Faliment

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.11.2012 sub dosar nr. 5188/110/2012/a21 contestatoarea A.N.A.F. a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creditorilor S.C. R. S.A. publicat în B.P.I. nr. 16717/21.11.2012 solicitând a fi înscrisă suma de 9390559 lei în categoria creanţe garantate şi nu în categoria creanţe bugetare.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat faptul că, în cuprinsul cererii de admitere a creanţei a făcut precizarea că, pentru suma de 9537.057 lei solicită înscrierea conform art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea 85/2006 întrucât pentru această sumă, organele de executare silită din cadrul instituţiei au înscris titlurile executorii în  A.E.G.R.M., în conformitate cu disp. art. 230 Cod procedură fiscală.

Contestatoarea a mai specificat faptul că, măsura administratorului judiciar de a nu înscrie creanţa ANAF încalcă dispoziţiile art. 36 alin. 1 din Titlul VI din Legea 99/1999, art. 98 alin. 1 din acelaşi act normativ, art. 1 alin. 1 din HG 802/1999.

În drept, au fost invocate prevederile art. 21 alin. 2, art. 73 din Legea 85/2006 şi art. 36 alin. 1, art. 98 alin. 1 din Titlul VI din Legea 99/1999.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997 şi art. 229 din Codul de procedură fiscală.

Intimata SC R. SA prin administrator special a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat în esenţă faptul că, titlul executor nr. 1218 din data de 10.09.2012 înscris în arhiva electronică la data de 20.09.2012 nu poate fi încadrat în categoria creanţe garantate întrucât acesta este emis şi înscris în arhiva electronică de garanţii imobiliare reale după data de 05.09.2012 – data deschiderii procedurii insolvenţei astfel că, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea 85/2006 suma de 9268480 lei nu era garantată.

În drept, a invocat prevederile art. 115 -118 Cod procedură civilă

Intimata S.Q. SPRL în calitate de administrator judiciar al SC R. SA a depus la dosar note scrise arătând faptul că, avizele de garanţie nu pot conferi caracterul de creanţă garantată întrucât nu este individualizat bunul asupra căruia poartă garanţia. În concret, nu sunt constituite avize de garanţie privind sechestre asupra unor bunuri determinate, cu avizele de garanţie vizează doar un simplu drept de creanţă stabilit prin titluri executorii, înscrierea acestora în AEGRM potrivit art. 230 Cod procedură fiscală neconferind creditorului calitatea de creditor garantat, ci asigură opozabilitatea titlurilor de creanţă.

Prin încheierea din data de 20.02.2013 a fost admisă excepţia litispendenţei fiind ataşat la prezentul dosar, dosarul nr. 5188/110/2012*/a 22.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Încheierea din 05 septembrie 2012 a fost deschisă procedurii insolvenţei împotriva S.C. R. S.A., contestatoarea A.N.A.F.formulând o declaraţie de creanţă prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 9537.057 lei din care suma de 9390.559 lei în categoria creanţe garantate şi suma de 146.498 lei în categoria creanţe bugetare.

În urma verificărilor efectuate, administratorul judiciar a procedat la înscrierea în tabelul preliminar a sumei de 9537.057 lei în categoria creanţe bugetare întrucât cererea de înscriere la categoria creanţe garantate nu a fost susţinută de documente justificative, din verificările proprii realizate la AEGRM nefiind identificate sechestre instituite asupra bunurilor SC R. SA.

În drept, potrivit art. 73 din Legea 85/2006  (1) Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe […].

Conform art. 3 pct. 9 din Legea 85/2006 creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale;

În categoria garanţiilor reale se înscriu gajul, garanţia reală mobiliară, ipoteca, privilegiile reale, dreptul de retenţie (cu precizarea că acesta din urmă este o garanţie reală imperfectă, având în vedere că este lipsit de una din cele două prerogative speciale conferite de drepturile reale accesorii, respectiv de atributul de urmărire), al căror specific se exprimă prin afectarea specială a unui

bun pentru garantarea obligaţiei, prin instituirea unui veritabil drept real accesoriu de garanţie, cu privire la bunul în cauză.

În consecinţă, creditorii cu creanţe garantate sunt acei creditori care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului asupra bunurilor altei persoane, numită terţ garant, care o oferit o cauţiune reală pentru garantarea executării obligaţiei de plată a debitorului.

Se mai reţine faptul că, în sensul prevederilor art. 39 din Legea 85/2006, sunt creanţe garantate acelea pentru care debitorul, în vederea contractării obligaţiei principale, a constituit si o garanţie reală de tipul celor enumerate limitativ în acest articol: ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel.

Aşadar, din categoria creanţelor garantate ce ar putea participa în procedura insolvenţei nu pot face parte decât acele creanţe care sunt însoţite de una din garanţiile reale precizate expres de legiuitor: ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară si drept de retenţie. Pot face parte din categoria creanţelor garantate orice creanţe, indiferent de natura juridică: comercială, civilă, fiscală etc.

În materie fiscală, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 151 alin. 8 şi art. 154 alin. 6 O.G. 92/2003 sechestrele instituite de organele fiscale constituie ipotecă legală asupra bunurilor identificate în acestea.

Analizând înscrisurile depuse de către contestatoare la dosarul cauzei instanţa constată faptul că, nu au fost prezentate de către contestatoare dovezi privind constituirea unor garanţii reale (astfel cum acestea au fost detaliate mai sus) susţinându-se caracterul garantat al creanţei doar în baza înscrierii titlurilor executorii în A.E.G.R.M. invocând dispoziţiile art. 36 alin. 1 şi art. 98 Titlul VI din Legea 99/1999.

Instanţa reţine faptul că, aceste dispoziţii de care se prevalează contestatoarea specifică în mod clar faptul că, înscrierea în A.E.G.R.M. are doar semnificaţia îndeplinirii condiţiei de publicitate asupra garanţiei reale a creditorului asupra bunului în cauză (art. 36 alin. 1) cu consecinţa conferirii unui drept de prioritate creditorului privilegiat.

Aceste raţionament este susţinut şi de dispoziţiile art. 41 din Legea 85/2006 care stipulează faptul că, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator, rezultând astfel că, garanţia trebuie să existe pentru fi evaluată, or, nu se poate susţine faptul că, garanţia este constituită din titlurile executorii.

Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare