Procedură penală

La această instanţă, la data de 10.01.2013 a fost înregistrată la nr. 287/110/2013, plângerea petentei S.C. S.I. S.R.L. Bacău cu sediul în mun. Bacău, împotriva Rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău (plângere înaintată prin fax la data de 09.01.2013).

În motivarea plângerii se arată că:

Soluţia prim procurorului cât şi a procurorului de caz este o invocaţie în materie juridică, încălcând atât reglementările aplicabile cât şi practica constată în materia infracţiunilor economice şi bancare.

Dosarul a stat timp de 2 ani în cercetare, iar în aceşti 2 ani, Parchetul nu a administrat nici o probă de natură a lămuri obiectiv lipsa banilor din cont care, în cazul de faţă, fiind vorba de emiterea de CEC-uri fără acoperire în valoare de 2 miliarde ROL, se impunea. Şi mai interesant este că soluţiile pronunţate culmea se dau pe considerentul că lipseşte latura obiectivă în condiţiile în care singurele probele administrate sunt declaraţiile unui învinuit, declaraţiile persoanei prejudiciate coroborat cu analiza superficială a contractului de vânzare-cumpărare şi a facturilor emise. Parchetul nici după doi ani de cercetări neştiind că celălalt învinuit este în faliment, dosar 2262/91/2009 Tribunalul Vrancea, fiind anexat un extras.

Prim procurorul argumentează nelegal în fila 6 Ordonanţă că deşi s-a cerut de petentă expertiza contabilă prin plângerea formulată, era necesar ca aceasta să insiste în această probaţiune. Petenta solicită să se arată de domnul procuror câte cereri sunt necesare ca să fie luate în considerare de Parchet şi temeiul de drept procesual penal al formulării de zeci de cereri cu acelaşi obiect.

Argumentaţia prim procurorului nu se găseşte în nici un manual şi în nici o lege în vigoare, astfel că petenta a considerat că se află într-o situaţie unică în România, unde parchetul legiferează cu de la sine putere.

Mai mult, solicită să se observe că soluţia pronunţată este contradictorie şi nelegală sub dublu aspect:

Cercetarea faptelor penale a trenat inexplicabil astfel încât să se prescrie răspunderea penală vis a vis de art. 84 din Legea 59/1934; iarăşi prim procurorul argumentează lipsa de diligenţă a propriei instituţii, prin argumente hilare, că de fapt petenta a stat în pasivitate şi nu a făcut nimic nu parchetul şi poliţie, care în doi ani de zile au administrat doar luarea unei declaraţii de la învinuit (fila 5 Ordonanţă).

Procurorul în soluţionarea plângerii pronunţă soluţii diferite pentru fapte diferite dar care s-au săvârşit la aceeaşi dată şi care au aceeaşi pedeapsă. Astfel pentru infracţiunea prevăzută la art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934 s-a apreciat că nu există latură obiectivă, iar pentru 84 pct. 3 s-a susţinut că s-a prescris răspunderea penală.

În ambele cazuri, dacă silogismul juridic este corect, trebuia să se constate prescripţia pentru ambele fapte de la art. 84 pct. 2 şi 3, orice discuţie cu privire la latura obiectivă fiind împiedicată de prescripţie.

În toate cazurile s-a solicitat să se cunoască cine ca răspunde pentru nesoluţionarea dosarului în termen util, în ipoteza în care se va menţine soluţia prescripţiei răspunderii penale, acesta fiind pe rol de doi ani de zile.

S-a solicitat să se observe că:

- s-a solicitat de petentă proba cu expertiza contabilă, care să verifice atât dacă mărfurile comercializate au fost înregistrate în contabilitate, care a fost destinaţia acestora, cui au fost încredinţate, fiind mărfuri cu caracter special (ţigări), dacă au fost plătite taxele şi impozitele pe acestea, precum şi dacă în perioada desfăşurării activităţii incriminate acesta şi societatea S.C. C.I. S.R.L. deţineau în cont, disponibil pentru a fi acoperite debitele sale şi în sfârşit, dacă la data livrării mărfii, încredinţării, emiterii cecurilor şi introducerii lor în bancă, învinuitul şi societatea sa, din punct de vedere obiectiv aveau acel disponibil în cont şi prezumat la data scadenţei. Această probaţiune era obligatorie, procurorul eliminând nelegal şi cu de la sine putere administrarea probatoriului care să dovedească existenţa disponibilului (a se vedea fila 2 paragraf 5 din soluţia atacată).

