G. a părăsit domiciliul conjugal, iar cei trei copii minori au rămas în grija tatălui C.C., care nu are o sursă de venit permanentă, întreţinându-şi copiii din alocaţiile de sprijin acordate de stat, din cerşit şi nu în ultimul rând din valorificarea fierului vechi şi a diverselor bunuri găsite prin gunoaie şi resturi menajere.

Imobilul în care locuieşte inculpatul cu cei trei copii minori ai săi este situat în Bacău, fiind compus din două camere şi hol, este insalubru, are numai una din încăperi mobilată pentru locuit cu un pat tip recamier,  masă, o canapea şi un televizor, cu pardoseala din gresie.

Cea de-a doua încăpere nu este mobilată, are pardoseala din pământ iar sticla de la geamuri şi uşi lipseşte.

În perioada relaţiei de concubinaj cu S.V. mama inculpatului venea în vizită la locuinţa acestuia din Bacău, fiind însoţită şi de fiul cel mic S.G., ocazie cu care acesta din urmă i-a cunoscut şi pe cei trei copii ai inculpatului (nepoţii săi), respectiv D.M., R. şi G., cu care a avut o relaţie tensionată în sensul că aceştia îl loveau frecvent.

După decesul concubinului său, numita C.F. nu a mai fost tolerată de urmaşii defunctului să locuiască în imobilul din oraşul Buhuşi, fapt ce a determinat-o ca la începutul anului 2012 să locuiască o perioadă de timp în casa inculpatului, împreună cu cei doi copii ai săi.

Ulterior, C.F. a revenit în oraşul Buhuşi la vechea adresă a fostului ei concubin, după care la o dată necunoscută a plecat în mun. Iaşi la locuinţa părinţilor săi C.M. şi C.P., luând cu sine numai pe fiul cel mare S.D., iar pe fiul cel mic S.G. lăsându-l în grija copiilor fostului concubin.

În cursul lunii martie 2012, numitul S.G., unul din fiii defunctului S.V., l-a adus la domiciliul inculpatului pe minorul S.G., lăsându-l împotriva voinţei sale în grija acestuia.

Potrivit declaraţiilor martorului L.I.D. minorul S.G. s-ar fi aflat la locuinţa inculpatului încă din luna ianuarie 2012 (posibil din perioada când a fost vizitat de mama sa) şi era folosit de acesta la cerşit.

La momentul preluării minorul avea o stare fizică bună, prezentând potrivit declaraţiilor inculpatului, doar câteva excoriaţii la nivelul feţei.

În perioada ce a urmat, victima S.G. a locuit în casa inculpatului în condiţii precare de igienă, la limita de subzistenţă, dormind noaptea de unul singur în încăperea nemobilată a imobilului, având o relaţie tensionată cu copiii inculpatului, care l-au lovit de mai multe ori şi fiind folosit la cerşit.

Faptul că minorul S.G. a fost agresat fizic anterior zilei de 10.04.2012, este confirmat şi de raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză în conţinutul căruia se concluzionează că la examenul extern şi intern s-a constatat că victima prezenta leziuni de violenţă cu vechimi variabile, de la câteva zile, până la o săptămână - două (echimoze, hematoame epicraniene organizate fibros) şi cicatrici având vechimi mai mari.

Aceste leziuni nu au avut capacitate tanato-generatoare şi nu au avut rol în mecanismele fizio-patologice ce au generat decesul.

În dimineaţa zilei de 10.04.2012, inculpatul împreună cu copii săi D.M. şi G. s-au deplasat în oraş în zona barului P., pentru a „căuta în gunoaie”, timp în care victima S.G. a rămas la domiciliu împreună cu minorul R.. În jurul prânzului, inculpatul s-a întors la domiciliu găsindu-l pe fratele său G. în stare fizică bună şi la un moment dat fără motiv întemeiat, fiul său D.M. s-a supărat pe victimă pentru că „făcea în pat” şi l-a lovit de mai multe ori cu un cablu din pvc de culoare albă în zona pieptului. După ce s-a oprit din agresiune victima a fost lovită în continuare cu acelaşi cablu de inculpat în zona spatelui (în zona fundului conform declaraţiei martorului C.D.M.).

