Acţiune în anulare act administrativ formulată de terţ. Termenul de formulare a plângerii prealabile.

Pentru terţul ce se consideră vătămat, termenul de formulare a plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului administrativ vătămător. În cazul în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgă de la data comunicării actului vătămător.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 iunie 2017 sub nr. .../86/2017, reclamanta Fundaţia Culturală A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Judeţeană pentru Cultură B., Primăria Municipiului C./Municipiul C. prin Primar a solicitat anularea avizului nr. 45/ZP din 21 martie 2016/L422/2001 eliberat de Direcţia Judeţeană pentru Cultură B., cu consecinţa anulării autorizaţiei de construire nr. 179/29.06.2016 eliberată de Primăria mun. B., ca urmare a cererii adresate de SC Centrul de Formare Profesională D. SRL

Prin sentinţa civilă nr. 5232 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes ca nefondată, a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâta Direcţia Judeţeană Pentru Cultură B. şi a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia Culturală A., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Judeţeană Pentru Cultură B., Primăria Municipiului C./Municipiul C. prin Primar şi SC Centrul de Formare Profesională D. SRL.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Fundaţia Culturală A., pe care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică.

În motivare, recurenta a învederat că în dosarul .../86/2017 există o plângere prealabilă făcută de F.C. A. în data de 09.06.2017 către pârâta Primăria mun. C. pentru anularea autorizaţiei de construire nr. 179/29.06.2016, la care s-a primit răspuns pe data de 16.06.2017. Această plângere prealabilă schimbă coordonatele temporare ale calculului termenului de depunere a cererii pentru deschiderea acţiunii şi astfel că cererea depusă de F.C. A. la Tribunalul Suceava pe data de 27.06.2017 se încadrează în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1, lit. a) din Legea 554/2004.

Recurenta a apreciat că nu se poate pune semnul egal între persoana fizică E. din acţiunea civilă care a făcut obiectul vechiului dosar cu nr. .. /86/2016 şi E., persoana împuternicită de F. C. A., ca reprezentant al acesteia pentru acţiunea civilă care face obiectul prezentului dosar cu nr. .../86 /2017 deoarece F. C. A. este o organizaţia non-guvernamentală care se conduce după un Statut (a anexat în acest sens pag. 3 din Statut), conform căruia A. este unul din membrii Consiliului de Administraţie al F.C. A., Consiliu care este organul de conducere al întregii activităţi a F. C. A. şi care ia hotărâri cu votul majorităţii membrilor şi a cărui activitate nu-i poate fi impusă de nici o instituţie a statului sau de o persoană fizică.

Concluzionând, recurenta a considerat că se încadrează în prevederile art. 11 din Legea 554/2004 deoarece, potrivit Procesului-verbal din 15. 02. 2017 Consiliul de administraţie al F. C. A. a luat la cunoştinţă, pentru prima dată, despre problemele clădirii de pe strada .. nr. ... din C. şi, în urma acestei luări la cunoştinţă, Consiliul a luat Hotărârea să fie modificat Statutul F. C. A. atât în ceea ce priveşte implicarea în protejarea patrimoniului cultural naţional, cât şi în alte domenii de activitate. Aşadar, luând în considerare data luării la cunoştinţă, adică 15. 02. 2017, cererea de deschidere a acţiunii făcută de F. C. A. la data de 27.06.2017 se încadrează în termenul de 6 luni neavând nevoie de un "motiv temeinic.”

Recurenta a mai învederat faptul că F. C. A. are şi un „motiv temeinic" care nu a permis acesteia să facă sesizarea mai devreme şi acesta este faptul că abia la 30.03.2017 a devenit valabilă încheierea Judecătoriei Fălticeni, încheiere care certifică faptul că F. C. A. are ca obiect de activitate protejarea patrimoniului cultural naţional şi astfel are calitate procesuală în litigiile privind acest domeniu.

Intimata Primăria Municipiului C./ Municipiul C., prin Primar, prin întâmpinare, a invocat nulitatea recursului, pe motiv că nu este motivat în drept conform dispoziţiilor art. 486 şi 488 Cod proc. civilă, respectiv nu sunt indicate motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor.

A apreciat că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reprezentantul recurentei-reclamante a cunoscut existenţa actelor administrative atacate, respectiv autorizaţia de construire nr. 179/29.06.2016 şi avizul nr. 45/ZP/21.03.2016 la data de 25.08.2016, dată la care a formulat acţiunea care a format obiectul dosarului nr. .../86/2016, în prezenta cauză fiind depăşit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru promovarea acţiunii, excepţia prescripţiei fiind întemeiată.

Intimata Direcţia Judeţeană pentru Cultură B., prin întâmpinare, a invocat excepţia de nulitate a recursului.

În acest sens, a arătat că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute la art. 488 Codul de Procedură Civilă.

Potrivit art. 489 alin. 2 din Cod procedură civilă, în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, sau recursul nu este motivat în drept , potrivit alin. 1, operează sancţiunea nulităţii recursului.

A făcut menţiunea că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea sentinţei şi că, în cererea depusă, recurenta a menţionat nelegalitatea soluţiei atacate fără a indica ce prevedere legală ar fi fost nesocotită de instanţa de fond în adoptarea soluţiei.

Faţă de aspectele menţionate mai sus, a solicitat instanţei să dispună anularea recursului ca nemotivat.

Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr. 5232/14.12.2017, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. .../86/2017 ca temeinică şi legală, instanţa făcând o apreciere corectă a probelor administrate şi aplicând corect dispoziţiile legale.

A apreciat că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal a admis excepţia prescripţiei, respingând ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia Culturală A., prin reprezentant legal E..

A mai arătat intimata că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, raportat la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi fiscal, arată că termenul prevăzut la alin. 1 este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. 2 este termen de decădere. Recurenta-reclamantă avea posibilitatea ca, în condiţiile prevăzute de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, să introducă acţiunea în anulare, în termenul de 6 luni, acesta fiind un termen de prescripţie.

Condiţia luării la cunoştinţă a existenţei avizului favorabil nr. 45/ZP/ 21 martie 2016 emis de D.J.C. Suceava şi ulterior a autorizaţiei de construcţie nr. 179/29.06.2016 a fost îndeplinită anterior datei de 25.08.2016, atunci când reprezentantul recurentei-reclamante, domnul E., a formulat acţiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. .../86/2016.

Mai mult decât atât, la data de 08.04.2016, când avea calitatea de consilier superior al D.J.C. B., reprezentantul legal al reclamantei a formulat plângerea prealabilă înregistrată la instituţia intimată sub nr. 500/08.04.2016, aşa cum s-a reţinut în considerentele sentinţei civile nr. 1691/08.12.2016, pronunţată în dosarul ... /86/2016 (anexată la filele 58-62 ds. fond).

Stabilirea momentului faptului cunoaşterii existenţei actului contestat se face în raport de datele cunoscute de reprezentantul persoanei juridice, având în vedere că acesta a mai acţionat în instanţă instituţia intimată în acelaşi sens, identic prezentului demers judiciar.

Intimata a făcut precizarea că, atunci când prima acţiune, formulată de domnul E. a fost respinsă şi pe fond şi în recurs, a formulat o nouă acţiune cu acelaşi obiect, dar, de această dată, în numele unui O.N.G al cărui membru fondator şi reprezentant legal este.

În ceea ce priveşte persoanele juridice, capacitatea juridică a :acestora este pusă în valoare prin actele încheiate pe seama lor de persoanele fizice ce au calitatea de organe de conducere şi care le reprezintă.

Recurenta-reclamantă, prin organele sale de conducere statutare (directorul acesteia fiind E.) nu a avut nici un motiv temeinic prin care să justifice că s-a aflat în imposibilitate de a formula acţiune în termenul prevăzut de art. 11 alin. 1, precum rezultă din înscrisurile depuse chiar de aceasta. Fundaţia exista la data emiterii avizului, avea personalitate juridică să-şi desfăşoare activitatea conform statutului, lipsa rolului activ al reprezentantului acesteia fiind propria culpă şi care nu poate fi imputată terţelor persoane.

Afirmaţiile reclamantei din recurs potrivit cărora, la data emiterii avizului, fundaţia avea ca obiect de activitate „apărarea drepturilor omului", iar la data de 21.03.2017 şi-a actualizat statutul cu obiecte secundare şi anume: introducerea obiectivului „protejarea patrimoniului cultural naţional'', doar pentru a i se conferi calitate procesuală pentru a acţiona intimata-pârâtă în judecată, readuc în discuţie şi întăresc prezumţiile excepţiilor invocate, şi anume lipsa calităţii procesuale active şi lipsa de interes în promovarea acţiunii.

Intimata a făcut trimitere la dispoziţiile art. 8, alin. 11, potrivit cărora „Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat”.