- probele necesare cercetării faptelor administrate nu au fost administrate. Se consideră că era esenţial ca Parchetul să dispună adrese la băncile emitentului care să comunice dacă în perioada tranzacţionării mărfurilor plătite cu CEC-urile fără acoperire, există sau nu disponibil în cont.

Soluţia a fost criticată atât sub aspectul probatoriilor cât şi în drept.

1. Interpretarea eronată a puţinelor probe avute în vedere:

A, Sub aspectul faptelor de la art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea 59/1934

- soluţia procurorului se bazează culmea pe declaraţia unui învinuit, a unei persoane care a prejudiciat cu sume importante şi cu buna ştiinţă petenta. Demn de menţionat este şi atitudinea prim procurorului, care citând trunchiat din plângerea formulată apreciază că cele două miliarde lei vechi sunt modice (sume „imense” în opinia prim procurorului fila 3 Ordonanţă).

- în circumstanţiere, atât prim procurorul cât şi procurorul de caz interpretează eronat datele de pe CEC-urile de la dosar şi facturi care sunt clare: scadenţa facturii 8489/2008 este în 16.02.2008 termen scris clar pe factură cu menţiunea CEC la livrare.

- CEC-ul emis de emitent a fost introdus cu respectarea scadenţei şi a politicilor bancare la 14.02.2008 astfel încât să se deconteze acesta la scadenţă. Motivul este simplu şi tine de logica comercială elementar, necunoscută parchetului. Prim procurorul vine cu o nouă ipoteză că de fapt petenta a introdus CEC-ul înainte cu 4 zile spre decontare. CEC-ul are nevoie între 7-14 zile maximum să se deconteze funcţie de circuitul bancar şi banca trasă.

- data scadenţei facturii cădea într-o zi de sâmbătă (16.02.2008) aspect ce era simplu de verificat de procurorul de caz în cei doi ani de instrumentare a dosarului.

- sâmbăta băncile comerciale nu lucrează. Pentru a nu se pierde scadenţa, CEC-ul a fost introdus corespunzător în bancă la 14.02.2008 (joi) data scrisă de emitent pe CEC 18.02.2008 făcând să se încalce scadenţa pe factură, dar neconstituind un motiv de neprezentare a CEC-ului în termen.

- ING Bank Galaţi a introdus CEC-ul la decontare cu respectarea normelor BNR la 14.02.2008 şi a art. 29 din Legea 29/1934, aspect care este reţinut de procuror în prima pagină a soluţiei, ultimul paragraf. CEC-ul este plătibil la vedere, acesta nu are scadenţa astfel încât banca l-a operat direct în circuit însă până la decontare au trecut 3 zile lucrătoare refuzul fiind dat luni (18.02.2012). Luni firesc este prima zi lucrătoare ulterioare scadenţei de sâmbătă 16.02.2008.

- CEC-urile au fost completate integral de emitent. Procurorul susţine că acestea erau în alb doar semnate şi ştampilate de emitent, fără a preciza care sunt probele ce dovedesc acest aspect, mai ales că nu s-a făcut o expertiză grafologică în dosar. CEC-urile au acelaşi scris şi sunt semnate şi ştampilate de emitent. S-a considerat că datele din CEC au fost scrise de beneficiar însă nu se arată cum s-a ajuns la această concluzie, apreciind petenta că s-a validat în mod evident declaraţia învinuitului.

Prim procurorul contrazice în tot soluţia procurorului de caz. În timp ce procurorul de caz susţine că CEC-ul a fost introdus ulterior spre decontare, prim procurorul susţine că dimpotrivă (fila 6 din Ordonanţă) CEC-ul a fost introdus anterior cu 4 zile mai devreme şi că în practica sa nu putea fi introdus în acest mod. Dacă ar fi avut în vedere înscrisurile de la dosar se consideră că ar fi observat că banca a validat operaţiunea conform normelor bancare în vigoare, fiind o operaţiune făcută la termen, altfel neputând fi executată.

