Somaţie de plată

Sentinţă civilă 8047 din 19.10.2012


Somaţie de plata

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.09.2012, creditoarea ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI, a solicitat instanţei să emită o ordonanţă care să conţină somarea debitorului P V, de a plăti suma de 3299,4  lei din care 2580,57 lei cu titlu de cheltuieli restante la plata cheltuielilor de întreţinere aferente perioadei 07.2011-07.2012 şi 718,9 lei cu titlu penalităţi de întârziere aferente aceleiaşi perioade.

În motivarea cererii, a arătat că debitorul avea obligaţia de a achita lunar cotele de întreţinere calculate conform fişei de calcul şi penalităţi, şi cum această obligaţie nu au îndeplinit-o conform Legii nr.230/2007 şi HG 1588/2007, asociaţia  s-a  înregistrat cu debite restante la furnizorii de servicii şi a cheltuielilor comune.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile  Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, în continuare Legea nr.230/2007, HG 1588/2007 care aprobă  Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea asociaţiilor de proprietari, în continuare HG 1588/2007 şi  ale OG 5/2001 privind procedura somaţiei de plată în continuare OG 5/2001.

În dovedirea cererii formulate, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus: înştiinţare de plată fila 6, fişă de întreţinere a debitorului fila 7.

Acţiunea creditoarei este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/200.

 Creditoarea a solicitat, în baza art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său.

Debitorul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a formulat întâmpinare până la primul termen de judecată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.1 alin.1 din O.G.nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară la solicitarea creditorului, în vederea realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Reglementarea acestei proceduri speciale şi urgente este justificată tocmai de certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei de care se prevalează creditorul. În considerarea acestor aspecte, s-a urmărit punerea la dispoziţia creditorului  a unei proceduri suple, caracterizată prin celeritate, reglementată prin dispoziţii derogatorii de la dreptul comun. Caracterul simplificat al procedurii, justificat prin faptul că creditorul invoca existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile este evidenţiat de aspecte care privesc citarea părţilor potrivit dispoziţiilor care reglementează pricinile urgente, posibilitatea debitorului de a depune întâmpinare până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare, precum  şi de  reducerea probatoriului la înscrisuri.

Art. 1 din O.G. nr. 5/2001 instituie astfel anumite condiţii de admisibilitate ale procedurii speciale a somaţiei de plată şi anume o primă condiţie constă în existenţa unei creanţei certe, lichide şi exigibile, a doua în faptul că creanţa să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui înscris şi ultima condiţie constă în aceea că statutul, regulamentul contractul sau alt act juridic ce constituie izvorul creanţei sa fie constatat printr-un înscris semnat de părţi sau însuşit de acestea prin alt mod admis de lege. Toate aceste cerinţe de admisibilitate trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Condiţiile prevăzute în cuprinsul textului legal, referitoare la creanţa însăşi, cât şi la modalitatea în care aceasta a fost asumată, trebuie îndeplinite în mod cumulativ, pentru admisibilitatea cererilor formulate de către creditori, pe calea procedurii speciale a somaţiei de plată.

Conform art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, constituie  creanţă certă, acea creanţă  a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, iar, potrivit  art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul  de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă pentru a ceastă determinare ar fi nevoie de o socoteală deosebită.

Analizând cererea creditoarei pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, care să justifice eliberarea unui titlu executoriu în procedura somaţiei de plată.

Astfel, pentru a fi aplicabile dispoziţiile Legii 230/2007 este necesar să se dovedească calitatea de proprietar a debitorului, prin depunerea titlului de proprietate al acestuia la dosarul cauzei. Sub acest aspect, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 2 din OG 5/2001, se instituie obligaţia creditoarei de a anexa la cerere înscrisurile doveditoare ale sumelor datorate.

În cadrul procedurii somaţiei de plată, calitatea de proprietar a debitorului nu este analizată cu titlu de excepţie, ci ca pe una dintre condiţiile certitudinii creanţei.

În acest sens, instanţa arată că dispoziţiile legii cadru 230/2007 conferă calitate procesuală pasivă în acţiunile asociaţiei de proprietari numai proprietarilor. Astfel, din dispoziţiile art. 50 alin. 1 ale  Legii 230/2007 rezultă că asociaţia de proprietari este legitimată să acţioneze în justiţie proprietarii care se fac vinovaţi de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Creditoarea nu s-a conformat solicitărilor instanţei de a depune copie de pe titlul de proprietate al debitorilor, deşi acest lucru i-a fost pus în vedere prin rezoluţia de primire fiind citată cu aceste menţiuni, astfel cum rezultă din citaţia aflată la fila 9.

Prin dispoziţiile art. 12, pct. b), lit. g) din HG 1588/2007, la dobândirea proprietăţii, noii proprietari au obligaţia de a depune în copie la asociaţie, actul de proprietate. Faptul că legea instituie o obligaţie în sarcina noilor proprietari, de a depune titlul de proprietate, nu echivalează şi cu îndeplinirea acestei obligaţii şi nu poate garanta, cu certitudinea impusă de o hotărâre judecătorească, că înscrierea unui nume pe lista de plată s-a făcut în temeiul acelui titlu de proprietate.