În după amiaza aceleiaşi zile, inculpatul s-a deplasat din nou în oraş pentru a căuta prin gunoaie diverse bunuri, de data aceasta fiind însoţit de fiul său D.M. şi fratele său S.G.. La containerele de gunoi din apropierea fostei Fabrici P., inculpatul şi copiii săi s-au întâlnit cu martorul L.I.D., zis „B.”, persoană pe care o cunoştea de mai mult timp şi care avea aceleaşi preocupări, respectiv „căutatul prin gunoaie”. Din acest loc martorul L.I.D. şi minorul C.D.M. au plecat mai departe la alte containere de gunoi, iar inculpatul şi fratele său S.G. au mers la Staţia P., unde cel din urmă trebuia să cerşească. Pe la orele 17.00, martorul L.I.D. şi martorul C.D.M. s-au reîntâlnit cu inculpatul şi fratele său S.G., la containerele cu gunoi amplasate în spatele Bisericii „Buna Vestire”. În acest loc martorii au asistat la o scenă în care inculpatul l-a bătut pe fratele său S.G. şi l-a strâns de gât, întrucât refuza să-i remită o bancnotă de 1 leu ce o primise de pomană de la o femeie ce trecea prin zonă. Inculpatul a încetat agresiunea asupra fratelui său din proprie iniţiativă, ameninţându-l cu expresia „las’ că mergi tu acasă şi-ţi arăt eu ţie”. După ce au mers şi la containerele cu gunoi de la „M.”, inculpatul împreună cu fiul său şi victima, s-au deplasat la domiciliu unde au ajuns după orele 18.30, înainte de a se însera. În timp ce se afla în camera locuibilă a imobilului, nemulţumit de faptul că fratele său nu câştigase nimic din cerşit, inculpatul şi-a pus în practică ameninţarea, luându-l la bătaie pe fratele său şi lovindu-l în mod repetat peste tot corpul şi în special cu „călcâiul şi pumnii în spate”. În urma loviturilor primite victima a căzut pe pardoseala încăperii în stare de inconştienţă şi a fost târât afară pe hol din acel loc de minorul C.D.M. care deranjat de faptul că acesta plângea, l-a lovit şi el cu un papuc „A.” peste faţă şi piept.

Cu ocazia efectuării acestei manevre, victima S.G. s-a lovit la cap şi a căzut pe hol, de unde a fost luat tot de minorul C.D.M. şi pus pe un pat.

În urma agresiunii exercitate de către inculpat, victima a intrat în stare de comă, iar când a fost pus pe pat, a început să „horcăie ca un om bătrân”, conform declaraţiei martorului C.D.M.. Speriat de situaţie, inculpatul a încercat să resusciteze victima, făcându-i respiraţie gură la gură şi lovind-o cu palmele peste faţă, dar eforturile sale au fost zadarnice.

Potrivit declaraţiei martorului C.D.M., inculpatul şi-a dat seama că fratele său a decedat întrucât acesta nu mai mişca, avea dinţii încleştaţi, iar când i-a pus mâna pe piept a constatat că inima nu-i mai bate.

Reacţia inculpatului faţă de situaţia gravă în care se afla fratele său, zbătându-se între viaţă şi moarte, a fost una nefirească şi inumană în acelaşi timp, acesta mutându-i trupul în camera nelocuită, punându-l într-un colţ pe jos, după care a urmărit liniştit emisiunea la televizor, şi în final a dormit până dimineaţa fără grijă.