În concluzie, S.C. S.I. S.R.L. nu a introdus ulterior CEC-ul, încălcând scadenţa şi nici nu şi-a asumat insolvabilitatea acestuia. S-a respectat întocmai contractul şi scadenţa, prin urmare lipsa de disponibil este asumată direct de învinuit. Tot logica indică faptul că oricând între livrarea mărfii şi scadenţa acesteia, adică între 06.02.2008 şi 16.02.2008, numiţii C.H. şi S.C. C&D I. S.R.L. puteau să comunice lipsa de disponibil. Nu au făcut acest lucru. Şi mai interesant este că la o zi după livrarea mărfii adică 07.02.2008 procurorul precizează că emitentul a fost introdus în CIP.

Adică învinuiţii ştiau exact la livrarea mărfii că nu au cu ce plăti, nu au comunicat petentei acest lucru la livrare şi nici ulterior livrării, când deja era oficial şi opozabil tuturor, dar marfa fusese deja livrată. Petenta nu doreşte să mai spună că înregistrarea în CIP operează cu incidente anterioare înregistrării în Centrală, învinuiţii ştiind exact că nu au disponibil în cont. Este la fel de interesant de ce procurorul nu precizează ce incidente au fost operate în CIP şi la ce dată au intervenit acestea.

S-a anexat în acest sens încă o dată factura şi CEC-ul cu refuzul bancar şi data prezentării acestuia, care scutesc petenta de orice alte comentarii.

B. Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune art. 215 Cod penal, partea specială, pct. 1, 3, 4, 5

Motivarea nup-ului încalcă orice normă aplicabilă domeniului penal. Se apreciază că întrucât la o zi după livrarea mărfii, învinuiţii au fost trecuţi în CIP, aceştia nu au indus în eroare petenta.

În primul rând, cu tot respectul faţă de parchetul ce a instrumentat cauza, nu se înţelege ce înseamnă latura obiectivă a infracţiunii studiate. În latura obiectivă a înşelăciunii intră mai multe acţiuni/activităţi care nu au fost luate în calcul în pronunţarea soluţiei. Inducerea în eroare, singura chestiune studiată este personală, directă şi nu legată de factori exteriori care nu au nici o legătură cu acţiunea în sine.

Publicarea în CIP este o formă de opozabilitate a incidentelor de plăţi către terţi, aşadar un anunţ oficial al lipsei de disponibil. Ea se face de instituţiile bancare nu de învinuiţi. Rezultatul înscrierii în CIP este consecinţa acţiunilor frauduloase ale învinuiţilor nu o cauză ce-i absolvă pe aceştia de vină. Această motivare, nu poate constitui incapacitarea cercetării infracţiunii de înşelăciune, motiv pentru care s-a solicitat să se aprecieze că în acest sens nu s-au administrat nici un fel de probatorii, fapt pentru care s-a solicitat să se dispună administrarea probatoriilor complete în acest sens. S-a solicitat să se verifice ce evenimente au dus la înregistrarea în CIP şi la ce dată. Prim procurorul cât şi procurorul de caz nu par să acorde importanţă acestor aspecte, care însă sunt esenţiale în studierea faptelor reclamate.

Interpretarea eronată a dreptului în materie penală aplicabil:

- CEC-ul în alb este CEC-ul ce nu conţine unul din elementele de la art. 1 din Legea 59/1934. CEC-urile cercetate au toate elementele cerute de lege, în plus nu este considerat CEC în alb, CEC-ul ce nu conţine data şi locul plăţii. Emitentul nu a contestat nicicând conţinutul CEC-urilor, avea calea directă şi specială conţinută de art. 14 din Legea 59/1934, aşadar indiferent că s-ar fi făcut dovada că a fost completat de beneficiar (dar nu este cazul) CEC-ul a respectat înţelegerea intervenită cu privire la scadenţa şi decontarea acestuia;

- obligaţia emitentului este clară şi este conţinută de art. 3 din Legea 59/1934, aceea de a avea disponibil în cont;

- CEC-urile au fost date ca plată nu ca garanţie, fiind scris direct pe CEC ce se plăteşte.

Pentru soluţionarea plângerii s-a ataşat dosarul nr. 1546/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Legal citate, părţile nu s-au prezentat în instanţă, însă au avut apărători. 

