Viol. Recidivă postexecutorie

Viol. Recidivă postexecutorie.

Din analiza situaţiei inculpatului rezultă că toate aceste fapte penale au fost comise ulterior împlinirii restului de pedeapsă de 1921 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, termen ce s-a împlinit la 9.12.2005. În consecinţă, toate aceste infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile recidivei postexecutorii.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 38/F/31 martie 2011, nepublicată)

Prin Rechizitoriul nr. 216/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului  SC pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev.de art.197 alin.1,2 lit.”b” şi alin.3 teza I-a Cod penal , cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal; viol prev.de art.197 alin.1 şi 2 lit.”b” Cod penal cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal; tentativă la infracţiunea de viol, prev.de art. 20 Cod penal rap.la art. 197 alin.1 , 2 lit.”b” şi alin.3 teza I-a  Cod pena, cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 204 Cod penal şi 2 infracţiuni de corupţie sexuală prev.de art. 202 alin.1 şi 2 Cod penal cu aplic.art. 33 lit.”a” Cod penal, toate infracţiunile cu aplic.art. 37 lit.”a” Cod penal şi art. 33 lit.”a” Cod penal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în sarcina acestuia următoarele:

Prin sentinţa penală nr .878/1992 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr.5637/1992 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de incest, viol şi corupţie sexuală, fapte comise în dauna fiicelor sale minore GMC şi MD, în perioada 1989-1992. Cel în cauză a executat pedeapsa aplicată în perioada 27 august 1992-23 mai 2000, când a fost liberat condiţionat, cu un rest de pedeapsă de 1921 zile închisoare.

Ulterior liberării sale inculpatul s-a căsătorit cu numita SM, al cărei soţ decedase şi care avea, din prima căsătorie, 5 copii, printre care se numără şi părţile vătămate B (în prezent M) RM, BVF şi BFI.

Din această căsătorie au rezultat minorii SMF, născut în anul 2003, SCD, născută în anul 2004, SAC, născut în anul 1008 şi o altă minoră, născută în luna octombrie 2010.

Inculpatul consuma în mod frecvent şi excesiv băuturi alcoolice, iar pe acest fond a instituit un regim de teroare în familie, provocând frecvente scandaluri în cursul cărora îşi insulta soţia şi copiii, îi ameninţa cu moartea şi cu acte de violenţă, devenind adesea violent fizic, agresându-şi în mod repetat soţia dar şi pe copiii minori ai acesteia rezultaţi din prima căsătorie. Din cauza „tratamentului” inuman la care a fost supus, minorul BBS a părăsit locuinţa părintească, plecând ulterior la muncă în Spania.

După plecarea minorului din gospodăria sa, inculpatul a continuat să se manifeste agresiv, în limbaj dar şi fizic, atât în raport cu soţia sa SM, cât şi cu minorele BRM şi BVF, cu care se comporta excesiv de sever, vorbindu-le dur şi insultător, controlându-le foarte strict programul, interzicându-le participarea la activităţile distractive specifice vârstei şi aplicându-le corecţii fizice când acestea se abăteau de la dispoziţiile sale (de ex. când întârziau în sat peste ora stabilită sau când refuzau să-l însoţească pe inculpat).

În final, inculpatul a început să întreţină relaţii sexuale cu minora BRM, iar după ce aceasta, nemaisuportând regimul la care era supusă, a plecat din casa părintească, mutându-se la bunicii materni, inculpatul a procedat în aceeaşi manieră şi în raport cu minora BVF.

1. În concret, în iarna 2004/2005, în preajma sărbătorilor, după ce minora BRM a împlinit 14 ani, pe fondul consumului de alcool, profitând de lipsa soţiei sale de la domiciliu,  inculpatul a întreţinut reporturi sexuale cu aceasta, contrar voinţei sale. Culcată în patul alăturat, minora BVF a sesizat că inculpatul s-a dus în patul surorii sale, pe care a dezbrăcat-o şi cu care a întreţinut relaţii sexuale cu toate că aceasta s-a opus şi a plâns continuu.

Ulterior, inculpatul i-a solicitat minorei să nu divulge nimănui cele întâmplate şi dat fiind ascendentul pe care îl avea cel în cauză asupra minorei aceasta s-a conformat.