Raportat la data emiterii avizului, respectiv 21.03.2016 şi ulterior a autorizaţiei de construire, intimata a relatat că sesizarea/plângerea despre care face vorbire reprezentantul recurentei şi care s-a transmis către intimata Primăria C. la data de 09.06.2017, apare ca fiind tardiv formulată.

Intimata SC Centrul de Formare Profesională D. SRL, prin întâmpinare, a apreciat că în mod corect instanţa de fond a respins ca prescrisă acţiunea formulată de către recurenta-reclamantă Fundaţia Culturala A.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 lit. a din Legea 554/2004, „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c)data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv

data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d)data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabila a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e)data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”.

Raportat la aceste dispoziţii, Legea 554/2004 stabileşte un termen special de prescripţie de 6 luni pe care recurenta-reclamantă era obligată să-1 respecte.

A precizat intimat faptul că acţiunea în contencios a fost introdusă de recurenta-reclamantă la data de 27.06.2017, or, în raport de momentul cunoaşterii actelor pretins vătămătoare, respectiv al introducerii acţiunii civile ce a făcut obiectul dosarului nr. ../86/2016, termenul de 6 luni era deja împlinit, fără să fi fost dovedit în cauză vreun caz de suspendare sau întrerupere a prescripţiei.

A mai apreciat că în speţă nu pot fi reţinute nici prevederile alin. 2 din art. 11 din Legea 554/2204, recurenta-reclamantă nefăcând dovada existenţei unor motive temeinice care sa îi permită introducerea acţiunii în termenul astfel stabilit.

Instanţa de fond a reţinut că reprezentantul reclamantei a cunoscut în mod indubitabil existența autorizaţiei de construire și a avizului favorabil, anterior momentului formulării acţiunii civile care a făcut obiectul dosarului nr. ../86/2016, respectiv anterior datei de 25.08.2016, la data de 08.04.2016 în calitate de consilier superior al Direcţiei Judeţene de Cultură B., acesta a sesizat Comisia Zonală a Monumentelor Istorice cu sesizarea nr. 500/08.04.2016.

Concluzionând, intimata Primăria Municipiului C. a solicitat respingerea recursului.

Recurenta Fundaţia Culturală A., prin răspunsul la întâmpinare formulat, a solicitat respingerea ca nefondată a excepţiei nulităţii cererii de recurs, întrucât, deşi nu a fost indicată, în concret, dispoziţia legală pe care se întemeiază recursul, din motivarea acestuia este evident că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Potrivit art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004 „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Legea prevede, așadar, un termen de 30 de zile în care persoana care se consideră vătămată poate formula plângere prealabilă. Acest termen de 30 de zile începe să curgă de la date diferite după cum suntem în situaţia în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat sau unui terţ care se consideră vătămat.

În situaţia terţilor, care se consideră vătămaţi prin actul administrativ adresat altuia, cum este cazul în speță, potrivit art. 7 alin 3 din Legea nr. 554/2004 „Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)”.

Prin urmare pentru terţul ce se consideră vătămat termenul de formulare a plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului administrativ vătămător. În cazul în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgă de la data comunicării actului vătămător.

Consecința aplicării dispozițiilor legale citate constă în aceea că nedepunerea plângerii prealabile în cele 30 de zile justifică admiterea excepţiei tardivităţii plângerii prealabile.

În ce priveşte plângerea prealabilă formulată de către reclamantă, Curtea reţine că acesta este un terţ faţă de autorizaţia de construire atacată, actul administrativ fiind adresat altor subiecți de drept. Prin urmare termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care reclamantul a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa autorizaţiei de construire nr. 179/2016.

Examinând dosarul de fond şi cronologia demersurilor realizate de către reclamant, se reține că acesta a luat la cunoștință de emiterea autorizației anterior datei de 25.08.2016, dată la care a fost introdusă acțiunea în anulare a aceluiași act administrativ de către persoana fizică, E.. Deși nu este identitate între reclamanți, este de neconceput a se susține că persoana fizică avea cunoștință de emiterea autorizației, dar aceeași persoană fizică ce cumulează și calitatea de reprezentant al unei asociații nu cunoștea această situație.

În această situație, formularea unei plângeri prealabile la data 09.06.2017, după împlinirea termenului de 30 zile, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu deschide reclamantei calea unui nou termen de 6 luni pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ.

Așadar, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 din lege atunci când a admis excepția prescripției acțiunii și a respins acțiunea ca atare.

Domenii speta

Spete similare