La termenul de judecată din 04.04.2013, intimatul C.H., prin apărător a depus la dosar cerere, prin care solicită a fi respinsă plângerea, în principal, ca inadmisibilă, şi în subsidiar ca tardivă, considerând că plângerea formulată de către petenta S.C. S.I. S.R.L. împotriva ordonanţei nr. 919/II/2/2012 din data de 14.12.2012 este inadmisibilă, faţă de următoarele motive:

În conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen legal, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Textul legal anterior indicat limitează în mod expres formularea plângerii numai împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor prin care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, contestarea oricărui alt act emis de către procuror în cadrul acestei proceduri judiciare fiind inadmisibilă.

Cu referire la acest aspect, s-a evidenţiat că prin Decizia nr. 57/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278/1 alin. 1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.

În speţă, petenta a înţeles să formuleze plângere împotriva Ordonanţei nr. 919/II/2/2012 din data de 14.12.2012 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, act care nu se încadrează în sfera rezoluţiilor şi ordonanţelor ce pot fi contestate în cadrul procedurii reglementate de dispoziţiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală.

În concluzie, faţă de aspectele anterior expuse în temeiul dispoziţiilor art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală solicită respingerea plângerii formulate de către petenta S.C. S.I. S.R.L., ca inadmisibilă.

În subsidiar, în ipoteza în care se va respinge excepţia inadmisibilităţii invocate anterior, solicită admiterea excepţiei tardivităţii formulării plângerii de către petenta S.C. S.I. S.R.L., faţă de următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală, în cazul în care prim procurorul Parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 Cod procedură penală termenul de 20 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală, curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

În speţă, petenta S.C. S.I. S.R.L. a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului nr. 1546/P/2012 din data de 19.10.2012, la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, plângere înregistrată la data de 16.11.2012.

Plângerea anterior indicată nu a fost soluţionată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în termenul de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 278/1 Cod procedură penală.

Raportat la dispoziţiile art. 278/1 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală rezultă că în situaţia în care prim procurorul parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile instituit de dispoziţiile art. 277 Cod procedură penală, petentul se poate adresa direct judecătorului în termen de 20 de zile, care începe să curgă de la expirarea termenului iniţial de 20 de zile.

Plângerea formulată de către petentă trebuia soluţionată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în termenul de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 277 Cod procedură penală, acesta împlinindu-se la data de 07.12.2012, iar de la acest moment a început să curgă termenul de 20 de zile, care s-a împlinit la data de 28.12.2012, în interiorul căruia petenta putea sesiza instanţa de judecată în temeiul dispoziţiilor art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală.

În speţă, petenta s-a adresat cu plângere instanţei de judecată la data de 11.01.2013, depăşind termenul stabilit în mod imperativ de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. 1 Cod procedură penală când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin Decizia nr. 15/2009 că termenele prevăzute de dispoziţiile art. 278 alin. 3 şi art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală sunt, sub aspectul naturii juridice, de decădere.

În esenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului în termenele stabilite în art. 278 alin. 3 şi art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea plângerii depuse cu depăşirea termenului prevăzut de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiţii devine tardivă.

În apărare, petenta, a precizat că, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea este evident că intimatul nu are în vedere ceea ce s-a solicitat prin plângerea dedusă judecăţii de faţă:

- s-a solicitat verificare şi infirmarea rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi neîncepere a urmăririi penale din 19.10.2012, pronunţată de domnul procuror I.C.A. nu a actului judiciar de verificare al soluţiei de fond. Ceea ce se atacă este soluţia de fond şi nu soluţia de verificare. Se poate observa fila 5 din plângerea formulată unde se solicită în clar infirmarea soluţiei la fond a procurorului I.C.A.

Este adevărat că în preambul şi în motivarea plângerii se face referire şi la soluţia prim procurorului, fiind o soluţie care se leagă intrinsec de prima rezoluţie atât pe chestiuni de motivare - soluţiile sunt practic identice, dar ordonanţa este chiar mai sumar motivată decât rezoluţia, procedurale - infirmarea soluţiei la fond presupune şi desfiinţarea ordonanţei şi nu în ultimul rând, argumente de ordin logic - nu se poate discuta de soluţia de la fond independent de actul de verificare şi viceversa.