Astfel, neîndeplinirea unei obligaţii de către noul proprietar, care nu ar prezenta la asociaţie înscrisul în temeiul căruia a dobândit proprietatea, ar avea ca efect sancţionarea fostului proprietar care, rămânând înscris pe listele de plată, s-ar găsi în situaţia de a fi chemat în judecată şi, eventual, obligat prin hotărâre judecătorească, la plata unor cheltuieli de întreţinere ale unui imobil pe care l-a înstrăinat.

Însă, în condiţiile în care noii proprietari au respectat dispoziţiile art. art. 12, pct. b, lit. g din HG 1588/2007, în sensul că au depus la asociaţie copia titlului de proprietate, rezultă că aceasta se află în posesia creditoarei, neexistând nici un motiv pentru care să nu poată fi înaintat instanţei.

În concluzie, instanţa apreciază că, în toate cazurile, dar mai cu seama în situaţia în care debitorul nu se prezintă în faţa instanţei, astfel încât instanţa nu poate lua act de poziţia procesuală a acestuia, creditoarea trebuie să facă dovada înscrisului în temeiul căruia a înscris pe listele de plată numele unei anumite persoane.

Mai mult, în ceea ce priveşte sumele pretinse cu titlu de cheltuieli de întreţinere, instanţa reţine că potrivit HG nr. 1588 din 2007, administratorul asociaţiei are obligaţia de a afişa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poştă, certificată prin înscrisul de pe ştampila poştei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Tot astfel, potrivit art. 25 din acelaşi act normativ şi a art. 49 alin. 2 din Legea 230/2007, cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceştia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afişării listei de plată, dată care trebuie sa fie înscrisă în lista de plată respectivă

Din dispoziţiile art. 50 alin. 1 ale  Legii 230/2007 rezultă că Asociaţia de Proprietari este legitimată să acţioneze în justiţie proprietarii care se fac vinovaţi de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Faţă de aceste dispoziţii instanţa  trebuie să aibă posibilitatea de a constata că termenul de 90 de zile prevăzut pentru sesizarea instanţei s-a împlinit, ceea ce implică analizarea cel puţin a listei de plată cu cheltuielile de întreţinere, conţinând data afişării şi data scadenţei.

 În ceea ce priveşte analiza primei condiţii, din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii, rezultă că, pentru a pretinde o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, creditoarea trebuie să probeze îndeplinirea tuturor obligaţiilor prescrise de lege, cu atât mai mult în cadrul acestei proceduri simplificate, care se justifică tocmai prin existenţa acestei creanţe caracterizate, singura piedică a creditorului în calea realizării creanţei sale fiind lipsa titlului executoriu.

Or, creditoarea nu a dat curs dispoziţiiilor art. 3 alin.2 din OG 5/2001, care arată că, la cererea de emitere a unei somaţii de plată se vor ataşa înscrisurile doveditoare ale sumelor datorate, însă aceasta  s-a mărginit să depună, odată cu cererea de emitere a unei somaţii de plată, numai fişa individuală de calcul a debitorului care însă nu este de natură a demonstra existenţa unei crenţe certe, lichide şi exigibile.

Mai mult de atât, deși instanța  a solicitat creditoarei să comunice la dosar copii de pe listele lunare de intreținere care se afișează la ușa imobilului, precum şi calculul detaliat al penalităților, aceasta nu s-a conformat.

În speță instanţa nu poate aprecia caracterul cert, lichid si exigibil al creanţei numai pe baza  înscrisului intitulat « fișă de intretinere », întrucât acest înscris nu emana de la debitor şi nici nu a fost recunoscut de către acesta, aşa  cum prevede art. 379 alin.3 Cod procedura civilă, pe de o parte, iar pe de alta parte, acesta cuprinde sume al căror cuantum şi exigibilitate nu pot fi verificate de către instanţă în absenţa listelor lunare de plată .

În ceea ce priveşte celelalte două condiţii, şi anume, creanţa să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui înscris şi acestea din urmă, care constituie izvorul creanţei, sa fie constatate printr-un înscris semnat de părţi sau însuşit de acestea prin alt mod admis de lege, nu sunt îndeplinite în condiţiile în care deşi Legea nr.230/2007 recunoaşte o forţă probantă specială listelor de plată împotriva debitorului deşi provin de la creditor, acesta din urmă nu a înţeles să facă dovada calităţii de proprietar a debitorilor şi nici întinderea obligaţiilor debitorilor în calitate de proprietari a apartamentelor sus menţionate, deşi sarcina probei aparţinea creditoarei potrivit art.129 Cod procedură civilă.

În lumina consideraţiilor de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa apreciază că prezenta cerere nu întruneşte condiţiile prescrise de dispoziţiile OG 5/2001, neprobându-se existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului Predan Vasile, astfel încât urmeză să respingă cererea creditoarei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI ca neîntemeiată, creditoarea păstrând posibilitatea valorificării pretenţiilor sale pe calea procedurii de drept comun.