După aproximativ două săptămâni, inculpatul i-a solicitat minorei să îl însoţească la locuinţa socrilor săi, respectiv bunicii victimei, loc în care în fânarul locuinţei inculpatul a întreţinut din nou relaţii sexuale cu minora, contrar voinţei acesteia.

În condiţii similare, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu minora de aproximativ 10 ori, în cursul anului 2005, de cele mai multe ori aceste relaţii consumându-se în locuinţă, pe timp de noapte, în prezenţa celorlalţi minori şi uneori chiar în prezenţa mamei părţii vătămate.

Ca urmare a acestor relaţii intime minora a rămas însărcinată, împrejurare pe care aceasta a adus-o la cunoştinţa inculpatului. În consecinţă, sub pretextul că merge la naşa de botez a copiilor rezultaţi din căsătoria cu SM, inculpatul a luat-o pe partea vătămată minoră cu el, la Vatra Dornei, unde a suportat costurile cu efectuarea unei întreruperi de sarcină. Inculpatul i-a solicitat apoi minorei să nu spună nimănui despre cele întâmplate zicându-i că „are o problemă mai veche şi dacă s-ar auzi despre cele întâmplate… l-ar închide”.

În cursul aceluiaşi an 2005, în vremea în care să făcea fânul, inculpatul i-a solicitat minorei să-l însoţească la domiciliul  părinţilor inculpatului, să îl ajute la fân. Presupunând că inculpatul intenţionează să întreţină din nou, raporturi sexuale cu ea, partea vătămată a refuzat, motiv pentru care inculpatul, după ce a ameninţat-o cu moartea, a bătut-o cu o curea militară. Din această cauză minora a părăsit casa părintească, locuind timp de 4 ani la bunicii materni, după care s-a căsătorit şi s-a mutat în judeţul Sălaj.

2. După plecarea părţii vătămate BRM la bunicii săi, începând cu anul 2008, inculpatul a procedat în aceeaşi manieră cu minora BVF.

În iarna anului 2008/2009, profitând de lipsa soţiei sale de la domiciliu, într-o noapte, inculpatul a mers la patul minorei, unde se mai afla şi minora BLI în vârstă de 10 ani, ocazie cu care acesta a întreţinut un raport intim cu fiica sa vitregă, contrar voinţei acesteia. Iniţial, partea vătămată a manifestat opoziţie şi a început să plângă, motiv pentru care minora LI s-a şi trezit însă inculpatul i-a cerut acesteia imperativ să se întoarcă cu faţa la perete şi să se culce. Ca urmare, minora a fost martoră la consumarea raportului sexual dintre inculpat şi sora sa.

Cu toate că inculpatul nu a folosit violenţe sau ameninţări la adresa părţii vătămate minore, care împlinise vârsta de 15 ani, posibilităţile acesteia de a se opune erau diminuate de teama ce o nutrea partea vătămată faţă de inculpat, care se manifesta violent în familie (îi agresase pe fraţii părţii vătămate în mod frecvent, o bătuse pe aceasta anterior şi o lovea adesea pe mama sa). Aşa se explică faptul că, deşi opoziţia manifestată de partea vătămată nu a fost una formală, aceasta nu a avut o intensitate deosebită.

Ulterior, în condiţii similare, inculpatul a întreţinut relaţii intime pe parcursul anului 2009 (potrivit relatărilor părţii vătămate aceste raporturi sexuale aveau loc aproape săptămânal, sâmbătă noaptea, când inculpatul venea de la muncă f-21 dos. instanţă) cu partea vătămată minoră. Numeroase dintre aceste relaţii sexuale s-au consumat în prezenţa minorilor BLI şi SCD.

Ca urmare a relaţiilor intime întreţinute de inculpat cu partea vătămată minoră, în cursul lunii decembrie 2009 aceasta din urmă a rămas însărcinată. Realizând ce se întâmplase minora i-a relatat această împrejurare inculpatului, motiv pentru care acesta i-a dat părţii vătămate suma de 100 lei şi i-a solicitat să întrerupă cursul sarcinii. Dând curs solicitării, minora s-a deplasat la Spitalul Orăşenesc Năsăud unde i-a fost provocat avortul.