- ceea ce se solicită prin admiterea plângerii scuteşte petenta de orice fel de comentarii, motiv pentru care aceasta solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, văzând şi dispoziţiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte tardivitatea plângerii s-a solicitat să se respingă ca nefondată, motivat de:

- plângerea la soluţia de fond prin poştă, s-a depus la 19.11.2012 la parchet dar acest lucru nu echivalează cu înregistrarea cererii la prim procuror spre competentă soluţionare, anexând confirmarea de primire.

- plângerea în instanţă s-a formulat la 09.01.2013 nu aşa cum arată intimatul la 11.01.2013, anexând dovada trimiterii prin fax a acesteia;

- în motivarea excepţiei intimatul nu arată câte zile sunt în întârziere ci invocă în general, nearătând termenul de la ce dată curge şi cum se calculează şi când s-a împlinit termenul. Se poate observa că acest termen nu curge cum sugerează intimatul care calculează brut 40 de zile şi cu nerespectarea art. 278 Cod procedură penală coroborat cu art. 278/1 Cod procedură penală.

Termenele subscrise celor două articole sunt distincte neconfundându-se şi neputându-se cumula. Singurul aspect comun este dat de aplicabilitatea art. 186 Cod procedură penală. însă ceea ce interesează este data înregistrării cererii la primul procuror, această dovadă neregăsindu-se la dosar. S-a precizat că petenta face dovada trimiterii acesteia către Parchet însă data înregistrării efective la prim procuror spre competentă soluţionare nu există. În acest sens invocă jurisprudenţa constantă în materie în speţe asemănătoare Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia penală - nr. 1384/2011.

În toate cazurile, prim procurorul s-a pronunţat în termenul procedural, neexistând dovada contrară că nu a făcut-o, simpla invocare a bănuielii intimatului că nu a fost o soluţie dată în termen neputând fi apreciată ca atare.

În ceea ce priveşte, punerea în discuţie, chiar peste termen a soluţiei, arată că nu există legal un termen echivalent de contestare a unei eventuale soluţii de admitere a plângerii, dar pronunţată de prim procuror peste termen. Această soluţie nu poate fi atacată, chiar peste termen, aşadar chiar de ar fi vorba despre un astfel de caz, soluţia nu poate fi decât de respingere a excepţiei tardivităţii, pentru considerente de echivalenţă juridică.

Pentru verificarea termenului de 20 de zile în care trebuie depusă plângerea s-a solicitat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, înaintarea borderoului prin care se face dovada comunicării celor două rezoluţii către petentă. Acestea au fost ataşate la dosar, la filele 26-28.

Tribunalul, studiind actele şi lucrările dosarului, constată că plângerea depusă este tardivă, pentru următoarele considerente:

Potrivit alin. 1, 2 al art. 278 ind. 1 Cod procedură penală:

„După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.”

Potrivit Deciziei XV/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea Recursului în interesul legii a stabilit că „sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decădere”.

Petenta S.C. S.I. S.R.L. Bacău a formulat o plângere penală pentru cercetarea faptelor ce urmează a fi menţionate, sub aspectul incidenţei art. 215 Cod penal, partea specială şi art. 84 din Legea 59/1934, urmând a se aprecia în baza probatoriului formulat dacă se reţine incidenţa răspunderii penale a numitului H.C., fost asociat şi administrator al S.C. C&D I. T. S.R.L., la data de 01.02.2010, fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacă, la numărul 950/P/2010.

Această unitate de parchet, la data de 19.07.2012, şi-a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Pachetului de pe lângă Tribunalul Bacău, înregistrând astfel plângerea la numărul 1546/P/2012, la data de 31.07.2012 (fila 3 dosar urmărire penală).

La data de 19.10.2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, dispune, prin Rezoluţia nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S.C. C&D I. T. S.R.L. Constanţa, C.H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de emitere a unui cec (BE303 01426413) fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.

Neînceperea urmăririi penale faţă de C.H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de emitere a unui cec (BE303 01426414) fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.

Neînceperea urmăririi penale faţă de C.H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 4, 5 Cod penal, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.

Neînceperea urmăririi penale faţă de C.H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.

Neînceperea urmăririi penale faţă de C.H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de emitere a unui cec căruia îi lipseşte elementele esenţiale, prevăzută de art. 8 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, întrucât a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Această rezoluţie a fost comunicată petentei, prin scrisoare recomandată, la data de 26.10.2012, aşa cum rezultă din xerocopia borderoului, aflată la fila 28 dosar Tribunal.

