Drept de preemţiune asupra bunului urmărit. Cerinţe pentru a prelua bunul scos la licitaţie

Decizie 113/2011 din 17.01.2012


Drept de preemţiune asupra bunului urmărit. Cerinţe pentru a prelua bunul scos la licitaţie.

 Potrivit art. 510 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare potrivit dispoziţiilor art. 509 din Codul de procedură civilă, respectiv persoana care, după trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, a oferit preţul cel mai mare.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 113/R/24 februarie 2011

Prin sentinţa civilă nr. 4914 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost respinsă excepţia tardivităţii invocată de intimata OM România SA.

S-a respins excepţia lipsei de interes a contestatoarei de a solicita anularea parţială a procesului-verbal de licitaţie invocată de intimata OM România SA.

S-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea ICV în contradictoriu cu intimaţii BEJ MM, OM România IFN SA şi TG şi a fost anulat parţial procesul-verbal de licitaţie imobiliară încheiat la data de 22.03.2010 în dosar execuţional nr. 555/ex/2009 al BEJ MM privitor la refuzul executorului judecătoresc de a adjudeca imobilul şi la menţiunea potrivit căreia se va stabili o nouă dată de licitaţie.

S-a constatat calitatea contestatoarei de adjudecatar al imobilului situat în localitatea Bistriţa, ……. şi a fost obligat executorul judecătoresc la continuarea executării silite.

 Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata OM Romania IFN SA.

 Tribunalul, examinând în baza  prev. art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nic un motiv de casare sau de modificare a hotărârii, având in vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond a stabilit, pe baza probelor administrate, o corectă stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispoziţiilor legale incidente in materie, pronunţând o soluţie legala atât cu privire la excepţiile tardivităţii si a lipsei de interes, cat si referitor la fondul cauzei, nici unul din motivele de recurs nefiind întemeiate.

 Privitor la excepţia tardivităţii precizării contestaţiei la executare, instanţa de fond a apreciat corect ca aceasta nu este întemeiata, deoarece contestaţia la executare a fost introdusa la data de 23.03.2010, în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestatoarea invocând nelegalitatea refuzului executorului judecătoresc de a adjudeca imobilul în favoarea contestatoarei. Cu toate că nu s-a solicitat prin contestaţie în mod expres anularea parţială a procesului-verbal de licitaţie, această solicitare expresă fiind menţionată doar în concluziile scrise depuse la data de 13.08.2010, este evident că contestaţie la executare vizează refuzul executorului de a recunoaşte calitatea de adjudecatar a contestatoarei şi nelegalitatea parţială a licitaţiei din data de 22.03.2010, act de executare care s-a materializat prin procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 22.03.2010. Astfel, precizarea contestaţiei la executare nu poate fi considerată o nouă contestaţie la executare, distinctă de cea iniţială, ci, dimpotrivă, reprezintă un tot unitar, astfel că termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menţionat anterior a fost respectat prin raportare la data depunerii contestaţiei la executare – 23.03.2010. Nu este vorba însă de o modificare de acţiune, aşa cum a reţinut prima instanţă.

Referitor la excepţia lipsei de interes a contestatoarei de a solicita anularea procesului-verbal de licitaţie din data de 22.03.2010 s-a reţinut întemeiat  că, potrivit art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite şi a actelor de executare pot face contestaţie cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, contestatoarea invocând, prin contestaţia la executare, faptul că, deşi a oferit preţul cel mai mare în urma mai multor strigări succesive, executorul judecătoresc a refuzat să-i constate calitatea de adjudecatar, fiindu-i vătămate astfel interesele prin acest refuz.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare, tribunalul retine că, potrivit art. 510 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare potrivit dispoziţiilor art. 509 din Codul de procedură civilă, respectiv persoana care, după trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, a oferit preţul cel mai mare.

Din procesul-verbal încheiat la data de 22.03.2010 în dosarul execuţional nr. 555/ex/2009, rezultă faptul că singurii licitatori au fost contestatoarea ICV şi numita BC, iar la a şaptea strigare contestatoarea a oferit preţul de 71.000 lei, iar licitatorul BC s-a retras. Se mai consemnează de executorul judecătoresc faptul că, după trei strigări succesive care au permis opţiuni şi supralicitări, conform art. 509 Cod pr. civ., cel mai mare preţ oferit a fost suma de 71.000 lei. Astfel, în baza art. 510 alin.1 rap. la art. 509 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc avea obligaţia de a constata calitatea de adjudecatar a contestatoarei şi a proceda la continuarea executării silite, refuzul de a constata calitatea contestatoarei de adjudecatar fiind nelegal. Intervenţia ulterioară a creditorului urmăritor, care s-a opus adjudecării imobilului de către contestatoare motivat de faptul că preţul oferit este neîndestulător şi nu corespunde cu valoarea reală a imobilului, exprimându-şi dorinţa de a prelua imobilul în contul creanţei, nu justifică refuzul de a recunoaşte calitatea contestatoarei de adjudecatar, acest refuz pentru motivele menţionate neavând niciun suport legal.

Recurenta OM Romania IFN SA a invocat dispoziţiile art. 510 alin 1 teza finală din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la preţ egal, va fi preferat cel care are un drept de preemţiune asupra bunului urmărit, însă pentru a se face aplicarea acestor dispoziţii legale, ar fi fost necesar ca intimata creditoare să fi participat la licitaţie, ceea ce nu s-a întâmplat, aşa cum rezultă din procesul-verbal de licitaţie atacat, şi să fi oferit un preţ egal cu cel oferit de contestatoare anterior epuizării celor trei strigări succesive prevăzute de art. 509 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Intimata nu a participat la licitaţie şi nu a oferit un preţ egal cu cel oferit de contestatoare, pentru a avea posibilitatea de a invoca dreptul de preemţiune, şi, nici nu a indicat la data la care a avut loc licitaţia preţul pe care înţelege să-l ofere pentru cumpărarea imobilului.

In ceea ce priveşte preţul de 71.000 lei oferit de contestatoare este real ca reprezintă un preţ mult mai mic decât valoarea la care a fost evaluat imobilul, însă au fost respectate dispoziţiile art. 509 alin 5 din Codul de procedură civilă.

Pertinent a reţinut instanţa de fond ca este neîntemeiată susţinerea recurentei OM Romania IFN SA potrivit căreia contestatoarea nu poate dobândi calitatea de adjudecatar atâta vreme cât nu a achitat preţul imobilului, întrucât, potrivit art. 510 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare potrivit art. 509, iar potrivit art. 512 alin 1 din Codul de procedură civilă, adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de 30 de zile de la data vânzării. Contestatoarea nu avea posibilitatea şi nici obligaţia de a depune preţul în termen de 30 de zile de la data licitaţiei, prin procesul-verbal de licitaţie încheiat la data de 22.03.2010 nefiindu-i recunoscută calitatea de adjudecatar.