Şa câtva timp după acest moment, inculpatul a bătut-o foarte rău de minoră motiv pentru care aceasta a luat legătura telefonic cu sora sa mai mare, RM, căreia i s-a plâns în legătură cu felul în care era tratată de inculpat. În urma acestei convorbiri telefonice, MRM a venit şi a luat-o pe sora sa mai mică, ducând-o la socrii săi, în judeţul Sălaj, unde a găzduit-o timp de 2 săptămâni. În acest interval de timp, partea vătămată BVF i-a relatat surorii sale experienţa traumatizantă trăită în casa părintească (violurile, avortul etc) ocazie cu care aceasta din urmă i s-a confesat, relatându-i la rândul său, că trăise aceeaşi experienţă înainte de a se muta la bunici.

3. În toamna anului 2009, pe fondul consumului de alcool, profitând de lipsa soţiei sale şi a minorei BVF (care se afla la Năsăud, în vederea rezolvării unor probleme) pe timpul nopţii, inculpatul s-a deplasat la patul în care dormea minora BLI, în vârstă de 11 ani, şi fratele său mai mic, A, ocazie cu care a încercat să o dezbrace pe minoră, în intenţia de a întreţine relaţii intime cu aceasta. Minora s-a opus, împingându-l pe inculpat, iar la insistenţele acestuia l-a luat în braţe pe fratele său în vârstă de 1 an, iar ca urmare a acestui fapt inculpatul a renunţat la intenţia sa.

Ulterior acestui moment, în primăvara anului 2010, inculpatul a provocat scandal, pe fondul stării de ebrietate în care se afla, agresând-o pe soţia sa şi pe minora BVF. Ca urmare acestea au fugit de la domiciliu şi s-au refugiat la socrii inculpatului, care locuiesc în apropiere, unde şi-au petrecut toată noaptea.

În cursul nopţii, inculpatul s-a deplasat la patul minorei BLI unde a încercat să o dezbrace pe aceasta. Partea vătămată s-a opus energic astfel încât, în cele din urmă, inculpatul a renunţat la ideea de a întreţine relaţii intime cu aceasta.

Cu ocazia nunţii surorii sale BRM, partea vătămată BLI a relatat acesteia despre încercările inculpatului de a întreţine relaţii intime cu ea, prilej cu care, surorile mai mari ale acesteia i s-au confesat, arătând că fuseseră la rândul lor, victimele inculpatului.

Faptele inculpatului, descrise la primul punct, de a întreţine, în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, relaţii sexuale cu fiica sa vitregă, aflată în întreţinerea sa, BRM, începând de când aceasta împlinise vârsta de 14 ani, profitând de vârsta fragedă a acesteia, de starea ei psihică şi prin constrângere, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de viol,  prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.”b” şi alin.3 teza I-a Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Faptele inculpatului descrise la cel de-al doilea punct, de a întreţine, în mod repetat şi în baza unei unice rezoluţii infracţionale  raporturi sexuale normale cu fiica sa vitregă BVF, aflată în întreţinerea sa, după ce  aceasta împlinise vârsta de 15 ani, profitând de vârsta fragedă a minorei, de starea psihică a acesteia şi prin constrângere morală, constituie infracţiunea de viol, prev.de art.197 alin.1 şi alin.2 lit.”b” Cod penal, cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal.

Pe de altă parte, faptele inculpatului, care în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi în mod repetat, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu fiica sa vitregă BLI, în vârstă de 11 ani, aflată în întreţinerea sa, raporturi ce nu s-au consumat datorită opoziţiei minorei, întrunesc elementele tentativei la infracţiunea de viol, prev.de art.20 Cod penal rap.la art. 197 alin.1,2 lit.”b” şi alin.3 teua I-a Cod penal, cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal.

În fine, faptele inculpatului de a comite infracţiunile de viol, descrise anterior în prezenţa minorilor BLI şi SCD, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de corupţie sexuală, prev.de art. 202 alin.1 şi 2 Cod penal, comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev.de art.33 lit.”a” Cod penal.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut obiectiv săvârşirea faptelor de viol, cu mici nuanţe, susţinând însă că raporturile sexuale s-au consumat cu acordul minorelor BRM şi BVF.

Pe de altă parte, inculpatul a negat comiterea tentativei la infracţiunea de viol comisă în dauna minorei BLI şi a susţinut că, în timpul raporturilor sexuale întreţinute cu fetele sale vitrege mai mari, ceilalţi minori dormeau, astfel încât nu puteau realiza ce se întâmplă în casă.

Susţinerile inculpatului sunt infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv de declaraţiile constante ale  părţilor vătămate – depoziţii menţinute cu ocazia confruntărilor efectuate în cursul urmăririi penale dar şi cu prilejul audierii acestora în faza cercetării judecătoreşti, precum şi de declaraţiile martorilor. Chiar dacă depoziţiile acestora sunt probe indirecte în raport de  infracţiunile de viol reţinute în sarcina inculpatului, acestea se coroborează atât între ele cât şi cu declaraţiile celor trei părţi vătămate.

Pe de altă parte, din declaraţia soţiei inculpatului, rezultă că, în discuţiile pe care le-a purtat cu acesta în momentele când inculpatul se afla sub influenţa alcoolului, cel în cauză a recunoscut faptul că întreţinuse relaţii intime cu minorele RM şi VF şi că, în urma acestor relaţii părţile vătămate rămăseseră însărcinate, negând faptele sale doar când era treaz.

Minorii SCD şi SMF, chiar dacă au refuzat să depună mărturie împotriva tatălui lor, în instanţă, în faza de urmărire penală au arătat că au fost martorii relaţiilor intime întreţinute de inculpat cu minora VF.

Probele cauzei relevă fără putinţă de tăgadă regimul de teroare instituit de inculpat în familie, astfel încât este evident faptul că părţile vătămate au „acceptat” întreţinerea  relaţiilor intime pe fondul fricii ce le-o inspira inculpatul, posibilele reacţii de apărare ale acestora fiind practic anihilate de teamă.

De altfel, chiar dacă a susţinut că  relaţiile intime s-au consumat cu acordul părţilor vătămate, inculpatul nu a menţionat niciun moment că ar fi cerut acceptul acestora în vederea întreţinerii raporturilor sexuale.

În fapt, şi în baza experienţei ilicite dobândite cu ocazia condamnării anterioare, inculpatul a realizat că „acceptul” minorelor nu este unul valid, dată fiind vârsta acestora, şi că, în consecinţă, acţiunile sale contravin legii. Acesta este motivul pentru care, în discuţiile purtate cu partea vătămată RM, după ce aceasta a rămas însărcinată, inculpatul i-a solicitat celei în cauză să nu relateze nimănui despre cele întâmplate, spunându-i că „are o problemă mai veche şi dacă s-ar auzi despre cele întâmplate…, l-ar închide”.

În fine, apărările inculpatului mult lipsite şi de suport logic, fiind greu de acceptat faptul că, în ciuda tratamentului dur aplicat membrilor de familie, minorele RM şi VF, de 14 şi respectiv 15 ani, au înţeles să îşi înceapă viaţa sexuală tocmai cu cel care le teroriza.

Nici celelalte apărări ale inculpatului nu sunt mai întemeiate, susţinerile sale fiind infirmate de declaraţiile părţii vătămate BLI, care se coroborează cu declaraţiile celorlalte două victime ale infracţiunii de viol, dar şi cu depoziţiile martorilor, toate acestea probând tentativa la infracţiunea de viol.

În fine, relevante sunt şi depoziţiile minorelor BLI şi SCD, din care rezultă că inculpatul a întreţinut relaţii intime cu partea vătămată VF, în prezenţa lor.

Fapta astfel reţinută în sarcina inculpatului, descrisă la pct.1, comisă în dauna părţii vătămate BRM întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev.de art. 197 alin.1, 2 lit.”b” şi alin.3 teza I-a Cod penal, cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal.

Întrucât această faptă a fost comisă în perioada liberării condiţionate din executarea pedepsei de 13 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.878/1992 a Judecătoriei Bistriţa, în sarcina inculpatului se va reţine starea de recidivă postcondamnatorie , prev.de art.37 lit.”a” Cod penal.