Nemulţumită de soluţie, petenta a formulat plângere către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, la data de 16.11.2012.

Plângerea şi-a găsit rezolvarea, prin intermediul Ordonanţei nr. 919/II/2/2012 din 14.12.2012, prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentei împotriva primei rezoluţii.

Şi această Ordonanţă a fost comunicată petentei, potrivit xerocopiei extrasului de borderou, la data de 21.12.2012.

Prin fax, la data de 09.01.2013, petenta a formulat plângere la instanţa competentă a soluţiona cauza pe fond, Tribunalul Bacău, în cauză fiind vorba de o sumă de bani ce depăşeşte valoarea de 200.000 lei, potrivit încadrării juridice date faptei de „înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave”, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal.

Din studierea plângerii adresate instanţei, după modul în care a fost formulată, se înţelege faptul că petenta a formulat plângere împotriva ambelor acte ale procurorilor, şi împotriva rezoluţiei procurorului de caz, nr. 1546/P/2012, cât şi împotriva Ordonanţei prim-procurorului  nr. 919/II/2/2012.

Din acest punct de vedere, intimatul, prin apărătorul ales a înţeles să invoce excepţia inadmisibilităţii plângerii, interpretând-o ca fiind făcută împotriva ordonanţei prim-procurorului nr. 919/II/2/2012.

Este adevărat că potrivit art. 278 ind. 1 Cod procedură penală instanţa de fond investită cu soluţionarea unei plângeri, trebuie să analizeze doar plângerea împotriva primului act emis de procurorul de caz.

Aşa, după cum se vede, însă, petenta a menţionat în plângerea sa şi Rezoluţia nr. 15546/P/2012 a procurorului, fiind nemulţumită de soluţia acestuia.

Aşadar, Tribunalul a fost investit cu soluţionarea plângerii împotriva primei rezoluţii. Era normal, ca în expunerea cronologică a faptelor să se indice şi ordonanţa prim-procurorului prin care le-a fost soluţionată prima plângere.

Prin urmare, instanţa nu poate soluţiona prezenta cauză, pe ideea inadmisibilităţii, aşa cum s a înţeles să se apere intimatul.

Revenind la cea de-a doua apărare a intimatei, cea a tardivităţii plângerii, Tribunalul constată că aceasta est fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2781 alin. (1) Cod procedură penală, termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile şi curge de la data comunicării actului prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a respins plângerea formulată conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată.

În cazul în care conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată curge, conform  art. 2781 alin. (2) Cod procedură penală, de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, în care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea conform art. 277 Cod procedură penală. Acest din urmă termen de 20 de zile, în care conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior trebuie să rezolve plângerea conform art. 277 Cod procedură penală, se calculează întotdeauna de la data primirii plângerii de către organul judiciar competent să o soluţioneze.

Raportat la dispoziţiile art. 278/1 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală rezultă că în situaţia în care prim procurorul parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile instituit de dispoziţiile art. 277 Cod procedură penală, petentul se poate adresa direct judecătorului în termen de 20 de zile, care începe să curgă de la expirarea termenului iniţial de 20 de zile.

Plângerea formulată de către petentă trebuia soluţionată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în termenul de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 277 Cod procedură penală, acesta împlinindu-se la data de 07.12.2012, iar de la acest moment a început să curgă termenul de 20 de zile, care s-a împlinit la data de 28.12.2012, în interiorul căruia petenta putea sesiza instanţa de judecată în temeiul dispoziţiilor art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală.

Zilele de 27.12.2012, 28.12.2012 au fost zile lucrătoare, astfel încât nu se poate pune problema discutării prorogării termenului.

Intimatul, a avut apărător angajat, şi a solicitat, în baza art. 193 Cod procedură penală restituirea cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu avocat ales, depunând în acest sens chitanţa şi factura, în cuantum de 2.000 lei.

În baza culpei procesuale, petenta urmează a suporta atât cheltuielile judiciare avansate de stat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cât şi a cheltuielilor judiciare avansate de intimat, potrivit art. 193 Cod procedură penală.

În temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca tardivă plângerea formulată de petenta S.C. S.I. S.R.L. Bacău cu sediul în mun. Bacău, împotriva Rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Menţine rezoluţia atacată.

În temeiul art. 193 Cod procedură penală obligă petenta să achite intimatului C.H. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare