Plângeri prealabile

Prin plângerea formulată la data de 5.07.2013, petenta SC M. B SRL Bacău a contestat rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 455/P/2011 din 1.03.2013.

În motivarea plângerii, petenta arată că organele de urmărire penală, au preluat date din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, fără să le coroboreze cu celelalte mijloace de probă administrate şi fără să ţină cont de concluziile suplimentului la raportul de expertiză.

In motivarea ordonanţei se arată că nu au fost decontate un număr de 87 B.O. cu o valoare însumată de 387.376 lei refuzate la plată din lipsă de disponibilităţi.

In realitate, petenta deţine, în fapt, un număr de 97 B.O. în valoare de aproximativ 590.000 lei.

Tot în raportul de expertiză se arată faptul că, la finele perioadei debitorul datora suma de 590.331 lei.

Ca atare, din analiza acestor date, se poate concluziona faptul că, pentru diferenţa de la 387.376 lei până la 590.331 lei nu s-ar fi emis B.O., cu toate că, în realitate, pentru întregul debit de aproximativ 590.000 lei au fost emise B.O. Aceste aspecte evidenţiază modul subiectiv şi evaziv în care a fost efectuată expertiza contabilă, iar organele de urmărire penală i-au dat o valoare probantă însemnată.

De asemenea, se mai arată faptul că, intimatul îşi manifestă disponibilitatea de a stinge litigiul şi, de asemenea, acesta nu a avut intenţia de a înşela partea vătămată.

Dacă intimatul îşi manifesta intenţia de a îndestula partea vătămată, cu siguranţă, nu ar fi indisponibilizat, imediat ce s-a trecut la executarea B.O., singurele bunuri aflate în patrimoniul S.C. P. S.R.L., în valoare de aproximativ 190.000 lei.

Aspectele care evidenţiază intenţia frauduloasă a făptuitorului nu au fost luate în considerare în adoptarea soluţiei aşa cum ar fi fost necesar.

Astfel că, nu s-a luat în considerare concluziile din suplimentul raportului de expertiză contabilă şi anume, faptul că „dacă S.C. S. S.R.L. şi S.C. S. D. S.R.L. (societăţi administrate de învinuit) îşi achita datoria în valoare de 814.324 lei către S.C. P. S.R.L., acesta putea să-şi achite la rândul lui datoriile către creditori. "

De asemenea, din raportul privind cauzele şi împrejurările care au determinat apariţia stării de insolvenţă a S.C. P. S.R.L. se arată fătul că „din activitatea economico-financiară se poate observa faptul că activitatea debitoarei s-a caracterizat, în mare parte a perioadei analizate, printr-o „evoluţie doar aparent favorabila." Societatea nu a recuperat creanţele faţă de societăţile din acelaşi grup, cauza care a adus la apariţia stării de insolvenţă o constituie rezultatul unei activităţi derulate în interesul altor societăţi în care asociatul U.T.C. deţine părţi sociale. Practic, în activitatea derulată prin S.C. P. S.R.L. era una de intermediere în scopul aprovizionării firmelor din grup aflate deja în criză de lichidaţi şi ocolită de furnizori.

Ca atare, se impunea verificarea volumului relaţiilor comerciale şi, dintre S.C. S. D. S.R.L şi S.C. P. S.R.L. şi, de asemenea, verificarea destinaţiilor sumelor de bani care reprezentau contravaloarea mărfurilor achiziţionate de cele două entităţi de la partea vătămată.

Având în vedere valoarea mare a prejudiciului produs, organele de urmărire penală ar fi trebuit să dea eficienţă principiului rolului activ şi să ia măsuri operative în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, în practică, în situaţii similare, organele de urmărire penală ridică actele contabile de la sediul societăţii debitoare pentru a înlătura orice posibilitate de distrugere a probelor.

în cauza de faţă, era imperios necesar să se fi verificat toate actele contabile ale celor trei societăţii patronate de intimatul U.T.C., şi să se stabilească volumul tranzacţiilor, destinaţia banilor, precum şi care era raţionamentul economic pentru care învinuitul achiziţiona materia primă pe societatea S.C. P. S.R.L. şi nu în mod direct pe societăţiile beneficiare.

Deşi, existau indicii cu privire la săvârşirea faptei prevăzute de dispoziţiile art.9 din Legea nr.241/2005, organele de urmărire penală nu au făcut niciun fel de cercetări sub acest aspect şi nici nu s-au pronunţat asupra acestei cereri (această cerere a fost expediată prin poştă, în acest sens depunem dovada expedierii).

Din adresa furnizată de către S.C. S.Q. S.P.R.L - lichidator al S.C. P.. S.R.L. - rezultă faptul că facturile fiscale prin care s-au indisponibilizat, singurele bunuri din patrimoniul S.C. P. S.R.L., nu au fost înregistrate în contabilitate şi, ca atare, nu au fost supuse fiscalizării.

Chiar dacă cererea petentei de extindere a urmăririi penale nu a ajuns la dosarul cauzei, organele de urmărire penală, având în vedere existenţa indiciilor cu privire la săvârşirea faptei de evaziune fiscală, ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu, şi să dispună extinderea urmăririi penale şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005.

Motivarea dată acestei chestiuni, precum că se poate formula o plângere penală şi pentru această faptă, nu este una care să fie în concordanţă cu principiul oficialităţii şi a rolului activ al organelor de urmărire penală. Aceste principii impun organelor de urmărire penală, ca din oficiu să strângă toate probele necesare aflării adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Soluţia dată este neîntemeiată întrucât, până în acest moment, există probe care dovedesc fapta de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art.215 alin. 1,3,5 din Codul Penal, faptă săvârşită de intimatul U.T.C.

Deşi intimatul cunoştea situaţia financiară a celor două beneficiare ai S.C. P. S.R.L. respectiv, S.C. S. D. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L.,. niciodată în perioada desfăşurării relaţiilor contractuale dintre cele două entităţi, învinuitul nu a adus la cunoştinţa părţii vătămate faptul că ar avea dificultăţi financiare, iar intenţia de a prejudicia petenta este evidentă, acesta prezentând părţii vătămate o situaţie economică a societăţilor pe care le administra aparent favorabilă, acest aspect rezultă şi din declaraţia martorului audiat.

Partea vătămată a desfăşurat relaţii contractuale cu S.C. P. S.R.L., societate verificată de aceasta, şi nu cu S.C. S. D. şi cu S.C. S. S.R.L.

Întreaga cantitate de marfă achiziţionată de S.C. P. S.R.L a fost revândută celor două societăţi, aşa cum rezultă din expertizele contabile. Având în vedere faptul că produsele achiziţionate de la partea vătămată au fost revândute către societăţile administrate de către învinuit, societăţi care aveau dificultăţi financiare, nu se poate afirma faptul că intimatul nu a acţionat cu intenţie în condiţiile în care acesta era conştient de faptul că, contravaloarea acestor mărfuri nu va fi achitată societăţii S.C. P. S.R.L. şi, în consecinţă, nici contravaloarea produselor achiziţionate de la partea vătămată. Mai mult decât atât, intimatul în permanenţă a asigurat reprezentanta părţii vătămate că nu întâmpina dificultăţi financiare majore care să nu-i permită achitarea contravalorii acestor produse şi, eventualele întârzierile cu privire la plata acestor produse se datorează în principal achitării cu prioritate a contravalorii facturilor către furnizorii de energie electrica, s.a..

Pentru a întări convingerea părţii vătămate cu privire la siguranţa cu care se vor desfăşura relaţiile comerciale, la data de 01.01.2011 intimatul a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare, prin care se obliga să achite contravaloarea mărfurilor facturate în termen de 90 zile calendaristice de la data întocmirii facturii eliberate la livrarea mărfii, cu unul din mijloacele de plată: C.E.C., B.O., O.P.