Fapta inculpatului, astfel cum a fost aceasta reţinută la pct.2, comisă în dauna părţii vătămate BVF, constituie infracţiunea de viol, prev.de art. 197 alin.1 şi 2 lit.”b” Cod penal, cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal, iar fapta de a încerca să întreţină relaţii intime cu partea vătămată LI, contrar voinţei acesteia, relaţii ce nu s-au consumat din motive independente de inculpat reprezintă tentativă la infracţiunea de viol, prev.de art. 20 Cod penal rap.la art. 197 alin.1,2 lit.”b” şi alin.3 teza I-a Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În fine, faptele inculpatului de a întreţine relaţii intime cu partea vătămată BVF în prezenţa minorilor BLI şi SCD întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de corupţie sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.”a” Cod penal şi în raport de  infracţiunile mai sus descrise.

Cu toate acestea, din analiza situaţiei inculpatului rezultă că toate aceste fapte penale au fost comise ulterior împlinirii restului de pedeapsă de 1921 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, termen ce s-a împlinit la 9.12.2005.

În consecinţă, toate aceste infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 lit. ”b” Cod penal.

Ca urmare, în baza dispoziţiilor art. 334 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului reţinându-se, raportat la faptele comise în dauna părţilor vătămate BVF şi BLI şi la cele două infracţiuni de corupţie sexuală, starea de recidivă prev. de art. 37 lit.”b” Cod penal.

În baza textelor legale mai sus menţionate şi făcând şi aplicarea dispoziţiilor art.72 Cod penal, tribunalul va condamna pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a,b,d, e” Cod penal pentru infracţiunea de viol comisă în dauna părţii vătămate BRM; la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a,b,d,e” Cod penal  pentru infracţiunea de viol comisă în dauna părţii vătămate BVF; la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a, b, d, e” Cod penal, pentru tentativă la infracţiunea de viol comisă în dauna părţii vătămate BLI şi la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare  pentru fiecare din cele două infracţiuni de corupţie sexuală.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere condiţiile în care au fost acestea comise, gravitatea deosebită a infracţiunilor deduse judecăţii, caracterul repetat al acestora, lipsa oricăror remuşcări din partea inculpatului, consecinţele grave produse în forul intim al victimelor dar şi perseverenţa infracţională manifestată de inculpat în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.

Pericolul social concret ca şi natura şi gravitatea deosebită a faptelor comise justifică în aprecierea instanţei şi aplicarea pedepselor complementare prev. de art. 64 lit.”b” teza I-a, lit.”d” şi „e” Cod penal.

În baza dispoziţiilor art.61 Cod penal, se va revoca beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 1921 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.878/1992 a Judecătoriei Bistriţa, în raport de infracţiunea de viol comisă în dauna părţii vătămate B(M) RM, iar în baza dispoziţiilor art. 39 alin.2 Cod penal rap. la art. 34 Cod penal se va contopi acest rest cu pedeapsa de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a, b, d, e” Cod penal, aplicată pentru această  faptă, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.”a,b,d,e” Cod penal.

Se va constata că faptele deduse judecăţii au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art.3 3 lit.”a” Cod penal, astfel încât în baza dispoziţiilor art.34 lit.”b” Cod penal se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.”a,b,d,e” Cod penal, sporită cu 2 ani închisoare, astfel încât în final , inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.”a,b,d,e” Cod penal.

S-a apreciat asupra necesităţii aplicării sporului de pedeapsă atât din cauza numărului ridicat de infracţiuni comise cât şi din perseverenţa infracţională manifestată în săvârşirea faptelor de viol.

În baza dispoziţiilor art. 350 Cod procedură penală se va menţine starea de arest a inculpatului, iar în temeiul dispoziţiilor art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28.06.2010, la zi.

În cauză se va face aplicarea dispoziţiilor art.71 şi 64 lit.”a,b,d,e” Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În latura civilă a cauzei s-a constatat că părţile vătămate minore nu au emis pretenţii civile de la inculpat.

Cu toate acestea, dată fiind vârsta victimelor infracţiunilor, instanţa apreciază că se impune obligarea inculpatului la plata unor daune morale în favoarea acestora.

Ca urmare, în baza dispoziţiilor art. 14 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod civil se va dispune obligarea inculpatului la plata de daune morale, de câte 50.000 lei, în favoarea părţilor vătămate MRM şi BVF şi de 30.000 lei în favoarea părţii vătămate BLI, constatând totodată, că acestea nu au pretins despăgubiri civile cu titlul de daune materiale.

Domenii speta

Spete similare