A doua zi inculpatul a avut acelaşi comportament anormal, în sensul că în loc să sesizeze autorităţile despre cele întâmplate, s-a deplasat mai întâi la factorul poştal din cartier pentru a încasa alocaţia copiilor, apoi a revenit la domiciliul, iar pe la orele 11.30, s-a deplasat la martora B.D. din Bacău, căreia i-a povestit ce s-a întâmplat, fără să-i solicite sprijinul. Aceasta din urmă din proprie iniţiativă a sesizat prin 112 organele de poliţie despre faptul că minorul S.G. se află decedat în locuinţa inculpatului .

În primele declaraţii inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, afirmând că autorii faptei ar fi copiii săi D.M. şi R. care în ziua de 10.04.2012, l-ar fi lovit de mai multe ori pe fratele lui, S.G..

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul şi-a menţinut în mare declaraţiile anterioare, dar a precizat că în seara zilei de 10.04.2012, în jurul orelor 19.00, când era la domiciliu în camera mobilată, fără un motiv serios, l-a lovit de mai multe ori pe fratele său cu piciorul şi palmele în zona spatelui, iar în urma loviturilor primite fratele său a făcut „hâc” şi a murit. După ce a căzut pe pardoseală victima a fost târâtă afară pe hol de copiii săi, aceştia lovindu-l şi ei la rândul lor pe G. peste piept şi un cablu de culoare albă, după care inculpatul i-a mutat corpul în camera nemobilată, unde l-a lăsat până dimineaţă.

Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea numitului S.G. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic generat de un politraumatism cu ruptură de ficat şi hemoperitoneu, lamă de hematom subdural şi multiple contuzii corporale pe suprafeţe întinse. Majoritatea leziunilor de violenţă care au avut impact direct în tanatogeneza şi au generat şocul mixt ce a dus la deces s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Prin acelaşi act medical la examenul extern şi intern s-au mai evidenţiat leziuni de violenţă cu vechimi variabile de la câteva zile până la o săptămână, două, şi cicatrici având vechimi mai mari, leziuni ce nu au avut rol în mecanismele fiziopatologice ce au generat decesul.

S-a stabilit de asemenea că leziunile de violenţă constatate pe corpul victimei, au o vechime de circa 24-36 de ore, iar decesul datează de circa 16-24 ore.

Iniţial în declaraţia de făptuitor inculpatul a afirmat că în ziua de 10.04.2012 în jurul orelor 18.00, când s-a întors la domiciliu din oraş, fiul cel mic G. i-a spus că fratele său S.G. a fost bătut de ceilalţi doi copii ai săi D.M. şi R., constatând personal că victima era întinsă pe pat, avea maxilarele încleştate şi nu mai vorbea. L-a resuscitat, fratele său şi-a revenit şi a adormit, după care pe la orele 23.30 a fost trezit de fiul său, G. care i-a spus că D.M. şi R. l-au lovit din nou pe G.. L-a verificat pe fratele său constatând că acesta dormea şi respira normal, iar dimineaţă l-a găsit decedat.

În declaraţia de învinuit şi inculpat C.C. a relatat alte împrejurări legate de decesul fratelui său, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut că şi el l-a agresat pe S.G., în urma loviturilor pe care i le-a aplicat, acesta decedând.

Conform raportului medico-legal majoritatea leziunilor de violenţă care au avut impact direct în tanatogeneză şi au generat şocul mixt ce au dus la decesul victimei S.G., s-a produs prin loviri repetate cu corpuri dure.

Din probatoriul administrat rezultă că începând cu data de 10.04.2012, la orele prânzului, victima a fost lovită de mai multe ori de inculpat în timp ce se afla la domiciliu cu un cablu de culoare albă peste spate, apoi tot de inculpat cu pumnii pe la orele 17.00, când se afla în oraş în apropierea Bisericii şi în jurul orelor 19.00, când se afla la domiciliu cu picioarele şi pumnii peste tot corpul.

Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto; acte stare civilă victimă; proces-verbal examinare cadavru cu planşe foto; raport de constatare medico-legal; planşe foto minori, inculpat; declaraţiile martorilor C.D.M., C.R., L.I.D., B.D., N.N., S.A.; declaraţiile inculpatului C.C., respectiv, probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti când au fost audiaţi: inculpatul – fila 22,  martorii: B.D., C.D.M., S.A., L.I.D. şi N.N. (filele 41, 42, 69, 70, 71 dosar instanţă).

Inculpatul, în scurta sa declaraţie a arătat că nu recunoaşte săvârşirea faptei, cu ocazia primei declaraţii luate la data de 07.06.2012, iar în ultimul cuvânt, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală doar de dragul de a beneficia de reducerea pedepsei: „Nu-i adevărat că l-am bătut pe băiat, da ca să-mi reduceţi pedeapsa, să-mi daţi mai puţin, da recunosc”. Drept urmare, instanţa va respinge solicitarea inculpatului C.C. de aplicare a dispoziţiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

Instanţa de judecată, la acelaşi termen a amânat pronunţarea asupra solicitării de aplicare a procedurii simplificate, odată cu fondul cauzei. 

Având în vedere dispoziţiile aceluiaşi art. 320 ind. 1 Cod procedură penală care în alin. 7 arată că „Dispoziţiile alin. 1 - 6 nu se aplică  în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă”. Având în vedere că în realitate inculpatul nu recunoaşte că ar fi exercitat acte de violenţe asupra fratelui său S.G., ba, mai mult, că i-ar fi acordat şi primul ajutor şi aplicarea procedurii „gură la gură”, şi numai pentru efectul unei exprimări formale, de recunoaştere pentru a beneficia de reducerea pedepsei, instanţa nu poate admite o astfel de cerere care nu corespunde realităţii dosarului, şi a manifestării de voinţe sincere a inculpatului. Drept urmare, instanţa va respinge solicitarea inculpatului C.C. de aplicare a dispoziţiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

De asemenea, inculpatul se apără arătând că nu el a fost cel care i-a aplicat loviturile cu cablul, că cei doi copii minori care locuiau împreună l-au bătut pe micuţ. Această susţinere concordă şi cu declaraţiile minorilor C.D.M. şi C.R. (filele 39-47 dosar urmăririi penale şi 42 dosar instanţă), însă nu pot fi luate în considerare, fiindcă numărul leziunilor, puterea şi intensitatea cu care au fost aplicate asupra corpului victimei, nu au putut fi produse de alţi doi copii minori. În acest sens, examinarea efectuată cu ocazia necropsiei arată că pe corpul victimei s-au identificat: deprimare parietal drept 4,5/1 cm; unghi extern ochi stâng cicatrice sidefie de 3,5/2 cm cu excoriaţie centrală roşietică 0,6/0,5 cm; palpebral inferior drept echimoza violacee; unghi drept OD cicatrice sidefie 6/1,5 cm; menton stâng echimoză violacee de 1/0,5 cm; cervical stâng inferior echimoză violacee de 1/0,5 cm; umăr, braţ drept extern, cot drept, antebraţ drept multiple echimoze violacei, tumefacţii multe confluate cca. 80% suprafaţa descrisă; MCF dorsal drept 2 şi 3 tumefacţie şi echimoză violacee max. 3/1 cm; umăr stâng superior, braţ stâng extern şi antebraţ stâng extern mai multe echimoze violacei max 3/2 cm; torace anterior subclavicular bilateral, epigastru, flanc şi fosa iliaca stângă exhimoze multiple întinse violacei (60%) suprafaţa descrisă. La nivel toracal se delimitează aspect roşu violaceu - semicurb - alăturat max 9,5/1,8 cm şi min. 5,5/1,5 cm; toracic extern stâng tumefacţie şi echimoză violacee întinsă până la 3 cm de coloană 16/11 cm; dorsal inferior tumefacţie şi echimoză violacee de 3/1 cm; lombar extern şi posterior drept tumefacţie şi echimoza violacee de 8/10 cm; coapsa dreaptă 1/3 superioară şi medie extern dungi echimotice albăstrui oblice, cu centrul clar 6/1,5 cm, idem 1/3 medie anterior şi genunchi drept extern; ambii genunchi anterior echimoze violacei max. 2,5/1,5 cm.

Pe de altă parte, inculpatul este culpabil şi de lipsă de diligenţă, de faptul că nu a întreprins nici o măsură pentru a asigura copilului îngrijiri medicale, nu a anunţat Serviciul de Ambulanţă şi l-a lăsat abandonat în camera alăturată.

2. În drept fapta inculpatului C.C. care în după-amiaza zilei de 10.04.2012, mai întâi pe la orele prânzului, apoi pe la orele 17.00, după care în jurul orelor 19.00, în timp ce se afla la domiciliul său din Bacău, a lovit în mod repetat cu un cablu, pumnii şi picioarele pe fratele său S.G. provocându-i leziuni multiple interne şi externe ce au generat un şoc mixt traumatic şi hemoragic (ruptură de ficat, hemoperitoneu şi lamă de hematom subdural), ce au dus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. 1 lit. c Cod penal.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.

Privitor la persoana şi conduita inculpatului se reţine că este necăsătorit,  are trei copii minori, este neşcolarizat, stagiul militar nesatisfăcut, nu are ocupaţie, nu are antecedente penale, nu a recunoscut fapta.

Art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c” se interzic de drept  în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate  de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. În consecinţă, inculpatului i se vor interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a teza a II-a” şi lit. „b” Cod penal, potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal. 

Faţă de faptul că nu a mai avut până în prezent conflict cu legea penală, că nu are, deci, antecedente penale, instanţa consideră că poate beneficia de această împrejurare favorabilă cu titlu de circumstanţă atenuantă judiciară, aşa cum este ea prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal. Urmare a reţinerii acesteia, instanţa va aplica o pedeapsă sub limita minimă specială prevăzută de art. 174-175 Cod penal respectând astfel dispoziţiile art. 76 alin. 2 Cod penal.

În privinţa stării de arest preventiv, în baza art. 350 Cod procedură penală urmează a fi menţinută această arestare preventivă, întrucât sub aspectul legalităţii, analizând dosarul cauzei, instanţa constată că luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpat  s-a luat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condiţiilor de fond cât şi sub aspectul condiţiilor de procedură şi întinderii în timp a măsurii.

Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 12.04.2012 a Tribunalului Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se  revocarea ei, şi că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a  acestuia  nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 149 ind. 1, 143 şi 148  lit. f Cod procedură penală pentru următoarele considerente:

Pentru luarea şi menţinerea  măsurii arestării preventive  a arestării  este necesar să subziste cumulativ probe  şi indicii temeinice  că C.C. este prezumtivul autor, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, aşa cum  prevăd dispoziţiile art. 143 Cod procedură penală şi, de asemenea  să existe  probe din care să rezulte una din  condiţiile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.

Art. 148 Cod procedură penală „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri:….f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe să lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”

Art. 143 Cod procedură penală „Măsura reţinerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală faţă de învinuit sau inculpat numai după ascultare acestuia în prezenţa apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală”.

Art. 68 indice 1 Cod procedură penală: „Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care  efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta”.

Cu privire la prima condiţie, Tribunalul reţine că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „indicii temeinice că a săvârşit  o faptă  prevăzută de legea  penală (art. 143 alin. 1 Cod procedură penală), care să nască presupunerea rezonabilă că acest inculpat ar fi comis fapte de natură penală. Astfel, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto; actele stare civilă victimă; proces-verbal examinare cadavru cu planşe foto; raport de constatare medico-legal; planşe foto minori, inculpat; declaraţiile martorilor C.D.M., C.R., L.I.D., B.D., N.N., S.A.; declaraţiile inculpatului C.C..

Potrivit art. 136 alin. 8 Cod procedură penală la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată e face ţinându-se seama de  scopul acesteia, de  gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura”.

Infracţiunea pentru care inculpatul C.C. este cercetat este omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c Cod penal. Aceasta este sancţionată de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 de ani.

În privinţa celei de-a doua condiţii cerută de dispoziţiile art. 148 lit. f, apreciem că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea  publică, datorită modului în care a fost săvârşită infracţiunea.

Faţă de probatoriul administrat in cauză până la acest moment procesual, că temeiurile de care s-a ţinut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, faţă de natura şi gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanţa socială deosebită a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar şi morale, de natură să insufle temere şi repulsie în rândul opiniei publice.

 În ceea ce priveşte durata stării de arest preventiv a inculpatului, instanţa apreciază ca aceasta nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil in sensul dispoziţiilor art. 5 alin. 3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Aşa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraţilor pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită (a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth c. Austriei din 12 decembrie 1991).

Inculpatul  beneficiază în continuare  de prezumţia de nevinovăţie, până la  exercitarea  tuturor  căilor de atac.

Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanţa apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menţinută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa şi în continuare privarea de libertate.

Conform dispoziţiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenţia europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituţia României, este permisă restrângerea libertăţii persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana faţă de care s-a luat această măsură extremă, a săvârşit o infracţiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul pana la soluţionarea definitiva a cauzei

Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că sub influenţa băuturilor alcoolice, ar fi capabil de comiterea de fapte cu violenţă, că el aflat în stare de libertate,  este o persoană violentă, în special sub influenţa băuturilor alcoolice, existând posibilitatea să se întâlnească cu martorii, consătenii lor, care au fost audiaţi de organele de urmărire penală, precum şi rezonanţa socială a faptei comisă, instanţa va menţine starea de arest a inculpatului.

La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului,  instanţa are în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relaţiilor sociale lezate (integritatea vieţii şi sănătăţii), rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acţiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârşită fapta, prin colaborarea lor. Toate aceste aspecte, coroborate, conduc la concluzia ca se impune menţinerea in stare de arest preventiv a acestuia pentru a asigura ordinea publică şi securitatea cetăţenilor.

Astfel, potrivit art. 88 Cod penal se va computa din pedeapsa de executat, ceea ce a executat deja prin reţinere şi arest preventiv de la 11.04.2012 la zi.

II. LATURA CIVILĂ

Având în  vedere că nici pe parcursul urmăririi penale, nici la instanţa de judecată nu s-au înregistrat cereri de constituire ca părţi civile în cauză, urmează să luăm act de această situaţie.

În temeiul art. 109 Cod procedură penală se va dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, şi a necropsiei, aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, înregistrate la nr. 15/10.05.2012.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.C., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Vom constata că inculpatul a avut apărător desemnat din oficiu.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 1200 lei către stat cu tilu de cheltuili judiciare, sumă în care se vor include şi cheltuielile judiciare de 800 lei RON efectuate pe parcursul urmăririi penale.

Instanşa va respinge solicitarea inculpatului C.C. de aplicare a dispoziţiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen. şi în consecinţă:

În temeiul  art. 174-175 alin.1 lit. c C.pen. cu art. 74 lit. a C.pen. şi art. 76 alin.2  C.pen. , pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”, condamnă pe inculpatul  C.C., la pedeapsa de 12 (doisprezece) de ani închisoare  şi  6 (şase)  ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului  C.C.,  pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. menţine starea de arest.

În temeiul art. 88 C.pen. compută din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reţinere şi arest preventive începând cu data de 11.04.2012 la zi.

  În temeiul art.14, 346 C.pr.pen. art.1357 C.civ., ia act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În temeiul art.109 C.pr.pen. dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, şi a necropsiei, aflate şi înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău la nr. 15/8.05.2012.

  În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.C., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata  sumei de 1200 lei către stat cu tilu de cheltuili judiciare, sumă în care s-a inclus şi cheltuielile judiciare de 800 lei RON efectuate pe parcursul urmăririi penale, precum şi onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu la instnaţa de judecată.

Domenii speta

Spete similare