In perioada derulării relaţiilor contractuale intimatul nu a făcut altceva decât, prin manopere dolosive, să inducă partea vătămată în eroare convingând-o, de fiecare dată, să-i livreze în continuare produse, asigurând-o în permanenţă că societatea S.C. P. S.R.L. este solvabilă şi întârzierile la plată sunt datorate unor cheltuieli mai stringente (scadenţa facturilor la utilităţi). In suplimentul la raportul de expertiză se concluzionează la Obiectivul nr.2 faptul că:" imposibilitatea de plată în care se află S.C. P. S.R.L. se datorează neîncasării creanţelor de la S.C. S. D. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L., clienţi care aparţin aceluiaşi grup." Mai mult decât atât, toate biletele la ordin sunt avalizate de către învinuit, tocmai pentru a-i întări convingerea părţii vătămate, încă o dată, că nu există niciun risc în privinţa recuperării debitelor.

Cu ocazia procedurii de executare silită s-a dovedit faptul că nici societatea debitoare şi nici avalistul nu deţineau bunuri în patrimoniile lor.

S-a ataşat la prezenta cauză dosarul de urmărire penală nr. 455/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Analizând actele de urmărire penală, precum şi plângerea petentei, instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 455/P/2011 din 1.03.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului U.T.C. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1,3,5 cod penal întrucât fapta nu este prev. de legea penală şi neînceperea urm. penale faţă de SC P. SRL Oneşti, cercetată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1,3,5 cod penal deoarece fapta nu e prevăzută de legea penală.

Ordonanţa procurorului a fost comunicată petentei la data de 6.03.2013 conform borderoului de corespondenţă al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău depus la dosar.

Împotriva acestei ordonanţe, petenta a formulat la data de 22.05.2013 (data poştei) plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Prin Ordonanţa nr. 401/II/2/2013 din 10.06.2013 primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a respins ca nefondată plângerea petentei. Soluţia corectă ar fi fost respingerea plângerii ca atare formulată şi nu ca nefondată deoarece a fost introdusă după expirarea termenului legal de 20 zile prevăzute de art. 278 al. 3 cod pr. penală.

Practica judiciară a statuat că plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 278/1 cod pr. penală, este inadmisibilă, dacă plângerea contra rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere  în judecată a fost introdusă la conducătorul parchetului ori, după caz, la procurorul ierarhic superior după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) cod pr. penală, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 din acelaşi cod, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut este termen şi, prin urmare, nerespectarea termenului prevăzut de art. 278 alin. (3) cod pr. penală atrage decădere din exerciţiul dreptului de a cere judecătorului controlul rezoluţiei sau ordonanţei procurorului în procedura prev. de art. 278/1 cod pr. penală (a se vedea D.P. nr. 1186/26.03.2010 a Î.C.C.J).

Potrivit art. 278/1 cod pr. penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Din examinarea textului mai sus menţionat rezultă că pentru exercitarea dreptului procesual reglementat în art. 278/1 cod pr. penală legea prevede termene şi condiţii.

Prima condiţie înscrisă în text este că o astfel de plângere împotriva rezoluţiei de neurmărire poate fi făcută doar „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale”.

Or, potrivit art. 278 alin. (3) cod  penală, în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20  de zile de la comunicare copiei de pe rezoluţie persoanelor interesate.

Pe de altă parte, potrivit art. 185 cod pr. penală, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului peste termen.

Ori în prezenta cauză, ordonanţa procurorului de scoatere de sub urm. penală şi neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petentei pe data de 6.03.2013, iar plângerea a fost formulată la primul procuror la data de 22.05.2013 cu mult timp după împlinirea termenului legal de 20 zile prevăzut de art. 278 al. 3 cod pr. penală.

În consecinţă, instanţa în baza art. 278/1 al. 1 lit. a cod pr. penală va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta SC M. B SRL Bacău împotriva rezoluţiei procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 455/P/2013 din 1.03.2013.

Se va menţine rezoluţia atacată.

Constatând culpa procesuală a petentei, aceasta va fi obligată conform art. 192 al. 2 cod pr. penală să plătească statului suma de 70 lei cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare